M-a impresionat o replica dintr-un film, poate desuet pentru "epoca contemporana", care merita retinuta. Nu pentru ca ar fi iesita din comun ci pentru marele adevar pe care-l contine. O redau asa cum mi-o amintesc, chiar daca ea poate suna altfel.
"Tatal se intoarce acasa tarziu si merge la fiul care se prefacea ca doarme. Dandu-i cadoul pe care-l cumparase, isi intreaba fiul daca si-a spus rugaciunea. Copilul raspunse ca l-a asteptat sa o spuna impreuna. Copilul l-a intrebat cum de i se poate raspunde la rugaciuni.
"Exista un truc, i-a raspuns tatal. Te rogi pentru toti ceilalti, cum ar fi unchiul, colegii, mami si tati".
"Dar eu cum pot primi, atunci, tot ce-mi doresc?", a intrebat candid copilul.
"Pentru asta, Dumnezeu a inventat munca!", i-a explicat tatal.
Urmarind, aseara, un alt film in paralel cu o dezbatere ce se presupunea a fi interesanta pe un anume port tv, am ramas neplacut impresionat de modul in care un tanar, poate bine pregatit si scolit in Occidentul "liber si democrat", tot incerca sa explice cum s-a incercat implementarea modelului vestic pe minunatul nostru plai carpatin.
Si mai neplacut impresionat am fost de atitudinea a doi lideri de sindicat care, in niciun moment, nu au pus stavila debitului verbal al acestuia, macar din simplul motiv ca, aflandu-ne la "ani lumina" de acea democratie vestica, respectivul trebuia sa inteleaga ca, totusi, nu suntem ca acei aborigeni care, in vremurile "de trista amintire" era adusi in diferite locatii si pregatiti pentru "lupta de eliberare nationala" cand ei, abia coborati in civilizatie nu stiau nici macar sa foloseasca tacamurile la masa (poate comparatie pare deplasata, dar simt ca asa suntem considerati noi, simplii cetateni, de ei: cobai pentru experientele unora care n-au nici in clin nici in maneca CU CEEA CE S-A DORIT IN DECEMBRIE 1989). Si ca, totusi, nu mai traim in "epoca Caragiale". Sau traim?
Dezamagit de toate bolmojirile cu care s-a incercat, din toate partile, sa se "dreaga busuiocul", intr-un sens sau altul, pro sau contra solutionarii "spetei pensiilor" mi-am amintit de replica sus-amintita din filmul respectiv. Si gandul m-a dus si spre citatul de inceput, dar si spre un mesaj-rugaciune pe care vreau sa-l las astazi ca marturie pentru viitor, indiferent care va fi acesta, pentru mari si mici, saraci si bogati, potentati de toate felurile si gradele sau simplii cetateni:
2 Să-ţi trimită ajutor din Lăcaşul cel sfânt şi să te sprijine din Sion!
3 Să-Şi amintească de toate darurile tale de mâncare, şi să primească toate arderile tale de tot! Sela
4 Să-ţi dea după plăcerea inimii tale şi să-ţi împlinească toate planurile!
5 Atunci ne vom bucura de biruinţa ta şi vom înălţa Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi împlinească toate cererile!
6 Acum eu ştiu că Domnul îl izbăveşte pe unsul Său; El îi va răspunde din cerul Său cel sfânt, prin isprăvile de mântuire ale dreptei Sale.
7 Unii se bizuiesc pe care, alţii pe cai, dar noi ne bizuim pe Numele Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad, dar noi ne ridicăm şi stăm în picioare!
9 Doamne, izbăveşte-l pe rege! Răspunde-ne când Te chemăm!"
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi20)
Pentru ca eu cred ca speranta nu trebuie sa moara nicodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu