Despre ...lectia maturitatii

„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numește… maturitate.“

Am redat acest citat al celebrului Charles (Charlie) Spencer Chaplin cu un scop precis, reiesit tocmai din acesta.

Gandindu-ma la ceea ce normal, prin anormalul postdecembrist, ni se intampla nu pot uita o emisiune-divertisment pe care am vazut-o astazi, in reluare, pe postul national de televiziune unde un distins reprezentant al "Divertis"-ului, intruchipand inegalabilul "baron local" isi incheia scheciul (redau din memorie):

"Eu am sa plec acuma

 Si trebuie sa ma sui...

 Sarac ai fost tarane,

 Sarac ai sa ramai!"

Trist, dar adevarat, momentul mi s-a parut mai mult decat relevant pentru tot ceea ce suportam si traim, pe dulcele nostru plai mioritic pentru ca EI sa aiba ce exploata, fara aprobare parlamentara sau de orice alta natura. 

Si, intorcandu-ma la momentul inceputului dezastrului nostru national, acel fatidic decembrie prost continuat, mi-am dat seama ca ceea ce ne lipseste noua ca natiune, nu este experienta, capitalul sau "profesionalismul".

Noua ne lipseste acea maturitate reiesita din citatul sus-mentionat, al carui autor a cunoscut cat se poate de bine experienta unei vieti complexe.

Asa stand lucrurile, ma opresc din orice alte comentarii incheind cu o alta dovada de maturitate gasita, de asta data, in Cartea Cartilor cea atat de ignorata si ocolita de toti (I)maturii politici ai democratiei noastre originale:

Psalmii 1 (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/1/)

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!	1 (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!	2 Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.	3 Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.	4 Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.	5 De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.	6 Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.

Interesanta lectie!