Că eşti nebun când le-nţelegi!..."
spunea poetul in a sa "Moartea lui Fulger".
Nu mi-am mai continuat gandurile incepute astazi, dupa ce am stat si am meditat asupra cuvintelor de mai sus. Nu pentru ca nu as fi avut ce spune ci pentru ca profunzimea lor mi s-a parut in perfecta conconcordanta si context cu ceea ce traim si suferim in acesta "eterna si fascinanta Romanie". Iar aceasta stare de fapt se datoreaza unui articol citit pe un site anume, urmarit permanent de mine, de unde voi reda doar titlul:
"Întîlnire ultrasecretă, la Carei, între cei trei răufăcători care vor să jefuiască zăcămintele uriaşe de la Roşia Montană"(http://scmd-mediu.blogspot.ro/)
Nu mi-am propus sa fac sinteza informatiei pe care, la fel, nu mi-am propus sa o verific. Lectura merita, insa, aprofundata si, de ce nu, dezbatuta. Mai ales pentru unul din pasaje care, mie, mi se pare de o relevanta deosebita:
"De fapt (...) adevărata miză a deplasării celor doi la Satu Mare a fost alta. Duminică, în jurul orelor 17,30, ei s-au întîlnit într-o vilă de protocol (...) situată lîngă Carei, cu George Sörös, pentru a pune la cale deblocarea pe plan european a proiectului Roşia Montană."
Am pus anume punctele de suspensie pentru ca, luand ca bun sfatul din poezia cosbuciana, as fi nebun daca m-as apuca, aici si acum, sa verific cine mai apara interesul national, care este acesta si care sunt amenintarile potentiale si posibile.
Aici trebuia sa fac o paranteza, de context.
Daca dl G. Becali imparte, acum, celula cu un fost sef al SMG si un fost Ministru al Apararii, nu e o nebunie sa NU te intrebi cand si daca vor mai iesi la iveala adevaratele "bombe si probe" in marile "smacherii" care au saracit poporul acestei tarisoare?
Cineva spunea, pe drept, ca tot ce s-a facut in "epoca de aur" a fost proprietatea poporului, chiar daca temporar administratia era in mana partidului.
Acum, poporului i-a fost substituit dreptul de proprietate cu toate ca acesta a fost unul din telurile evenimentelor din decembrie 1989. Redarea proprietatii.
Meditand la toate acestea si amintindu-mi de o emisiune, de acum cateva zile, am revazut, iarasi, in nebunia mea, un moment cu un ordin de prin anii '90: LICHIDATI C.A.P.-urile (eram angajat, atunci, intr-o societate agroindustriala si am trait si vazut, pe bune, cum s-a executat acesta), ordin de care acum nimeni nu-si mai aduce aminte, chiar daca se deplange starea deplorabila a INEXISTENTULUI, acum, SISTEM DE IRIGATII.
Daca adaug, la toate acestea, privatizarile "cu cantec, dar cu comision gras", distrugerea unor entitati economice (ati trecut vreodata prin Calan, sa vedeti cum arata ruinele fostului combinat siderurgic) pentru imbogatirea din fier vechi, lichidarea unor "embleme" ale economiei nationale doar pentru a permite, tot pe baza de comision, expansiunea occidentala sau, pur si simplu, a flotei, imi dau seama ca, in curand, cineva nu va mai putea scrie altceva decat MOARTEA ROMANIEI.
Oare chiar avea dreptate G. Cosbuc?
Poate, dintr-un punct de vedere, da.
Suntem intr-o competitie acerba pentru suprematia globala a unui anumit grup de interese, sau caste superioare (asta seamana putin cu un alt moment de trista amintire din istoria omenirii, doar ca nu se mai vorbeste de arieni ci de "iluminati") si aceasta se intampla datorita mersului istoriei si evolutiei umane. Si din acest punct de vedere, a cerceta si intelege aceste ... "sublime realizari" ale omenirii, este o nebunie.
Dintr-un alt punct de vedere, insa, ceva nu sta in picioare. Nu merge. Mai ales pentru apartenenta cu care ne mandrim si in care traim: crestinismul.
Pentru ca Sfanta Scrptura spune, parca avertizandu-ne si pe noi, ca acum aproape 2000 de ani:
"39. Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan, cap.5)
Toate acestea, astazi, mi-au adus aminte de dilema pe care, postdecembrist, nu o putem rezolva de 23 de ani: CARE pe CARE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu