La o ... sarbatoare

„Toți se gândesc cum să schimbe lumea, dar nici unul nu se gândește cum să se schimbe pe el însuși.“ - Lev Tolstoi

Pentru ca astazi crestinatatea ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Andrei, unul dintre primii care L-a gasit pe Mesia, dupa cum este redat in Sfanta Evanghelie dupa Ioan (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan/1/)

40 Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.	40 Unul dintre cei doi care auzisera de la Ioan si venisera dupa Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.
41 El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: "Noi am găsit pe Mesia" (care tălmăcit înseamnă Hristos).	41 Acesta a gasit intai pe Simon, fratele sau, si i-a zis: am gasit pe Mesia (care se talcuieste: Hristos).

si pentru ca tot dam din colt in colt cu ideile, planurile si incercarile noastre de a "schimba" ceva in bine in tara aceasta, m-am oprit la citatul de inceput pentru simplul motiv ca el releveaza cat se poate de bine incapacitatea noastra de corectare.

De aceea si pentru ca nu mi-am propus altceva decat sa punctez unul din adevarurile pentru care suferim, noi poporul, il redau pe acel frate condus la Mantuitorul, Simon, care va deveni unul din stalpii crestinatatii si care isi explica crezul si lucrarea fara de care noi, astazi, nu am fi putut sa ne numim crestini (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/fapte/5/):

29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: "Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

29 Iar Petru si apostolii, raspunzand, au zis: Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni.

La o asa sarbatoare mi se pare, deci, mai mult decat esential sa dam cezarului (adica omului) ce este al cezarului si Lui DUMNEZEU TOTUL.

Mai ales daca vrem sa se poata schimba ceva SI SA INCEPEM CU NOI.

Altfel, probabil ca multa apa va mai trece pe Dunare fara sa se intample ceva.

Despre ... viata

„Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate.“ Sir Winston Leonard Spencer Churchill

O zi in plus de ganduri care mai de care mai diverse. De la paralela din "Iarna pe ulita" cu persiflanta stare de "dinainte" si pana la stirile tv care, din pacate aseara, mi-au aratat cat de mic poate fi, in suflet si simtire acest animal inzestrat cu ratiune numit om. Nu comentez mai mult, pentru ca nu despre aceasta "speta" mi-am propus sa-mi "descarc" gandurile.

Doua "cestiuni arzatoare la ordinea zilei" mi-au dat, insa, imbold sa las si astazi cateva consideratii.

Prima este legata de o emisiune de pe un post tv national unde, intr-o piesa "de impact" se releva, cu subiect si predicat, adevarata fata a politicianului: UN AMANT CU MAI MULTE IBOVNICE (aceasta este ideea, legata si de traseism dar si de demagogia caracteristica tuturor vremurilor).
Admitand ca, postdecembrist, nu ne-am detasat cu nimic de trecut ba, mai mult, l-am "teleportat in prezent (daca infiintarea, persiflanta, unui partid National-Liderat-Taranist-Conservator  se parea doar o idee hazoasa dintr-o piesa, realul Partid Democrat-Liberal spune totul), mi-am dat seama cat de bine s-a adaptat politicul mioritic la prezentul din trecut, dupa cunoscuta expresie "alte masti, aceeasi scena" unde "ESCU", de orice culoare si orientare isi etaleaza, fara rusine, desfraul continuu facand din adulter o virtute.

A doua, mai "de actualitate" se refera la doua postari pe care le-am gasit pe facebook si din care punctez, prin copy-paste:

"Noi cum am putea să răspundem altfel la deschiderea Chinei spre România? Nu e de mirare, pe de altă parte, că unora de la Bruxelles nu le convine statutul special pe care China îl acordă României. Contrazice politica, devenită obicei la nivel european, de a trata țara noastră ca pe ruda săracă și umilă, ținută la colț pentru că nu are viitor. China crede altceva despre noi, și eu, ca român, cred același lucru și-i dau dreptate Chinei, nu celor care preferă să ne țină cu capul în pământ, veșnicii vinovați pentru tot ce nu merge." (https://www.facebook.com/MihaiBogdanDiaconu/posts/)

si

„Nu ştiu, însă, dacă Băsescu înţelege că aprinde un nou fitil în regiune? Bine, nu ţine cont de Moldova, dar îşi dă seama cum vor reacţiona Ungaria şi Ucraina? Potoleşte-te Băse, că de altfel va trebuie ca România să întoarcă ceea ce nu-i aparţine: Iaşiul, Suceava şi întreaga Moldovă de peste Prut”, a mai scris Reşetnicov.
(http://abcnews.md/replica-incredibila-a-fostului-sef-al-sis-ului-modovenesc-pentru-basescu-potoleste-te-ca-de-altfel-romania-va-trebui-sa-intoarca-ceea-ce-nu-i-apartine/?)

Gandindu-ma, asadar, la toate cele de mai sus ma intreb, ca simplu cetatean:
"Totusi, care-i strategia noastra?". Ca rezultatele le vedem si traim cotidian.

Un INTELEPT spune (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/proverbe/21/)

31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -

31 Calul este gata pentru ziua de razboi, insa biruinta vine de la Domnul.

Dar cine-l mai ia in seama in trepidanta modernitate si mondenitate care ne ocupa tot timpul?

Despre ... lectia intelepciunii

„Tragedia vieții este că îmbătrânim prea devreme și devenim înțelepți prea târziu.“
Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic.

Si, as adauga eu, unul din chipurile reprezentative de pe "verzisorii" mult ravniti, in trecut, de cei care, astazi, ne dau lectii de democratie si de "economie de piata" in euro (ca sa continui prezentarea autorului citatului de inceput). Dar asta nu are nici o relevanta pentru noi, simplii cetateni bulversati de politicul de interes si cumetrie care ne macina viata si sanatatea postdecembrist pentru simplul motiv ca-i acordam mai multa atentie decat merita. Relevant este ca din mistocaria, persiflarea si batjocora care, traditional mioritic, se practica inclusiv in ziua lasata de Dumnezeu pentru meditatii, spiritualitate si odihna nu vom iesi prea curand, pentru ca devenim intelepti mult prea tarziu, asa cum spune si citatul.

Nu ca as fi acordat atentie deosebita conferintei de presa tinuta de presedinte duminica, parca pentru a marca un eveniment deosebit pe care TARA trebuia sa-l stie neaparat la acea data si ora. 
Mi s-a parit mult mai interesante stirile din externul apropiat unde " premierul ucrainean Mykola Azarov semnase un decret care ordona "suspendarea procesului de pregatire a acordului de asociere intre Ucraina si UE".
Aceasta decizie neasteptata a Kievului, un esec pentru UE si un succes al diplomatiei ruse, a fost adoptata pentru a "asigura securitatea nationala, pentru a relansa relatiile economice cu Rusia si pentru a pregati piata interna pentru relatii de la egal la egal cu UE", isi justificase decizia Azarov, care in ziua precedenta avusese o intalnire tête-à-tête cu omologul sau rus Dmitri Medvedev." (http://www.hotnews.ro/stiri-international-16061080-ucraina-suspendat-pregatirea-acordului-asociere-pentru-asigurarea-securitatii-nationale-relansarea-relatiilor-economice-rusia.htm)

Asa stand lucrurile si gandindu-ma la ploconirea noastra in fata Occidentului (dar oare de cand nu am stat noi demni si verticali?) am hotarat ca este mai bine sa caut alte moduri de a-mi petrece timpul liber decat sa ascult demagogica  autoditiramba duminicala care, cel putin pentru mine, mi-a confirmat actualitatea si perfecta potrivire a citatului  franklinian cu tot ce inseamna politicul si administrativul mioritic. Unde se imbatraneste dar, din nefericire se duce,inca, lipsa de intelepciune.

Caci daca pe bancnota verde inca se mai afla contestatul, de catre atei, "IN GOD WE TRUST", ca o recunoastere a ceea ce a insemnat Dumnezeu in nasterea "Lumii Noi" si a devenit deviza S.U.A., simbolul democratiei si libertatii (situatie discutabila la aceasta ora), ce altceva decat balci si circ, fara paine, putem afla din continuul duel dintre palate si dintre personajele care vremelnic le ocupa? Adica senilitate continua postdecembrista nu numai din cauza pierderii bunului simt care, traditional in libertatea prost inteleasa, lipseste ci, mai ales, a lipsei unei focusari durabile, perene. Ca, de exemplu, a devizei "Nihil Sine Deo".

Caci, desi ma repet, merita adus in atentie marilor nostri "intelepti" adevarul din aceasta deviza atat de simpla si importanta, dar uitata sau, pur si simplu, ignorata:

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iacov/)

Iacov 1

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.	5 Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s'o ceara dela Dumnezeu, care da tuturor cu mina larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.
6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.	6 Dar s'o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentruca cine se indoieste, seamana cu valul marii, turburat si impins de vint incoace si incolo.

si

Iacov 3

13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!	13 Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blindeta intelepciunii!
14 Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.	14 Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.	15 Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este paminteasca, fireasca (Greceste: sufleteasca.), draceasca.
16 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.	16 Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
17 Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.	17 Intelepciunea care vine de sus, este, intii, curata, apoi pacinica, blinda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune, fara partinire, nefatarnica.
18 Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.	18 Si roada neprihanirii este samanata in pace pentru cei ce fac pace.

 Asta, da, lectie!

Despre ... tacere

“O adevar, care Dumnezeu esti, fa se fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai tu” – Arsenie BOCA

Mi-am permis sa preiau citatul de mai sus de blog-ul http://onetiu.com/citat/locul-1-din-top-50-citate-celebre/ pentru ca, duminica fiind, ma gandesc cat de mult avem nevoie, cu totii, de Cineva care sa ne vorbeasca in timp ce noi sa ascultam in tacere.

De aceea nu fac, astazi, nici o referire la furtuna tulburatoare care pare gata, gata sa ne copleseasca din simplul motiv ca vreau sa ascult si eu de El.

Fac, insa, referire la o carte pe care tocmai o studiez si care are un mare impact asupra mea. Se numeste "Momeala Satanei" de John Bevere si merita, cu adevarat, atentie.

Ca si indemnul cu care inchei:

Psalmii 91 (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/91/)

1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,	1 (Un psalm al lui David.) Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui.
2 zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"	2 Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu esti si scaparea mea; Dumnezeul meu, voi nadajdui spre Dansul".
3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.	3 Ca El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator.
4 El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!	4 Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui.
5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,	5 Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua,
6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.	6 De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.
7 O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.	7 Cadea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8 Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.	8 Insa cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea.
9 Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!" şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,	9 Pentru ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie.
10 de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.	10 Nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau.
11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;	11 Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale.
12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.	12 Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau.
13 Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. -	13 Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur.
14 "Fiindcă Mă iubeşte - zice Domnul - de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.	14 "Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el ca a cunoscut numele Meu.
15 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.	15 Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea."	16 Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea".

Despre ... piticismul politic

„Civilizația este arta desăvârșită de a te preface.“
Ugo Foscolo (n. 6 februarie 1778 – d. 10 septembrie 1827), născut Niccolò Foscolo, a fost un poet și revoluționar italian.

Oricat as incerca sa nu ma "supun" astazi gandurilor, nu o pot face. Din doua motive. 

Primul si cel mai important este chiar faptul ca gandesc. Nu in sensul acelui filosofic "cogito, ergo sum", cum spunea autorul, desi nu se poate evita dar atunci ar trebui sa tin cont de tot contextul in care s-a facut afirmatia ci, asa, ca simplu cetatean care, uimit fiind de retrogradul tot mai accentuat pe care-l urmam ca natie, se intreaba la ce bun tot ce ni se intampla in aceasta civilizatie de fatada? Si de ce?
Si-i dau dreptate autorului citatului de inceput. Din cauza artei desavarsite a prefacatoriei pe care UNII, externi si interni, au perfectat-o pana la excelenta.
In context, ma gandesc si la marele adevar pe care poetul l-a relevat atunci cand a scris:
" De ce m-aţi dus de lângă voi,
  De ce m-aţi dus de-acasă?
  Să fi rămas fecior la plug,
  Să fi rămas la coasă.
  Atunci eu nu mai rătăceam
  Pe-atâtea căi răzleţe,
  Şi-aveaţi şi voi în curte-acum  Un stâlp la bătrâneţe."

cand puteam ...

Acesta este primul motiv.

Al doilea, poate tot filosofic sau psiho-somatic sau cum o vrea el sa fie interpretat dar in stransa legatura cu primul priveste piticismului. PITICISMUL POLITIC.

Nu stiu altii ce gandesc dar eu cand vad, atat cat urmaresc la televizor, "aria disonanta" a politicii noastre mioritice, ma gandesc mereu la povestile de adormit constiinte cu care ne-au tot pacalit, de peste douazeci de ani, toti politicienii nostri conducatori, lideri sau simplii ocupanti ai unor fotolii importante, indiferent de orientare sau culoare. Poate cu o singura mare si constanta exceptie, despre care am facut referire in alta postare si care merita, tocmai din aceasta cauza, o atentie maxima. 

Una din povesti, este aceea cu piticii care se tot incranceneaza sa o salveze pe "eroina" de prigoana zgripturoaicei. Pitici care actioneaza concentrat, congruent si focusat pe un singur scop.

Tragic este ca din acea poveste doar piticismul "sare in ochi". Si nu cel medical, al staturii. Din acest punct de vedere, politicienilor nostri nu li se poate reprosa absolut nimic.

Piticismul politic de gasca, inconstiinta si bascalie, acesta este cel care ne tot irita retina si auzul, in acest timp al democratiei romanesti originale de pseudocivilizatie.

Sageti otravite intre lideri de aceeasi parte a baricadei, lovituri "sub centura" si de conjunctura intre competitorii esicherului nostru politic "sapaturi", manipulari, dezinformari si tot bagajul unui NON FAIR PLAY cum numai spatiul carpato-danubiano-pontic il mai poate suporta, totate acestea doar ca "eroina" povestii fara sfarsit sa fie cat mai mult inglodata in mortalul scenariu al "interesului national". Pe care, cel putin pana acum eu nu l-am vazut la trecuta si actuala clasa politica plina de epigoni iremediabil pierduti pentru o democratie adevarata.

Gandindu-ma, astfel, la ceea ce caracterizeaza civilizatia noastra mioritica, aceasta excelenta prefacatorie "pentru binele poporului", nu am putut sa nu-mi exprim insatisfactia pe care o simt de ceva vreme.

Ma consoleaza, insa, gandul ca toate astea trebuie sa se intample, asa cum inca multe se vor mai intampla. Asa cum suntem si preveniti:

"Si v-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla, sa credeti." (Ioan.14:29)

  

Despre ...lectia maturitatii

„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numește… maturitate.“

Am redat acest citat al celebrului Charles (Charlie) Spencer Chaplin cu un scop precis, reiesit tocmai din acesta.

Gandindu-ma la ceea ce normal, prin anormalul postdecembrist, ni se intampla nu pot uita o emisiune-divertisment pe care am vazut-o astazi, in reluare, pe postul national de televiziune unde un distins reprezentant al "Divertis"-ului, intruchipand inegalabilul "baron local" isi incheia scheciul (redau din memorie):

"Eu am sa plec acuma

 Si trebuie sa ma sui...

 Sarac ai fost tarane,

 Sarac ai sa ramai!"

Trist, dar adevarat, momentul mi s-a parut mai mult decat relevant pentru tot ceea ce suportam si traim, pe dulcele nostru plai mioritic pentru ca EI sa aiba ce exploata, fara aprobare parlamentara sau de orice alta natura. 

Si, intorcandu-ma la momentul inceputului dezastrului nostru national, acel fatidic decembrie prost continuat, mi-am dat seama ca ceea ce ne lipseste noua ca natiune, nu este experienta, capitalul sau "profesionalismul".

Noua ne lipseste acea maturitate reiesita din citatul sus-mentionat, al carui autor a cunoscut cat se poate de bine experienta unei vieti complexe.

Asa stand lucrurile, ma opresc din orice alte comentarii incheind cu o alta dovada de maturitate gasita, de asta data, in Cartea Cartilor cea atat de ignorata si ocolita de toti (I)maturii politici ai democratiei noastre originale:

Psalmii 1 (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/1/)

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!	1 (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!	2 Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.	3 Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.	4 Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.	5 De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.	6 Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.

Interesanta lectie!

Despre ... excelentul paradox

„Rușinea e o calitate de care n-au avut parte toți.“Johann Christoph Friedrich von Schiller (n.10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – d. 9 mai 1805, Weimar), înnobilat în anul 1802, a fost un poet și dramaturg german, considerat unul din „prinții poeziei germane”.

Doua "spete" complexe si "inedite" mi-au manipulat gandurile in tura de ieri desi, cu sinceritate, am vrut sa ma rup de toate acestea si sa ma gandesc la ceva frumos, pozitiv. Probabil mediul in care ne desfasuram activitatea, ostil unui nivel decent de trai, m-a impiedicat. Sau, poate, referintele consilierului guvernatorului BNR, facute la un anume port de radio despre "speta" "tranzactiei cu clopotei"?

Plecand, deci, de la aceasta interventie, corecta in ceea ce priveste secretul bancar si al tranzactiilor de acest fel, am ajuns sa ma gandesc la un lucru mai putin analizat si comentat. Pretul.
Am inteles, astfel, ca familia presedintelui este, intr-adevar, consiliata de niste adevarati profesionisti in materie, daca s-a reusit ca atata amar de pamant, cine stie cum strans intr-un singur mare si indivizibil lot sa fie vandut cu doar 
0,47 euro/mp cand in jur alte proprietati pleaca de la 1 euro. Dar era de asteptat caci, nu-i asa, "pozitia subtire cu multa solicitudine se mentine".
Ca nu s-a spus daca tranzactia s-a incheiat cu sau fara plata TVA, este vina media care, in vanatoare dupa senzational, nu a dat toate detaliile. Dar mai conteaza cand, tot profesionist, s-au declansat si masurile de protectie si autoprotectie chiar daca informatiile media vorbesc si despre implicatii mai putin "ortodoxe" in tranzactie?
Nu, atata timp cat totul este facut intr-o excelenta prestatie tip "cainii latra, ursul trece". Paradoxal, nu?

Dar nu din aceasta vine paradoxul. Suntem obisnuiti cu asemenea "timonerii".
Paradoxul, cel putin pentru mine, a venit de la un comentariu despre bugetul pe anul 2014, facut sambata la o anume televiziune.

Se prezenta acolo, cu subiect si predicat, modul in care Guvernul si, implicit, Ministerul Sanatatii ne va asigura, in anul viitor sanatatea.
Concret, dar fara sa verific, se arata in cifre cum pentru zona medicala, spitale, pacienti&co bugetul s-a redus cu niste procente importante.
Dar pentru management si "clientela", adica pentru achizitii diverse si total nefolositoare ca si pentru deplasari "de studiu" in extern, deci pentru zona sensibila si usor nesupravegheata (unii spun de evaziune), bugetul s-a marit.
Ca ministrul pnl-ist este un specialist in contabilitate, nu incape indoiala. Dar ca este, ca de fiecare data cand a fost "in post" si un fin "cercetator in ale medicinii" ma indoiesc. Cu experientele sale continue pe sanatatea si viata noastra, cu sute si mii de locuri blocate "bugetar" si cu exodul de cadre care, se pare, nu se mai opreste, isi demonstreaza, inca odata si tragic, excelenta in "lichidare".

Doua "spete" cu un singur numitor. Cel care suporta si va suporta ramane "boborul" caci de aceea, s-au intamplat toate cate s-au intamplat de aproape 24 de ani de democratie originala. S-a inlocuit "exploatarea omului de catre om" cu "exploatarea tuturor oamenilor de catre niste oameni".

Caci niciodata atat de putini nu au datorat totul atator de multi (ca sa parafrazez un important politician). Si sa fiu in ton cu citatul de inceput.
    
Un excelent paradox. 

Despre ... personalitati

„O personalitate este aceea care se dăruiește, nu se justifică.“ - Petre Tutea

Astazi, dupa atatea si atatea ganduri si meditatii perfect adaptate locului si mediului in care mi se ocupa tot timpul, se pare ca am gasit un citat-raspuns pentru toata nenorocirea mioritica in care suntem obligati sa supravietuim. 
Citatul de mai sus spune absolut totul. 
De la prima personalitate in stat si pana la ultimul functionar public din entitatea numita autoritate locala si ea mare personalitate, de la cel dintai lider de sindicat pana la ultimul subofiter al sistemelor de aparare si nu numai, de la primul manager din orice domeniu si pana la ultimul arhivar, testarea caracterului marcant al unei persoane si calitatile sale morale deosebite sunt legate, intrinsec, de citatul de inceput.

De ce aceste ganduri? Pentru ca mult prea des si insuportabil trebuie sa privim formele umane fara fond si esenta dar de o surprinzatoare vivacitate care, sub pretextul unor mari personalitati, ne tulbura si bulverseaza existenta si asa prinsa in mocirla unei democratii "de banc". Ca diferenta dintre sus si jos (pentru cine cunoaste). Sau poate pentru ca, trist dupa meciul de ieri, stau si ma intreb cine si de ce mai accepta la conducere o asa "personalitate a fotbalului".

Din nefericire pentru noi, trebuie sa dau dreptate unui analist de pe un post tv care, cu cateva zile in urma spunea, pe buna dreptate, ca nimeni dar absolut nimeni din personalitatile structurilor decizionale ale politicului, economicului sau chiar ale spiritualitatii si socialului nu face nimic in tara asta pentru ca oamenii obisnuiti, poporul, sa o duca mai bine, adica sa beneficieze de acel trai decent mult trimbitat doar in campaniile electorale, dar uitat cu desavarsire dupa. 

Pentru mine, cu sinceritate, nu este o surpriza. Sau nu mai este, pentru ca de cativa ani buni am inteles de ce noi ne indreptat tot spre in jos, in timp ce majoritatea natiunilor vecine se tot ridica. Si am tot dat sursa raspunsului care, normal, ar fi trebuit sa ne capaciteze spre o redirectionare, macar spirituala, daca nu totala.

Iar pentru ca de curand s-a intrat in postul Craciunului si, cu siguranta, majoritatea personalitatilor noastre de toate treptele ierarhice si de toate gradele vor face tam-tam de ceea ce "tin si fac", m-am gandit sa repun pe tapet, adica pe blog, ceea ce poate CARACTERIZA CU ADEVARAT O PERSONALITATE. Intr-o paralela mai mult decat interesanta.

Psalmii 15 (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/15/)

1 (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?	1 (Un psalm al lui David.) Doamne, cine va locui in locasul Tau si cine se va salaslui in muntele cel sfant al Tau?
2 - Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă.	2 Cel ce umbla fara prihana si face dreptate, cel ce are adevarul in inima sa,
3 Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său.	3 Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a facut rau impotriva vecinului sau si ocara n-a rostit impotriva aproapelui sau.
4 El priveşte cu dispreţ pe cel vrednic de dispreţuit, dar cinsteşte pe cei ce se tem de Domnul. El nu-şi ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.	4 Defaimat sa fie inaintea Lui "el ce vicleneste, iar pe cei ce se tem de Domnul ii slaveste; cel ce se jura aproapelui sau si nu se leapada,
5 El nu-şi dă banii cu dobândă şi nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă aşa, nu se clatină niciodată.	5 Argintul sau nu l-a dat cu camata si daruri impotriva celor nevinovati n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clatina in veac.

ACEASTA ESTE, CU ADEVARAT, O PERSONALITATE.

Despre ...superficialitate

„Dacă nu ai timp să faci un lucru bine, crezi că vei avea timp să îl faci din nou?“ 
John Robert Wooden (14 octombrie, 1910 – 4 iunie, 2010) a fost un jucător și antrenor american de baschet.

Sa fi vrut si nu as fi gasit un citat care sa se potriveasca mai bine contextului.

Cineva facea ieri, la un port de radio, cateva remarci vis-a-vis de "balacareala" care caracterizeaza cotidianul romanesc subliniind penibilul care guverneaza prin superficialitatea postdecembrista ridicata la rang de virtute, mai ales in ceea ce priveste segmentul politic. Conducatori fara viziune, legiuitori penali si nevertebrate decizionale sunt doar cateva din elementele care, trezindu-se cu puterea in brate si-au dat seama, cu suprindere, ca au pus mana pe o palarie prea mare pentru "capacitatea" lor.

Astazi, comentand ultima stare de fapt, altcineva il caina pe Premier ca nu s-a informat mai bine in "speta" noului inscaunat al L.P.F. Asa cum ieri, tot cineva "de bine" incerca sa "dreaga busuiocul" in speta "ultimului agricultor".

Gandindu-ma doar la aceste aspecte, dar facand o retrospectiva la tot ceea ce am traint postdecembrist, nu am putut sa nu remarc o constanta, dureroasa si distructiva, un "fir rosu" care ne urmareste fatidic, de aproape 24 de ani de democratie originala: continua superficialitate in tot ceea ce inseamna managementul treburilor statului, acest irecuperabil bolnav, aceasta imposibila gaura neagra a libertatii nostre, atat de prost inteleasa si aplicata.

In tot ce se intreprinde, se incearca carpiri si ajustari de complezenta si de "ochii lumii", cu rezultate dezastroase pentru populatie, cobaii oricum ignorati de "potentatii interni si exteri". 
Ca o paranteza, am auzit ca onor Guvernul nu va permite aparitia "falimentului persoanelor fizice" pe motiv de "interes al investitorului strain". In localitatea unde incercam, ca familie, sa supravietuim crizei zeci de case au fost "golite" de proprietarii care nu si-au mai putut plati ratele, ramanand adevarate capcane si focare de infectie si, in cele din urma, ruine atat pentru banci cat si pentru potentialii viitori cumparatori. Caci, cu mintea lor superficiala pentru popor dar plina de imbogatire pentru ei insisi, cei in drept ignora ceea ce putea oferi o rezolvare de tip "castig-castig", adica reesalonarea datoriilor pe termene chiar si "pe viata" sau "pe generatii" si, in acelasi timp, rezolvarea unor "spete" care tin de "uman", sau de spirit cetatenesc, unul dintre motivele care au condus la insangeratul decembrie 1989.

Bucolic, insa, se prezinta realizari peste realizari ignorandu-se ca poporul, tot mai mult si mai adanc, este supus acum unui adevarat "genocid democratic" prin toate masurile pe care va fi obligat sa le suporte pentru, atingerea "tintei convenite cu F.M.I." si care, din nefericire pentru el, nu apar in acest tablou. 

Pe unii "fluturasi" aparuti "intamplator" pe stalpii orasului se afla sloganul "Ridica-te Gherorghe, ridica-te Ioane!".

Ma intreb, in sinea mea de simplu cetatean, mai merita daca de atunci, din decembrie 1989, nu s-a facut nimic bun pentru popor?

Nu este si asta tot o dovada de superficialitate?

Despre ... brasoave

„Minciuna premeditată nu mai e o chestiune de fantezie, ci de caracter.“- Tudor Musatescu


Nu traditionalii covrigi din Tara Barsei mi-au inspirat gandurile de astazi, cu toate ca pentru pretul lor si, mai ales, pentru modul in care se potrivesc statutului nostru de beneficiari ai implementarii "pauperizarii mioritice continue" ar merita-o. Gandurile de astazi, nascute dupa semnalul de toamna al "numararii protestelor"  deja incepute si care urmeaza, privesc o stare "de bine" cu care noi, manipulatii, marginalizatii si ignoratii perioadelor de bascalie interelectorala, ne confruntam cotidian de aproape 24 de ani de democratie originala romaneasca. Si asta tocmai din cauza brasoavelor pe care trebuie sa le suportam periodic, din 4 in 4 ani dar mai ales a caracterului si statutului de grosieri pe care castigatorii voturilor noastre il demonstreaza, indiferent de culoarea politica, postelectoral.

Si nu ultimele stiri media mi-au sugerat aceste ganduri, cu toate ca ele mi-au intarit convingerea ca "sangele apa nu se face" (tinand cont de informatia conform careia 2 generali si peste 100 de persoane au fost condamnate pentru "avansarile" frauduloase din perioada 2009-2010, sub conducerea cui oare?).

Cautand, ieri, prin butonare ceva care sa-mi mai descreteasca fruntea si asa plina de ridurile batjocorii pe care trebuie sa o suport (alaturi de toti oropsitii democratiei romanesti care "inghit si accepta" cele mai inumane conditii de munca), ca urmare a unei legislatii a muncii mai mult decat permisiva pentru patroni si opresiva pentru defavorizatii libertatii prost intelese (caci cine te mai vrea dupa 50 de ani?), am ajuns la un post tv oarecare unde moderatorul prezenta ceva mai mult decat socant. 

O tanara romanca, salvata de specialistii occidentali dupa mai multe operatii reusite si careia "specialistii" nostri nu-i mai dadeau nici o sansa de viata, s-a vazut in imposibilitatea de a mai putea trai deoarece alti "specialisti", in munca si protectie sociala, i-au taiat tatalui orice mijloc de subzistenta. 
In acelasi timp, un oarecare consilier, dintr-un oarecare minster cu greutate, este platit cu peste 2000 euro pentru doar 2 ore de participare la o sedinta a unui anume consiliu de administratie. Si, spunea acelasi moderator, asta nu este nimic daca tinem cont ca anume manageri ai unor consilii de administratie de la societati bugetare, de stat, primesc lunar salarii mai mari chiar decat ale Secretarului general al N.A.T.O.

Si mi-am amintit, astfel, cat de "brasoveni" au fost si sunt toti alesii si numitii nostri, din toate puterile separate ale statului si cum ne-au "convertit" pe noi, cei dornici de libertate si democratie sa le primim brasoavele. De la "cel mai sarac, cinstit si, cu voia... noastra, ultimul pe lista" si pana la "cel mai bun navigator", impreuna cu toata masinaria de manipulare si prostire a unei natiuni numita (oare de ce pe plaiul nostru mioritic?) "stat de drept".

Asa stand lucrurile, stau si ma gandesc ce va urma.
Studentii au iesit in strada, personalul din sanatate urmeaza, probabil se vor solidariza si sindicatele diverse dar usor manipulabile din alte sectoare si, in prag de iarna vom asista la noi si previzibile proteste. Dar, vorba maestrului: "Si cu asta ce-am facut?".

F.M.I.-ul va veni si va "monitoriza" incontinuare "realizarile" Guvernului dar nu va misca un deget pentru inlaturarea gravelor discrepante din mediul bugetar, U.E. ne va folosi ca pe "supapa ei de refulare" pentru politicile partinice care, se pare, ca o caracterizeaza, reprezentantii nostri politici vor "face totul" pentru ca interesul partinic sa primeze in fata celui national si popular iar noi, asa cum am fost obisnuiti, vom inghiti incontinuare brasoave sau, cum se spunea intr-un film biografic, in "iepoca", vom fi serviti perpetuu cu "RAHAT CU APA RECE!" (curiosii pot revedea filmul "Ciprian Porumbesc", daca-i ajuta cu ceva).

Sau poate toata starea asta pe care o vedem, o urmarim si o traim noi poporul, cei care, constitutional, ar trebui sa fim adevaratii suverani se datoreaza ignorarii unui "avertisment" uitat acum, dar atat de indragit odata:

„Trăim în miezul unui ev aprins
Şi-i dăm a-nsufleţirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănţuit ca noi
În flăcările noastre se destramă.“ ?

Daca nu si asta a fost tot o mare brasoava!

  

Despre ... libertate

„Om liber este acela care nu are nevoie să spună nici o minciună.“- Nicolae Iorga


De cateva zile bune media analizeaza, prin toate metodele si pe toate caile, ceea ce ne asteapta in contextul libertatii, castigata de democratia noastra originala. Cu binele si raul care o insoteste. 
Unul din punctele cele mai aprinse si mai dezbatute, lasand deoparte exploatarea (instrainarea) bogatiilor nationale, este problema finantelor si, mai precis, a scumpirilor prin suprataxele pe care "onorabilii nostri profesionisti" se pregatesc sa ni le implementeze, ca singura masura de "redresare".

Acum, daca ieri faceam referire la "profesionistii" pe care televiziunea nationala ii prezinta, ca pe un bun de pret al constiintei noastre nationale si pusesem intre ghilimele expresia, nu am facut-o cu rea intentie, in sens peiorativ astazi, insa, gandindu-ma la cohorta de "specialisti si profesionisti" care vor sa ne stoarca si mai mult, pentru ca "sunt liberi", nu pot sa spun ca nu la cea mai rea conotatie m-am focusat.

Cativa mediatori de emisiuni au adus in discutie, pe buna dreptate, modul abject cu care actuala guvernare ne minte, tinand cont ca un litru de benzina costa undeva pana-n 3.0 lei restul fiind taxe si accize si cum, mintindu-ne isi ascund, de fapt, incompetenta si impotenta in atragerea fondurilor U.E. care ne sunt ca si puse pe tava. 
Ca un proiect de atragere de fonduri este o complexitate, nu comentez. Dar ca sunt atatia specialisti, doctori si doctoranzi cu CV-uri pline de universitati care de care mai pompoase, care umplu birourile bugetare bine platite dar care nu sunt in stare sa absoarba aceste fonduri, asta nu se poate ignora. Din pacate, asa cum se si prezenta in emisiunile respective, "smecheria" care ne urmareste de mai bine de douazeci de ani si prin care milioane si miliarde de lei au fost deturnati in scopuri personale, impiedica derularea corecta a acestor programe.

Ca unul care a lucrat si cu fonduri "externe", PHARE la nivelul anilor '90, mai stiu si eu cum se punea problema si cum s-au imbogatit unii, in timp ce Europa era, inca de atunci, cu ochii pe noi pentru "profesionalismul" de care se dadea dovada.

In context, gandindu-ma, deci, la citatul marelui Iorga, mi-am pus intrebarea cat de liberi suntem si, mai ales, cat de "subjugati" sunt EI, de la presedinte si pana la ultimul functionar public.

Raspunsul l-am gasit intr-un banc, pe care-l redau prin copiere dintr-un ziar promotional cu precizarea expresa ca orice asemanare nu este intamplatoare. Si ca se potriveste, ca o manusa, cu acea butada care ne avertizeaza ca "drumul spre iad este pavat cu intentii bune".

"La un bar.
- Buna ziua. Suc de morcovi aveti?
- Nu.
- Dar de rosii?
- Nu domnule, aici e bar!
- Dar fiertura de telina?
- Nu avem decat bauturi alcoolice.
- Dumnezeu mi-e martor ca N-AM VRUT SA BEAU ALCOOL, dar daca nu aveti altceva, DATI-MI O VOTCA!".

q.e.d.

Despre ... invatare

„Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.“ - Henry Ford

Intr-o perioada cand eram "activ", una din lucrarile de "specialitate" achizitionate era si "Arta dezinformarii". Am citit-o si, ulterior "iesirii" am lasat-o "mostenire". Imi pare rau acum pentru ca daca o mai aveam as fi facut-o cadou. 
Cui? Cuiva care, cu siguranta, ar fi avut ce invata inainte de a actiona asa cum a actionat. De aceea am si postat citatul de inceput.

Dar cine mai vrea sa invete astazi, in aceasta trepidanta si imprevizibila lume plina de manipulari, dezinformari si secrete?

Butonand telecomanda, dupa o tura duminicala, am avut placerea sa vad, in reluare, un interviu cu unul din "profesionistii" scenei romanesti, Victor Rebengiuc. E drept, actiunea se petrecea la varsta de 75 de ani a maestrului, dar lectiile "predate" erau de foarte mare actualitate.
Apoi, tot butonarea m-a pus in fata unui documentar despre viata unei personalitati marcante a a anilor '60, "Nasterea unui presedinte".

Aceste doua "pasaje" media m-au dus cu gandul la lipsa totala de maturitate a alesilor di numitilor nostri care, implicandu-se in "razboiul murdar" al politicii generate de democratia originala romaneasca, nu fac decat sa consfinteasca ceea ce, cu durere, traim si suportam: indiferenta totala fata de popor in
contrast cu egoismul si egocentrismul ridicate la rang de lege.
Nu degeaba presa belgiana afirma: "http://www.neurope.eu/article/basescu-last-autocrat-europe" (http://www.ziare.com/basescu/presedinte/presa-din-belgia-basescu-ultimul-dictator-al-europei)

Cum eu nu mi-am propus sa verific sau nu media belgiana, las pe cei "in drept" sa o faca, mai ales ca realitatea romaneasca este mai crancena decat ni se prezinta, manipulant, in media noastra nationala.

La fel, nu-mi permit sa comentez adevarul despre "speta" pe care tocmai a generat-o un important senator pnl-ist si nici urmarile acesteia. Dezinformarea poate imbraca multe si felurite forme. Daca esti pregatit sa inveti despre ea si in lupta politica cea care, pe dulcele nostru plai mioritic, face mai multe victime decat ne putem inchipui sau prevedea.

Cert este ca pentru a duce o asemenea lupta trebuie sa inveti, inclusiv din ABC-ul jurnalisticii. Si sa verifici orice informatie prin cel putin trei surse.

Dar, ma gandesc eu, mai tine cont cineva, dintre aparatorii reali ai democratiei, cat de importanta este invatarea continua?