Ugo Foscolo (n. 6 februarie 1778 – d. 10 septembrie 1827), născut Niccolò Foscolo, a fost un poet și revoluționar italian.
Oricat as incerca sa nu ma "supun" astazi gandurilor, nu o pot face. Din doua motive.
Primul si cel mai important este chiar faptul ca gandesc. Nu in sensul acelui filosofic "cogito, ergo sum", cum spunea autorul, desi nu se poate evita dar atunci ar trebui sa tin cont de tot contextul in care s-a facut afirmatia ci, asa, ca simplu cetatean care, uimit fiind de retrogradul tot mai accentuat pe care-l urmam ca natie, se intreaba la ce bun tot ce ni se intampla in aceasta civilizatie de fatada? Si de ce?
Si-i dau dreptate autorului citatului de inceput. Din cauza artei desavarsite a prefacatoriei pe care UNII, externi si interni, au perfectat-o pana la excelenta.
In context, ma gandesc si la marele adevar pe care poetul l-a relevat atunci cand a scris:
" De ce m-aţi dus de lângă voi,
De ce m-aţi dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă.
Atunci eu nu mai rătăceam
Pe-atâtea căi răzleţe,
Şi-aveaţi şi voi în curte-acum Un stâlp la bătrâneţe."
cand puteam ...
Acesta este primul motiv.
Al doilea, poate tot filosofic sau psiho-somatic sau cum o vrea el sa fie interpretat dar in stransa legatura cu primul priveste piticismului. PITICISMUL POLITIC.
Nu stiu altii ce gandesc dar eu cand vad, atat cat urmaresc la televizor, "aria disonanta" a politicii noastre mioritice, ma gandesc mereu la povestile de adormit constiinte cu care ne-au tot pacalit, de peste douazeci de ani, toti politicienii nostri conducatori, lideri sau simplii ocupanti ai unor fotolii importante, indiferent de orientare sau culoare. Poate cu o singura mare si constanta exceptie, despre care am facut referire in alta postare si care merita, tocmai din aceasta cauza, o atentie maxima.
Una din povesti, este aceea cu piticii care se tot incranceneaza sa o salveze pe "eroina" de prigoana zgripturoaicei. Pitici care actioneaza concentrat, congruent si focusat pe un singur scop.
Tragic este ca din acea poveste doar piticismul "sare in ochi". Si nu cel medical, al staturii. Din acest punct de vedere, politicienilor nostri nu li se poate reprosa absolut nimic.
Piticismul politic de gasca, inconstiinta si bascalie, acesta este cel care ne tot irita retina si auzul, in acest timp al democratiei romanesti originale de pseudocivilizatie.
Sageti otravite intre lideri de aceeasi parte a baricadei, lovituri "sub centura" si de conjunctura intre competitorii esicherului nostru politic "sapaturi", manipulari, dezinformari si tot bagajul unui NON FAIR PLAY cum numai spatiul carpato-danubiano-pontic il mai poate suporta, totate acestea doar ca "eroina" povestii fara sfarsit sa fie cat mai mult inglodata in mortalul scenariu al "interesului national". Pe care, cel putin pana acum eu nu l-am vazut la trecuta si actuala clasa politica plina de epigoni iremediabil pierduti pentru o democratie adevarata.
Gandindu-ma, astfel, la ceea ce caracterizeaza civilizatia noastra mioritica, aceasta excelenta prefacatorie "pentru binele poporului", nu am putut sa nu-mi exprim insatisfactia pe care o simt de ceva vreme.
Ma consoleaza, insa, gandul ca toate astea trebuie sa se intample, asa cum inca multe se vor mai intampla. Asa cum suntem si preveniti:
"Si v-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla, sa credeti." (Ioan.14:29)
Gandindu-ma, astfel, la ceea ce caracterizeaza civilizatia noastra mioritica, aceasta excelenta prefacatorie "pentru binele poporului", nu am putut sa nu-mi exprim insatisfactia pe care o simt de ceva vreme.
Ma consoleaza, insa, gandul ca toate astea trebuie sa se intample, asa cum inca multe se vor mai intampla. Asa cum suntem si preveniti:
"Si v-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla, sa credeti." (Ioan.14:29)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu