Și prevăd prin secoli a ei înălțare."
- Dimitrie Bolintineanu
Pare socant sa citezi un exponent al secolului 19, care a facut cea mai frumoasa urare pentru patria sa acum, in secolul 21 cand, dupa cum bine stim, tara respectiva sta mai mult sa se scufunde, decat sa se inalte, intr-o conjunctura aproape fara nici un viitor. Fara alte comentarii, nu pot spune decat ca sintagma "omul sfinteste locul" s-a adevarit, pe deplin, pe dulcele nostru plai mioritic, facand prezicerea de mai sus doar "un fost vis frumos". Un vis frumos pe care l-au avut militantii nostri pasoptisti, unionisti, independenti si hotarati mai bine sa moara, decat sa-si incalce crezul "pe aici nu se trece!".
Toate acestea s-ar putea sa nu mai insemne nimic astazi cand, socant sau nu, l-am auzit pe Premier cerandu-si scuze pentru lipsa de omenie din sistemul de sanatate si asistenta sociala, dupa cazul mediatizat, ieri, de la Ploiesti (care, cu siguranta, nu este singular) sau dupa declaratiile Presedintelui Comunistilor Moldoveni, la fel de mediatizat, comentat, disecat si ... arhivat (probabil).
Ca o chestiune de principiu, amandoua spetele de mai sus mi se par legate foarte mult de postarea de ieri, dar nu acesta este subiectul pe care am vrut sa-l ating.
Gandurile de astazi sunt legate de ceea ce am gasit pe Wikipedia, legat de patriotul poet, om politic si diplomat D. Bolintineanu, in principal si de o specificare aparte, in special (o redau prin copy-paste):
"În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Bolintineanu)
Nu vreau sa fac nici un comentariu despre subiectul care se subantelege. Doar imi pun o intrebare.
Daca atunci, in secolul 19, majoritatea pasoptistilor si revolutionarilor erau in-fratiti "in cuget si-n simtiri" pentru binele Romaniei, unii chiar platind din greu pentru acel vis, cum e posibil ca astazi, in democratie si libertate, toate visele urmasilor acelora sa se rezume si concentreze doar pe progresul si ascensiunea personala?
De unde aceasta schimbare de paradigma?
Un raspuns s-ar putea gasi in versurile nemuritorului nostru "Luceafar al poeziei romanesti":
"Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
A credinţei biruinţă căta orice cavaler."
Un altul, in alte versuri, mai simbolice, poate, dar mai speciale:
"Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul." (Psalmul 13)
si intr-o traducere mai actuala:
"Psalmii 14
1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Nebunul zice in inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urate; nu este niciunul care sa faca binele.
2. Domnul Se uita de la inaltimea cerurilor peste fiii oamenilor, sa vada de este vreunul care sa aiba pricepere si care sa caute pe Dumnezeu.
3. Dar toti s-au ratacit, toti s-au dovedit niste netrebnici; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar."
Amandoua raspunsuri pot fi relevante sau insignifiante. Depinde din ce unghi sunt privite. Insa, ambele vorbesc despre oameni si ... omenire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu