Despre ... pierdere

"Acela care isi tradeaza o singura data principiile pierde puritatea relatiei sale cu viata. A trisa fata de tine insuti, inseamna sa renunti la tot, la filmul tau, la viata ta." - Andrei Tarkovski

Avem avioane personale si iahturi de lux, limuzine de ultima generatie si miliardari de top, cartiere si proprietati exclusiviste si V.I.P.-uri de "exceptie". S-au "adunat" pe capul nostru, postdecembrist, pentru ca trebuia sa avem si noi "falitii nostri" si sa ajungem, astfel, mai aproape de capitalism. O poveste frumoasa, usor de gasit in media tabloida si nu numai.

Cand am ajuns, insa, la capitalismul de jungla de tip civilizatie africana, subdezvoltata este cu totul alta poveste. Iar ca FMI-ul, interesat doar de modul in care noi ne vom "face temele", fara a-l interesa CUM si CINE va suporta costul este, deja, o tragi-comedie perpetua, fara final si fara nici o invatatura practica pentru mai marii nostri, obisnuiti atat de mult cu "sluj"-ul incat nu mai stii daca fac parte din regnul vertebratelor sau nu.

De ce aceste ganduri, astazi?
Undeva, pe un blog pe care-l urmaresc, am gasit o interesanta reflectiune despre o anume generatie si starea ei. Finalul, trist, semana cu acea "romanta fara ecou si a ei iubire, bibelou de portelan". Caci ce altceva decat un bibelou de portelan a devenit visul nostru de mai bine pentru care, in acel decembrie, am solidarizat "azi in Timisoara, maine-n toata tara" ?

Gandindu-ma toate acestea si la noianul de nenorociri la care suntem supusi si noi, generatia celor doua sisteme antagonice, la nimicnicia celor care ar fi trebuit sa faca ceva pentru "implementarea" corecta a principiilor unei democratii autentice, actiune esuata "din fasa" si la mizeria cotidiana cu care ne "binecuvanteaza" diriguitorii alesi si numiti, mi-am dat seama ca, de fapt, democratia originala romaneasca nu ne-a adus nimic. 
Doar o uriasa si ireparabila pierdere.

Ne-am pierdut zambetul, speranta si telul. Am pierdut seninatatea si bunul simt. S-au dus bunele maniere si principiile. A disparut OMUL OBISNUIT. Simplul cetatean. 

Caci, daca ne uitam in jurul nostru, la simplii cetateni, nu gasim nimic din ceea ce caracterizeaza o societate normala si o viata decenta. Desi, teoretic si constitutional, toti factorii responsabili ai puterilor separate ale statului se bat cu pumnul in piept ca respecta.

O realitate trista, asa cum si autorul postarii la care faceam referire mai sus o subliniaza (si redau, prin copy-paste incheierea care, cu siguranta, caracterizeaza pe majoritatea simplilor cetatean din acest tulburat spatiu carpato-danubiano-pontic):
"Mă întîlnesc uneori cu congeneri, rar, pentru că ies puțin din casă și fără entuziasm, pentru că orașul și oamenii ( din păcate) mă obosesc. Cînd îi întilnesc totuși într-o librărie, pe stradă, pe coridoarele Universitatii, am impresia că văd niște fantome, dinozauri din altă eră. Sunt animale fantastice avînd caracteristicile unor specii diferite. Păsări cu copite, reptile cu aripi, etc. Înțeleg că și ceilalți mă văd pe mine la fel."

Toate acestea, cred eu, pentru ca realitatea romaneasca se potriveste CA O MANUSA cu citatul de la inceput, care pare fara iesire.

Desi mai pesimist ca oricand (nimic concret nu pare sa se intrevada in rezolvarea problemelor mele sau ale colegilor batjocoriti de un sistem abject, in care trebuie sa ne castigam painea) am, totusi, un puternic sentiment de detasare. Pentru ca nu am putut renunta la principiile pe care, tot postdecembrist, mi le-am impus desi eram la un pas sa fac compromisul. M-a oprit o certitudine, UN CASTIG, cu care inchei gandurile de astazi:

Psalmii 37 (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/37/)

(Un psalm al lui David.) 

1. Nu te mania pe cei rai si nu te uita cu jind la cei ce fac raul;

2. caci sunt cositi iute ca iarba si se vestejesc ca verdeata.

3. Increde-te in Domnul si fa binele; locuieste in tara si umbla in credinciosie.

4. Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima.

5. Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El, si El va lucra,

6. El va face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina, si dreptul tau ca soarele la amiaza.

7. Taci inaintea Domnului si nadajduieste in El. Nu te mania pe cel ce izbuteste in umbletele lui, pe omul care isi vede implinirea planurilor lui rele.

8. Lasa mania, paraseste iutimea; nu te supara, caci supararea duce numai la rau.

9. Fiindca cei rai vor fi nimiciti, iar cei ce nadajduiesc in Domnul vor stapani tara.

10. Inca putina vreme, si cel rau nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, si nu va mai fi.

11. Cei blanzi mostenesc tara si au belsug de pace.

12. Cel rau face la planuri impotriva celui neprihanit si scrasneste din dinti impotriva lui.

13. Domnul rade de cel rau, caci vede ca-i vine si lui ziua.

14. Cei rai trag sabia si isi incordeaza arcul, ca sa doboare pe cel nenorocit si sarac, ca sa injunghie pe cei cu inima neprihanita.

15. Dar sabia lor intra in insasi inima lor, si li se sfarama arcurile.

16. Mai mult face putinul celui neprihanit decat belsugul multor rai.

17. Caci bratele celui rau vor fi zdrobite, dar Domnul sprijina pe cei neprihaniti.

18. Domnul cunoaste zilele oamenilor cinstiti; si mostenirea lor tine pe vecie.

19. Ei nu raman de rusine in ziua nenorocirii, ci au de ajuns in zilele de foamete.

20. Dar cei rai pier, si vrajmasii Domnului sunt ca cele mai frumoase pasuni: pier, pier ca fumul.

21. Cel rau ia cu imprumut, si nu da inapoi; dar cel neprihanit este milos si da.

22. Caci cei binecuvantati de Domnul stapanesc tara, dar cei blestemati de El sunt nimiciti.

23. Domnul intareste pasii omului, cand Ii place calea lui;

24. daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana.

25. Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea.

26. Ci el intotdeauna este milos si da cu imprumut; si urmasii lui sunt binecuvantati.

27. Departeaza-te de rau, fa binele, si vei dainui pe vecie.

28. Caci Domnul iubeste dreptatea si nu paraseste pe credinciosii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar samanta celor rai este nimicita.

29. Cei neprihaniti vor stapani tara si vor locui in ea pe vecie.

30. Gura celui neprihanit vesteste intelepciunea, si limba lui trambiteaza dreptatea.

31. Legea Dumnezeului sau este in inima lui; si nu i se clatina pasii.

32. Cel rau pandeste pe cel neprihanit si cauta sa-l omoare.

33. Dar Domnul nu-l lasa in mainile lui si nu-l osandeste cand vine la judecata.

34. Nadajduieste in Domnul, pazeste calea Lui, si El te va inalta ca sa stapanesti tara: vei vedea pe cei rai nimiciti.

35. Am vazut pe cel rau in toata puterea lui; se intindea ca un copac verde.

36. Dar, cand am trecut a doua oara, nu mai era acolo; l-am cautat, dar nu l-am mai putut gasi.

37. Uita-te bine la cel fara prihana si priveste pe cel fara viclesug; caci omul de pace are parte de mostenitori.

38. Dar cei razvratiti sunt nimiciti cu totii, samanta celor rai este prapadita.

39. Scaparea celor neprihaniti vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

40. Domnul ii ajuta si-i izbaveste; ii izbaveste de cei rai si-i scapa, pentru ca se incred in El.