Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"
Gandurile de astazi nu sunt nascute din tumultoasa viata politica si sociala a spatiului carpato-danubiano-pontic in care ne ducem existenta si ne ocupa tot timpul, nici din intrigile coabitarii si uniunilor imperfecte, nici chiar din hotararile si deciziile, de ultima ora, luate de puterile separate ale statului. Nu, gandurile de astazi nu-i vizeaza nici pe alesi, nici pe numiti, nici pe rosii, galbeni, albastri sau verzi.
Astazi, dupa doua luni de asteptare a unui salariu si asa mic si de batjocura - si neprimit inca, cineva imi povestea de vorbele unui batran, in imediata nastere a "democratiei noastre originale" care, cu intelepciunea sa taraneasca, explica nepotilor exal-tati de schimbarile din decembrie '89 (citez din memorie): "Va bucurati degeaba. Veti ajunge sa traiti mai rau decat pe timpul mosierilor".
Daca a avut sau nu dreptate, se poate constata simplu, analizandu-ne viata de zi cu zi plina de miile de tragedii ale "STIRILOR DESPRE VIATA pur si simplu" si pe care, din respect pentru sarbatorile pe care, tocmai, le parcurgem nu le mai amintesc.
Amintesc doar ca:
- Avem libertatea sa calatorim. Dar nu avem mijloacele materiale sa o facem.
- Avem magazinele (supermarketuri) pline. Dar ne zdrobim in picioare pentru promotii.
- Avem apa si caldura. Dar preturile se scumpesc delirant de mult, in pas cu pretentiile UE cand venitul nostru abia ne ajuta sa nu murim de inanitie.
- Avem dreptul sa vorbim. Dar nu ne asculta nimeni si nici nu intereseaza pe cineva ce spune poporul.
- Avem ...
Dar cate nu avem astazi, intr-o Romanie "libera si democrata", fara a poseda nimic?
Si asa am ajuns si la aceasta "uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare" din titlu.
Avem patroni care nu stiu decat sa-si bata joc de salariati pentru ca, daca bine ne amintim, PDL-ul&co, prin schimbarea codului muncii, le-a permis majoritatii acestora (si-mi cer scuze tuturor celor de buna credinta) sa-si bata joc de oamenii care-i sustin si ajuta la imbogatire (adica noi, prostimea muncitoare), indiferent cat de mica sau mare le este "afacerea".
Cu titlu informativ, pe meleagurile unde vremelnic imi duc existenta, patronul meu sta alaturi, ca mod de comportare, respect si apreciere a slariatilor, cu cativa din marii zonei, putred de bogati dar zdrentarosi de avari in acestea.
Batranul bunic de mai sus avea mai mult decat dreptate. Am ajuns sa traim mai rau decat au trait strabunii nostri, intr-o exploatare moderna, democrata. Nu ca e o noutate. Acest lucru s-a practicat de mii de ani si nu avea cum sa se schimbe.
Raman consternat, insa, de lauda noastra, de fala noastra, de baterea cu pumnul in piept, ca nu suntem pagani, uitand mereu ce spune, simplu, Cuvantul: "Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor."
O tema care, cu siguranta, ar trebui reluata, digerata, aprofundata, macar pentru statutul nostru de crestini.
Caci altfel, raman in vigoare si de mare actualitate versurile marelui poet de la inceput care spun:
"Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!"
Dar atunci ma intreb, din nou consternat, pentru ce a mai trebuit 1989?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu