Despre ... cautari

"Fiecare clipa de cautare este o clipa de regasire." - Paulo Coelho

Ca de fiecare data cand sunt liber si astazi mi-am inceput ziua cautand. On line.

Mai intai acele momente de "renastere" spirituala. Pentru asta caut si citesc, on line, cate 5 psalmi zilnic, din 31 in 31.
Apoi "informatii". Nu specifice ci din alea care ne amarasc cotidianul mioritico-danubiano-pontic. Astazi, ca de obicei, fara nimic de retinut. 
In sfarsit, tot degeaba, un loc de munca normal, dar cine sa mai ia in calcul un "trecut" aproape de "disparitie" cand tara e plina de someri titrati sau nu?

Astazi, deci, cautand si in mesajele pe care le primesc de la familie, prieteni, cunoscuti sau asa, pur si simplu, am gasit unul foarte interesant pe care ma grabesc sa-l impartasesc si cu toti cei care, "in treacat", se ostenesc sa-mi citeasca gandurile. Il redau prin copy-paste:

"Poezie frumoasa si adevarata despre "Trenul vietii"

Aceasta poezie este scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Este o poezie atat de frumoasa pe cat de adevarata care descrie cu fidelitate efemeritatea vietii. Sensibilitatea se desprinde din aceste versuri si ne face sa ne dam seama de lucrurile cu adevarat importante din viata. Viata ca un tren ce se deplaseaza rapid, cu scurte opriri de unde coboara, pe parcurs, cei pe care-i iubim, nestiind cand va fi randul nostru. Trist, dar foarte frumos scris, si foarte adevarat:

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut."

Interesant clipa de regasire, nu ?