Despre o ... avertizare

„Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște.” — Nicolae Iorga

In aceste zile s-a vorbit, si se vorbeste, atat de mult de aroganta si de acte politice care mai de care mai controversate incat, ca orice om care crede ca democratia inseamna cu totul altceva decat ne dezvaluie politicul mioritic, am incercat sa gasesc un raspuns la intredarea simpla "de ce este asa?".

Am gasit un raspuns intr-un episod recent din cele "5 minute de istorie", unde ni se prezenta, cu subiect si predicat, diferenta in consiliere, din cele doua perioade "fierbinti" ale istoriei noastre, razboaiele mondiale. Mai pe scurt, daca regele Ferdinand avea consilieri pe liderii principalelor partide politice, regele Carol al II-lea avea consilieri numiti de el personal.

Orice asemanare cu actualitatea nu poate fi decat subinteleasa, dat fiind ca, acum, Romania are deja un alt statut, chiar daca acesta a fost impus cu "democratia tancurilor si pistolului" si nu a fost condamnat, odata cu crimele comunismului.

Un alt raspuns l-am gasit chiar in citatul de la inceput caci, nu-i asa, daca ne aducem aminte dintr-un altfel de istorie, sarpele a fost cel care...

Acest subiect, putin analizat, discutat si mediatizat ar trebui sa puna mai mult pe ganduri intreaga noastra clasa politica nascuta, dupa parerea mea cum spunea poetul, "din bube, mucegaiuri si noroi".

Caci doar asa poate fi prezentata situatia "ingrata" postdecembrista cand, pe baza neadevarului si excluderii oricaror principii pe care cei deprinsi (si chiar inchisi pentru) cu democratia, au incercat sa ne avertizeze de pericolul vicleniei.

Tragic, azi cei care lasau "celebrul" slogan al democratiei originale romanesti inteleg cat de periculos a fost sarpele care, tot vorba poetului "i-a manat in lupta".

Un ultim raspuns il gasesc, intre altele, in general in firea omeneasca si, in special, in setea oarba de imbogatire, fara discernamant si fara limite a unui esalon frustrat si avid dupa parvenire si functii.

Caci, asa cum am mai afirmat si cu alta ocazie, daca atunci, in primii zori ai democratiei si libertatii noastre se puneau baze corecte, principiale si moral-crestine pentru viitor, nu ar fi existat "spete" din care sa nu se inteleaga nimic iar orientarea noastra sa fie "dupa cele patru vanturi".

Vinovat, insa, este un anume punct, opt, dintr-o anume Proclamatie de la Timisoara, oras care, nefericit, a ramas doar o amintire, ca multe altele care s-ar fi cuvenit sa fie altceva. 

Pardon, nu celebrul "Punct opt" este de vina ci tocmai ignorarea, bagatelizarea si, din pacate, excluderea lui de pe lista prioritatilor postdecembriste.

Gandindu-ma la toate acestea si nu numai, am ajuns la citatul de inceput.

Mi-am adus aminte, insa, de o veche intamplare pe care Cartea Cartilor, cea pe care jura astazi toti cei care nu sunt in stare sa raspunda la intrebarile inca nerezolvate ale democratiei noastre originale, o prezinta ca pilda si avertizare fata de odioasa situatie:

3 Domnul a zis: "Aruncă-l la pământ." El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

3 "Arunca-l jos!" ii zise Domnul. Si a aruncat Moise toiagul jos si s-a facut toiagul sarpe si a fugit Moise de el.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/exod/4/)

Daca insusi marele Moise, despre care oricine poate citi in mediul online si in biblioteci, fugea de sarpe, nu ar fi intelept ca si micii nostri ... "emanati"  macar sa incerce sa-l ocoleascxa?

Cred ca da, dar asta tine de o cu totul alta "abordare" si ... orientare.   

PS: iar sunt in pana de ...timp pentru corectare. Multumesc pentru intelegere!

Despre ... un "altfel" de fericire

„Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.” — Sfântul Augustin

O anume stare de descurajare, pentru tot ceea ce mi-am dorit si nu s-a realizat, m-a cuprins zilele trecute. Nu ca as fi fost bantuit de ganduri negre ci, poate anormal pentru unii, pentru ca mi-am amintit de trecut despre care un mare inaintas spunea: „Nimic nu e la fel de tare ca trecutul. Pe acela nimeni și nimic nu-l poate schimba.” — Lucian Blaga

Mi-am amintit, astfel, cum in preajma unei asemenea zile am primit gradul de ofiter dar si cum, tot legat de o asemenea zi, acum se cere "recuperarea", in conditiile actualitatii si decretarii ei ca "ziua europeana de comemorare a victimelor stalinismului si nazismului". Doi termeni de trista amintire pentru atrocitatile comise.

Dar nu termenii sunt importanti cum nici "reprezentantii", cu toate ca nu poti spune cine a fost mai rau, Stalin sau Hitler in conditiile cand in preajma lui 23 August 1944, cand se duceau tratative secrete pentru iesirea Romaniei din razboi americanii nu erau interesati de Balcani, englezii erau "focusati" pe Grecia si Polonia, iar rusii pe extinderea imperiului bolsevic care, irational dar real, facuse un pact de agresiune cu nemtii, in 23 August 1939.

Aceasta data, de fapt, m-a pus pe ganduri si mi-a "indus" o anume lehamite pentru ceea ce, acum, se incearca sa ni se induca.

Caci, daca este sa stam stramb si sa judecam drept, noi romanii am cam suportat "hachitele" asa-ziselor democratii care si-au vazut doar interesul in acest spatiu lasat "la rascruce de vanturi" politice. 

De aceea nici nu ma mira ca actului de la 23 august 1944 nu i se acorda prea mare importanta externa, desi, dupa cum afirma istoricii, s-au salvat cateva sute de mii de vieti omenesti iar razboiul s-a scurtat cu sase luni.

Si nu numai asta m-a facut sa ma intorc spre alta abordare ci si tot ce traim, cotidian, in acest spatiu minunat, binecuvantat de Dumnezeu dar parca blestemat de o clasa politica nascuta, liber si democrat (?), asemanator cu dezastroasa simbioza de trista amintire, punctata mai sus.

Ma coplesisera, astfel, grijile, sperantele neimplinite, asteptarile promisiunilor desarte si, normal, ratarile pe care, trist dar adevarat, mi le-am provocat dintr-o incercare de a cauta fericirea in alta parte decat acolo unde trebuie.

Noroc ca am gasit citatul de la inceput care m-a readus la realitate. Acest citat mi-a adus aminte ca sunt unul din fericitii care se pot bucura, chiar si in lipsuri si nevoi, de o viata din belsug. 

Poate parea irational aceast fapt, pentru marea majoritate dintre noi. Mie mi-a redat increderea si, desi nu am avut niciodata ganduri nesanatoase dar am fost si eu atins de dezamagire, m-a faut sa vad "luminita de la capatul tunelului".

Si nu ma laud, pentru ca spun si eu, ca multi altii:

1 (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.	1 (Un psalm al lui David.) Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;	2 La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
3 îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.	3 Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.	4 Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.	5 Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.	6 Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/23/)

Pot sa nu fiu fericit?

Doar un citat

„A trăi înseamnă a te vindeca şi a te reînnoi în fiecare zi, dar și a te regăsi şi a te recuceri.” — Henri-Frédéric Amiel  (n. 27 septembrie 1821 – d. 11 mai 1881) a fost scriitor și filozof elvețian de limbă franceză.

Azi, nimic mai mult.

Sunt momente si ... momente si vreau sa meditez mai mult la ceea ce are, cu adevarat, valoare si conteaza.

O explicatie poate alta data.

Despre ... consternare

„Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face sa fiu mult superior unui politician.” — Charlie Chaplin

Citatul marelui "magician" al cinematografiei poate parea deplasat pentru politicul mioritic al acestui mileniu dar mie nu mi se pare.

Spun asta, dupa ce am asistat, prin intermediul media, la tumultul evenimentelor politice care au punctat ultimele zile caci, din nefericire, totul este politic si asa am ajuns sa nu fie sange in spitale, dar si o lipsa acuta de cadre medicale, probleme in aproape toate domeniile si institutiile statului si, nu in ultimul rand, o interpatrundere de interese, de la cel mai mic la cel mai inalt nivel, incat nu poti sa nu fi consternat de toata aceasta democratie originala care, practic, demonstreaza, daca mai era nevoie, inferioritatea unei clase care se doreste a fi reprezentantul poporului, prin alegeri libere.

Din multele si incalcitele "spete", mi-a "sarit in atentie" o recenta intalnire de la un anumit palat, unde un anumit candidat s-a dus pentru a obtine sustinere.

Nu conteaza daca gestul este constitutional sau nu, asta o pot spune doar cei indriduiti, daca persoana respectiva se considera ofensata sau nu de anumite declaratii ale unui contracandidat pe motiv ca o campanie electorala inseamna mai mult decat a practica parasutismul sau, de ce nu, daca respectiva este calificata, cu adevarat pentru functia dorita.

De la gafa de exceptie, cu presedintele unei anume monarhii si pana in prezent, traseul si saltul facut sunt impresionante, chiar daca nu poate eluda citatul de la inceput.

Ce m-a pus pe mine pe ganduri este, insa, legat de alte aspecte.

Mai intai, mi se pare ca, la fel ca si in vremurile de trista amintire ale unei perioade de mult trecute, mersul la palat seamana cu acelas mers pe care-l faceau pretendentii la tronul tarilor romanesti, pentru a obtine "binecuvantarea" sultanului". Indiferent de mod si metode.

Apoi, m-a "fascinat" decizia primita, larg mediatizata privind sprijinul pe care-l va primi si perfect motivata.

Nu in ultimul rand, ignorarea unor anume voci din aceeasi tabara care, mult mai pertinent decat mine, si-am manifestat retinerea.

Ca este un drept al fiecarui cetatean sa voteze si sa fie ales, nu contest. La fel cum nu pot contesta libertatea de a accede la o functie sau alta. Si nu ma consterneaza.

Ce ma consterneaza, insa, este modul neelegant prin care persoana respectiva isi doreste ascensiunea, in conditiile in care, de la un anumit post la cel suprem, vrea sa faca "saltul" tot sub umbrela si "protectia" celei mai mediatizate personalitati a momentului.

Si nu intru in polemicile nascute de toata ascensiunea si "recesiunea" sa. Realitatea si specialistii stiu si spun mai mult decat mine, un simplu cetatean.

Plecand, deci de la aceste ganduri si consternat fiind de tot ce se intampla, caci "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" si ni se intampla, ma gandesc la un moment "de exceptie" al trecutului nostru cand cineva, mai mult sau mai putin "influentat" facea o afirmatie "istorica": "sa traiasca coana Joitica, ca e dama buna!". Iar aceasta "amintire" ma consterneaza.

Sa fie asta ... "ideea"?

Ps: la fel ca si in alte ocazii, imi cer scuze pentru lipsa corectarilor care s-ar impune.

Ganduri ... "inundate"

„Putem să-i iertăm pe copiii care se tem de întuneric, dar adevărata tragedie este a adulților care se tem de lumină.” — Platon

Cu greu am reusit, astazi, sa ajung si eu la "pianul" pe care-l impart cu nepotelul meu, Stefan.
Nu pentru ca mi-ar fi imposibil sa ma "impun" ci, pur si simplu, pentru ca in conditiile "idilice" cu care ne-am procopsit din cauza de "profesionalism", nu mai poate beneficia de traditionalul mers "afara", adica in parculetul de joaca. Ne-a potopit o inundatie (aproape ca cea de acum cinci ani) care a facut ca jumatate din cartierul in care locuim sa aduca cu celebrele "lacustre" bacoviene. Detaliile nu mai conteaza dupa ultima duminica namoloasa. De aceea am si "tacut" cateva zile. 
Dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit la multele "evenimente" care au marcat aceasta ultima perioada de zbucium si zbatere politica. Doua, sau chiar trei "spete" mi-au ramas insa in minte si vreau sa le punctez, nu doar de dragul "sporovaielii" ci in speranta ca ele "vor prinde bine" nepotilor mei care, acum, nu inteleg toate "binecuvantarile" cu care politicul mioritic imbraca democratia originala care le marcheaza copilaria.

As porni de la cel mai recent, decesul celebrului om de afaceri care, in primii ani ai "libertatii noastre", afirma un adevar pe cat de dur si real, pe atat de evitat, ridiculizat sau blamat (redau prin copy-paste, dupa cum am gasit si eu o referinta):  „Coada câinelui trebuie tăiată dintr-o dată”. 

M-am oprit la aceasta personalitate, acum trecuta in amintire, pentru ca spiritul pentru care a militat, daca s-ar fi "tradus" pertinent, profesionist si profitabil ar fi lasat o alta amprenta pe intreaga noastra existenta postdecembrista. 

Mai spunea celebrul om de afaceri: „Capitalismul, în accepţiunea liberalismului clasic de sorginte anglo-saxonă, înseamnă piaţă liberă lipsită de interferenţe guvernamentale.  Statul-arbitru, definit de Friederich Hayek, are drept unic rol să vegheze la respectarea legii, a unei legi simple şi flexibile, asigurâd libertatea deplină a cetăţeanului.” 

(http://spunesitu.adevarul.ro/Politic/Dezbateri/Capitalismul-nu-trebuie-scos-tap-ispasitor-pentru-criza-economica--9386)

Gandindu-ma, astfel, la celebra fraza si la ceea ce a insemnat "odiseea liberala", am gasit citatul celebrului filozof antic care mi-a certificat uriasa frica de lumina pe care au "implementat-o" majoritatea politicienilor nostri aflati in functii decizionale dintr-un motiv aparent necunoscut dar perfect definit pe toata "desfasurarea" scenei politico-sociale romanesti: banul.
Caci, vorba cantecului "banii vorbesc!". Restul este filozofie sau, mai pe romaneste, "umplutura".

O a doua "speta" care mi-a ramas in memorie si care este, inevitabil, legata de prima vizeaza tot "odiseea liberala", mai concret candidaturile liberale.
Dar despre asta, dupa ce voi face referire la o alta, care chiar m-a pus pe ganduri. Nu prin importanta ei ci prin "impactul" pe care l-a avut intr-o anume zona media.

Si eu folosesc acest mijloc, blogul ca pe o modalitate de exprimare si, de ce nu, socializare. Si ca orice "simplu cetatean" stau si ma intreb cui foloseste balacareala, de si in orice fel, chiar daca CV-ul te prezinta ca o personalitate maecanta, intr-o directie sau alta.
Nu comentez mai mult, pentru ca nu sunt pe deplin edificat cu "speta" dar mi se pare cel putin o lipsa de tact sa te autoapreciezi cand, asa cum spune butada, importante sunt faptele, nu vorbele. Sau, pe intelesul "titratilor", "Acta, non verba!". Momentan, inca se vorbeste mult. 
In politicul mioritic, bineinteles.

Si ma intorc la "odiseea liberala" si la candidatii ei.
Dar nici despre ei, candidatii nu vreau sa "dezvolt" foarte mult. Nu am nimic nici cu candidatul Iohannis si nici cu candidatul Antonescu. Asa cum nu am cu nici unul dintre cei aflati pe lista celor care se intreaba: "eu cu cine votez?".

Pe mine m-a pus pe ganduri modul in care se marseaza pe aspectul pragmatic al unei personalitati de etnie germana, pentru care s-a pronuntat, deja, cel mai important personaj al scenei politice nationale.

De ce?
Pai daca avem nevoie de un neamt la conducerea statului, nu era mai bine sa ne aducem aminte ca, inca, exista cineva care a slujit aceasta tara cu mult mai inainte ca domnul in cauza sa se nasca si ca, pe deasupra, este si de vita nobila? Si ca, chiar si acum, ar putea influenta foarte mult relatiile de care are nevoia TARA, prin apartenenta la marea familie a monarhiilor constitutionale? 
Daca am condamnat comunismul si vream sa reparam, cu adevarat, nu doar ca o razbunare sau "vanatoare de vrajitoare McCarthy-sta", nu ar trebui sa "dam Cezarului ce este al Cezarului", adica MAJESTATII SALE REGELE ceea ce, samavolnic i s-a luat? Caci, din nefericire, din pacate, din ignoranta sau, simplu, din prea multa "democratie", (si ma refer strict la clasa politica) lui Dumnezeu nu I se da ceea ce I se cuvine. 

La acestea ma gandesc de cateva zile si la un fragment din aceeasi CARTE pe care se jura, in stransa legatura cu citatul de la inceput.
Nu redau fragmentul in intregul sau ci scot doar referinta "de impact", chiar daca voi fi acuzat ca redarea este scoasa din context. Iata-l, prin copy-paste, fara nici un alt comentariu:

19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.	19 Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele.
20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.	20 Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/ioan/3/)

Totusi, este necesara o corectare: nu din cauza inundatiilor s-au nascut aceste ganduri!

Ps: cer scuze pentru greseli, dar sunt in ... criza de timp.

Despre ... clarificari necesare

„Oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiție, iar propria lor mârșăvie o atribuie lui Dumnezeu.”— Lev Tolstoi

Sunt cateva aspecte care se leaga de ceea ce am postat ieri si m-am gandit sa nu le las "suspendate", mai ales pentru ca, sper, odata vor fi citite si de nepotii mei. 
Ele privesc, inevitabil, "dihotomia" care ne macina viata din ce in ce mai mult si care se poate traduce, cel putin in spatiul nostru carpato-danubiano-pontic, in democratia noastra originala prin celebra butada "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!", relevand lupta multimilenara dintre bine si rau, (bunatate si rautate) si, mai nou, dintre putere si opozitie.

Plec, in aceasta "intreprindere", tocmai de la unul din pasajele la care am facut referire ieri, pe care-l reiau si-l voi folosi ca laitmotiv:

37 Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

37 Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/5/)

Am stat si m-am gandit, ieri, daca noi, oamenii intelegem importanta acestui indem-avertisment. Caci prea de multe ori, in acest sfert de veac de libertate si "democratie" ni s-a demonstrat, din toate partile, partidele, grupurile de putere si presedintii de diferite "entitati" ca, la nivelurile respective, de fapt s-a bagatelizat cel mai sfant si important subiect al existentei noastre, pentru care s-a murit in inchisorile comuniste, credinta.

Sa ma explic.

Cautam binele caci, nu-i asa, pentru bine si "mai bine" s-a pornit tavalugul in anul de gratie 1989 si, tragic, la noi s-a si murit (degeaba?) pentru obtinerea acestui deziderat. Dar cine si ce este bun?
Imi aduc aminte de o intamplare aflata in Cartea pe care "potentatii" nostri (si din aproape toata lumea) jura la investitura. O redau, prin copy-paste, asa cum este ea expusa:

18 Un fruntaş a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"	18 Si L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?
19 "Pentru ce Mă numeşti bun?", i-a răspuns Isus. "Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.	19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu.
20 Ştii poruncile: "Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."	20 Stii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta.
21 "Toate aceste lucruri", I-a zis el, "le-am păzit din tinereţea mea."	21 Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele.
22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: "Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă."	22 Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie.
23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.	23 Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat.
24 Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: "Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!	24 Si vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu!
25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu."	25 Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu.
26 Cei ce-L ascultau au zis: "Atunci cine poate fi mântuit?"	26 Zis-au cei ce ascultau: Si cine poate sa se mantuiasca?
27 Isus a răspuns: "Ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu."	27 Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/luca/18/)

Cum nu mi-am propus sa fac aici o predica, sunt personalitati mult mai indreptatite sa o faca, ma opresc asupra acelui mare adevar pe care l-am evidentiat: UNUL SINGUR ESTE BUN, DUMNEZEU.

De aici si gandul de astazi si intrebarile conexe.

Daca Singur Dumnezeu este bun si daca ni se cere, asa cum preciza primul text redat, ca ceea ce spunem (afirmam, vorbim, planuim si, nu in ultimul rand, promitem)  sa facem, cum se raporteaza politicul romanesc si puterile separate ale statului (caci numai si numai la ele fac referire) la ceea ce, de fapt si de drept se numeste minciuna si, prin modul in care se face investirea, sperjur?
(SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. Sursa: DEX '09 (2009)
(http://dexonline.ro/definitie/sperjur)

Daca nu suntem condusi dupa principiile Singurului Cel Bun, cine conduce toate "strategiile si tacticile" jocurilor politice si de putere? Cine-i "mana" in lupta pe alesii si reprezentantii care azi promit iar maine uita, vorba proverbului "de la mana, pan' la gura"? Cine hotaraste cum se poate nenoroci un popor numai pentru ca un grup sa-si poata indeplini telurile(si nu ma refer doar la un partid sau persoana anume caci, postdemebrist, toti s-au dovedit a fi "o apa si-un pamant")? Si multe ar fi intrebarile, dar ma opresc.
Raspunsul se subantelege doar citind cu atentie primul pasaj biblic redat.
Cel rau.

Citatul de la inceput ii intregeste relevanta si-i "cimenteaza" intelesul.

Aici trebuie sa fac un amendament. Nici macar U.D.M.R.-ul care, traditional, si-a facut interesul sub fesul tuturor factorilor de putere postdecembristi nu se poate deroba de la adevarul relevat si revelat caci a intrat la guvernare doar pentru atingerea scopurilor proprii, etnice eludand, astfel, cauza generala a natiunii si statului din care face parte.

Daca, atunci, traim perfect sub "carmuirea" celui rau si nu ne putem sustrage adevarului din citatul de la inceput, cine este bun si in cine sa ne punem speranta pentru viitor?

De mult timp am vrut sa scriu randurile care urmeaza dar m-a oprit un "ceva" neinteles. Acum, imi dau seama ca nu frica era acel ceva ci o nelamurire care, pe parcurs s-a clarificat.

Din tot ce am trait, am studiat, m-am documentat si informat, am gasit ca exista si printre noi, oamenii dedati la toate racilele surprinse de scriitorul rus, personalitati care nu ni se "aliniaza". 
Ele nu promit, nu-si fac "scene" de imagine cu lacrimi, tablouri de campanie cu obiecte de vestimentatie si nici propaganda mai mult sau mai putin voalata.

Intre aceste personalitati, Majestatea Sa, Regele Mihai este exemplul cel mai elocvent al scenei politice mioritice. Iar Monarhia Constitutionala il reprezinta.

Oare nu ar fi timpul sa privim adevarul in fata si sa nu ne mai potrivim "curentului"?

Astazi, doar o simpla "compilatie"

„Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă.” — Hermann Hesse

Ma bantuie de cateva zile un gand, nu rau, morbid ci de introspectie asupra subiectului cel mai fierbinte al momentului: viata insasi. 
Aceasta stare si "bantuire" se datoreaza unor "evenimente" recente, intre care trebuie sa amintesc filmul de exceptie "Taramul umbrelor", o biografie relevanta pentru oricine cauta un raspuns la intrebarile cheie ale existentei, desi eroul principal a fost deseori criticat si contestat, talk-show-ul unei televiziuni in "furci",  unde am vazut gestul foarte greu de imitat, de catre politic (de tot felul, gradul sau culoarea), in care juramantul pe Biblie (chiar daca era doar un Nou Testament "Ghedeon") a fost facut sincer si cu explicatia, corecta, a modului in care acesta ar trebui, sau nu practicat si, din pacate, sinuciderea marelui actor care a fost Robin Williams.

Pentru ca, asa cum am postat si in titlu, nu vreau sa fac nici o analiza a "subiectului" viata ci doar sa realizez o "compilatie" pe aceasta tema, voi incerca, prin copy-paste sa redau cateva idei care mi se par relevante pentru momentul si contextul dat.

Spunea C.S.Lewis, eroul filmului sus-mentionat si personalitatea la care am mai facut referire si cu alta ocazie: "Creştinul are un mare avantaj faţă de ceilalţi oameni, nu pentru că este mai puţin căzut decât ei, nici pentru că este destinat să trăiască într-o lume căzută, ci pentru că ştie că este un om căzut într-o lume căzută."(http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=C.S.+Lewis)

Unul din participantii la talk-show-ul amintit, jurand pe acel Nou Testament Ghedeon, primit cu dedicatie de la un celebru medic si profesor universitar preciza, transant ca experienta de viata cu care a fost confruntat l-a determinat sa caute, asa cum sugereaza si textul sfant Calea, Adevarul si Viata (redare proprie) si a gasit, intre multele subiecte "fierbinti" pe care le trecem prea usor cu vederea si un indemn extraordinar pentru ceea ce ar trebui sa insemne juramantul.
"

33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: "Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale."	33 Ati auzit ce s-a zis celor de demult: "Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale".
34 Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;	34 Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu,
35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.	35 Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat,
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.	36 Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37 Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.	37 Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/5/)

Pentru ca, inca, este unul dintre cele mai controversate momente ale anului si pentru ca, undeva in media online am gasit acest articol: "https://ro.stiri.yahoo.com/ce-ne-poate-invata-robin-williams-despre-sinucidere-205729433.html", am incercat si eu sa ma "documentez" mai bine asupra "spetei". Nu vreau sa intru in polemica, pentru ca nu mi-am propus analiza unui asemenea "act de curaj" (cum am auzit ca a fost prezentata sinuciderea unei femei celebre, pe unul din canalele documentare), ci doar sa evidentiez doua "realitati", poate mai putin cunoscute care, cred, spun mult mai mult decat "lectia" punctata in articol.

Mai intai, din biografie actorului, aflam ca: "Williams a fost de religie episcopală..."(http://ro.wikipedia.org/wiki/Robin_Williams)

Si pentru ca media online este plina cu informatii am aflat, apoi "Reteta sinuciderii unei biserici sau cum te poti distruge ca biserica?"

(http://tomisthecat.ro/2011/03/10/reteta-sinuciderii-unei-biserici-sau-cum-te-poti-distruge-ca-biserica/), o analiza mai mult decat interesanta despre decaderea Biserii Episcopale, care merita lecturata si, de ce nu, analizata.

Cum in aceasta "compilatie" nu mi-am propus decat sa punctez cateva aspecte relevante ale "momentului" desi, deja, am facut si cateva comentarii, ma opresc.

Nu pentru ca nu as mai avea ce spune ci pentru simplul motiv ca vreau sa las loc meditatiei, nu numai asupra citatului de la inceput, foarte sugestiv si incitant ci si asupra unui alt pasaj biblic care indeamna, la fel de mult la meditatie (il redau in intregul sau context):

8 Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă.	8 Si a luat Iov un ciob ca sa se scarpine si sedea pe gunoi, afara din oras.
9 Nevasta sa i-a zis: "Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!"	9 Atunci nevasta lui a zis catre el: "Te tii mereu in statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu si mori!
10 Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?" În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.	10 Dar Iov i-a raspuns: "Vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?" Si in toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele sale.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iov/2/)

Asa stand lucrurile, nu te intrebi care este adevarata lectie pe care trebuie sa o urmezi? 

Eu am gasit raspunsul adevarat!

PS. Cu scuzele de rigoare pentru erori, trebuie sa "cedez" unealta.

Despre alta ...stare

„Nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputință să-l răsplătești.” — Nicolae Iorga

O veste trista, foarte trista, am aflat astazi ascultand radioul in "drumurile mele". Si, ca toata lumea care i-a apreciat prestatia actoriceasca, nu ma asteptam ca respectivul actor sa treaca in nefiinta asa cum a trecut.

Dar "evenimentul" mult mediatizat astazi, m-a facut si mai mult sa abordez un subiect care ma "apasa" dupa "duminica retrezirii", despre care au vorbit mai toate posturile media, mai putin unul.
A retrezirii, pentru ca am retrait momentul "idilic" al solidarizarii care mi-a amintit de alte momente "insolite" ale istoriei noastre recente: unul mai apropiat, in 2012 cand s-a pornit tavalugul care a rasturnat o guvernare de trista amintire si unul mai vechi, de aproape 25 de ani cand, dupa o anume scanteie "lansata cu dedicatie" s-a strigat "azi in Timisoara, maine-n toata tara!".
Ca mi-a mai amintit si despre modul in care, in acel insolit 1989, erau "controlate" grupurile de "huligani", nu mai are relevanta acum cand, dupa cum se tot bate moneda, dar doar atat, suntem intr-o societate libera si democrata. Caci realitatea demonstreaza, din pacate altceva.

Tocmai despre acest altceva, despre o alta stare m-am gandit, deci, dupa ce am vazut comentariile si "dislocarile" despre si pentru plimbarea la care s-au raliat bucurestenii si nu numai.

La eroi si eroism.

Pe o anume banderola dintr-o astfel de emisiune era scris ca cei care se solidarizeaza cu "Antenele" sunt adevaratii eroi.
Eu nu contest acest lucru si nici nu vreau sa bagatelizez o anume stare de lucruri care demonstreaza, asa cum am mai spus, ca "ceva este putred in Romania".
Gandindu-ma, insa, la "speta" in cauza am ajuns la citatul marelui nostru inaintas care, transant si fara echivoc ne arata purul adevar pe care nu-l intelege clasa politica romaneasca roasa, in intregul ei, fara deosebire de culoare sau pozitie ierarhica, de toate viciile posibile si imposibile: eroismul este cu neputinta sa-l rasplatesti.

De aceea marea masa a simplilor cetateni, acei cetateni blamati, batjocoriti, marginalizati si obligati, de toate guvernele si conducerile sa supravietuiasca cu mizerabilele salarii minime pe economie sau pensii de batjocura, dar foarte usor de manipulat si dezinformat, acesti sclavi moderni ai democratiei originale romanesti sunt adevaratii eroi ai libertatii noastre.
Asa cred eu ca ar trebui socotit din moment ce societatea, in intregul ei, pe ei se bazeaza, pe oropsitii care suporta toate mojiciile "sus-pusilor" de tot felul, toate privatiunile pe care o societate si un sistem bolnave de toate racilele care au urmarit, de milenii omenirea, le pun pe grumazul natiunii, un jug inadmisibil, daca se considera ca acum aproape un sfert de veac tocmai pentru scuturarea unui asemenea jug s-au ridicat oamenii in Timisoara. Sau au fost ridicati?

Ei, simplii cetateni, neinsemnati si neluati in seama decat din patru in patru ani, sunt eroii supravietuirii si continuitatii societatii noastre, ei care nu fac depresii sau caderi suicidare,ei care reusesc cu cateva sute de lei sa faca fata unui trai decent doar pentru "cei alesi", nu in urma votului ci a slijirii si slugariniei de care dau dovada, ca o certificare a faptului ca "nu este nimic nou sub soare".
Lor nu li se acorda nici titluri, nici grade, nici medalii si, din pacate, nici o atentie intre alegeri caci sunt considerati de actualii si fostii alesi si numiti doar o "masa de manevra", usor de dirijat si, mai usor, de mintit prin promisiuni neonorate.
De aceea este si cu neputinta sa fie rasplatiti.

Da, in marea majoritate a cazurilor sunt considerati "multi, dar prosti" dar tot ei sunt capabili de fapte extreme, asa cum sunt si revolutiile. Adevaratele revolutii.

Pentru ca, insa, nu mi-am propus decat o mica reflectie de simplu cetatean si sunt constient de limitele mele (aici vreau sa punctez o alta "realizare" a democratiei noastre originale: demisia dintr-un partid "istoric" acum trecut, rusinos, intr-o alianta insipida, incolora, inodora si strigatoare la cer, pentru spiritul liberalismului a unui celebru luptator anticomunist, m-a pus iar pe ganduri pentru "normalul" gestului, tinand cont ca a afirmat, cu ani buni in urma ca cei care au plecat dintr-un sistem mult contestat al comunismului ...nu i-am gasit citatul si nu vreau sa fiu acuzat de plagiat), vreau sa inchei cu cateva versuri dintr-un cantec care merita atentie, mai ales pentru cei din "speta" cu toate ca el priveste un alt context (chiar daca l-am mai postat si cu alta ocazie):

Nu eşti învins cât timp credinţa
Nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins
/: Credinţa iarăşi te ridică
Poţi fi căzut, dar nu învins :/

Nu eşti înfrânt cât ai nădejde
Şi ţelul ei îţi este sfânt
/:Nădejdea iarăşi te-ntăreşte
Poţi fi trântit, dar nu înfrânt :/

Nu eşti zdrobit cât ai iubire
Curată şi de neclintit
/:Iubirea, iarăşi te înalţă
Poţi fi călcat, dar nu zdrobit :/

Nu eşti departe până duhul
Şi rugăciunea nu ţi-s reci
/: Prin ele eşti mereu aproape
Dar fără ele, dus pe veci :/

Nu rătăceşti cât timp ţi-e gândul
Şi inima la ce-ai primit
/: Când inima ţi-e-n altă parte
Chiar stând cu-ai tăi eşti rătăcit :/

Nu mori când inima-ncetează
Ci când de cer ai ochii rupţi
/: Când nu mai arzi şi nu mai sângeri
Când nu mai plângi şi nu mai lupţi :/

Biruitori, eroi şi vrednici
Sunt numai cei ce neclintit
/: Duc legământul pân-la moarte
Şi luptă până la sfârşit :/
(http://www.resursecrestine.ro/cantece/74424/nu-esti-invins-cat-timp-credinta)

Despre ... "tot inainte"

„În cele din urmă nu ne vom aminti de cuvintele duşmanilor noştri, ci de tăcerea prietenilor noştri.” — Martin Luther King

Pentru ca mai toate "lucrurile" se invart in jurul unei singure "spete" (dar, spre tristetea unora, ieri am constatat ca viata curge simplu inainte, pentru ca pe plaja supraaglomerata nu am auzit vreun comentariu asupra  "chestiunii") mi-am adus aminte de un scheci deosebit de subiectiv prezentat de maestrul Alexandru Arsinel , ca o marturie a unui trecut care ar trebui ingropat, dar nu si uitat, intr-o emisiune despre marele Constantin Tanase,"Mistere si conspiratii", "Mi-e frica".
Din nefericire nu l-am gasit online, asa ca nu-i pot evidentia subtilitatile.

M-am oprit asupra acestei "felii" din lupta impotriva dictaturii chiar si prin "revista", acest subtil mijloc de cultura, pentru ca am ascultat multe comentarii media pe "speta", pe diferite canale, unde "convivii" deja abordau, foarte voalat, subiectul aproape tabu al anului, parca s-ar fi aflat intr-o alta lume si intr-o alta oranduire. 
O fi aceasta starea spre care trebuie sa mergem? Or fi acestea "drepturile" pentru care s-a murit pentru schimbare in 1989? Nu cred.
Cred, insa, ca dupa modul in care sunt prezentate lucrurile si mai ales dupa urmarile cataclismice care s-au produs prin abordarea unei anume recente situatii, acum intrata in eclipsa, raspunsul pare a fi afirmativ. Si spun acest lucru bazandu-ma pe o similitudine flagranta care se poate observa, fara sa fii analist in materie, intre anume doua "cauze" cu numitor comun.

Dar nu despre toate acestea mi-am propus astazi sa "insir" cateva ganduri ci despre o alta situatie de impact, care s-a produs in apropiata noastra vecinatate unde, "traditional" (!?!), romanii si-au inceput ucenicia in economia de piata, Turcia.
Curios sau nu, cel care a castigat alegerile prezidentiale nu este altul decat fostul premier care, surprinzator, se pare ca a fost ales din primul tur.
Pe mine, insa, altceva m-a "atras" la aceasta speta.
Conform estimarilor, participarea a fost de 70 - 75 %, in conditiile in care, in ultimii ani, aceasta tara a fost zguduita de ample proteste (http://www.ziare.com/articole/protest+turcia) anti-premier.
Si deloc surprinzator, intr-o lume tot mai tulbure si "nebuna, nebuna, nebuna", este faptul ca, prin ceea ce evidentiaza "http://www.mediafax.ro/externe/cronologie-ascensiunea-premierului-recep-tayyip-erdogan-la-conducerea-turciei-13060393" si "http://www.rfi.ro/stiri-politica-51582-erdogan-un-putin-bosfor)", se pare ca intoarcerea spre si la traditii isi spune cuvantul tot mai mult, in aceasta epoca a globalizarii.

Ma gandesc, asa ca simplu cetatean, cand vom avea si la noi o participare, la vot, de peste 70 procente si cand "alesul din primul tur" va readuce in atentie "morala, credinta si memoria" pentru intreaga populatie a tarii.

Dar, poate noi nici nu am mai avea nevoie de alegeri daca, liberi si democrati, asa cum am condamnat comunismul, prin reprezentantii nostri, am fi si reparat nedreptatea (zic eu, siluirea) facuta cu pistolul si tancurile in 1947.
De alegeri prezidentiale!

De aceea, mi-a ramas in memorie citatul de la inceput, ca un "impuls" spre autocritica si autoevaluare caci, nu-i asa, pe unul din documentele "traditionale" ale neamului sta scris:"Prin gratie lui Dumnezeu si vointa nationala, Rege al Romaniei".

Iar pentru un viitor mai bun si mai sigur, chiar daca "sursa" este din trecut avem, tot prin gratia lui Dumnezeu urmatoarea atentionare:

1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.

1 (Un psalm al lui Solomon. O cantare a treptelor.) De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.

http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/127/

In atari conditii, nu era mai bine tot inainte, cand era vorba de morala, credinta, respect si ... stabilitate?

Despre alte ... lectii

„Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniștea și pacea - bunurile supreme.”— Nicolae Steinhardt

A inceput un nou turneu de snooker si, cum fac de fiecare data cand este pauza, butonez telecomanda. 

Socant sau nu, pe toate canalele de stiri dai peste aceeasi "speta" care, normal, ocupa timpul de emisie, indiferent de orientarea politica a difuzorului.

Pentru ca, cu cateva ore inaintea pronuntarii sentintei cineva imi spunea ca asa va fi "rezultatul" iar pe pagina sa oficiala premierul precizeaza "Am luat act de decizia Curtii de Apel Bucuresti. Nu comentez sentinte in cauze penale..." nici eu nu-mi permit sa fac vreun comentariu asupra acesteia.

De aceea astazi las comentariile pe seama specialistilor, nu pentru ca nu as avea ce spune ci pentru simplul motiv ca mi se pare mai sugestiv sa meditez la citatul de mai sus. Pentru ca daca as incepe cu presupuneri si supozitii, cu siguranta as gresi din cauza lipsei de documentare si informare.  

Nu pot, insa, sa nu remarc faptul ca ceva seamana, mult prea mult si prea flagrant cu ce ceea ce s-a scris, in alta epoca, intr-un roman interesant dar din pacate "pierdut" pe la "prieteni", "Arsita" si ma face sa ma intreb daca nu cumva am uitat ... pentru ce si cum s-a murit in decembrie 1989.

Dar ma opresc, pentru ca nu despre asta doream sa "punctez" cateva idei ci despre o alta lectie pe care o gasesc in recenta transmisie de snooker.

O tara mica, Letonia, desprinsa tot din sistemul comunist, reuseste sa se incrie intr-un circuit european pentru un sport din ce in ce mai 'gustat" si la noi.

Incerc sa-mi aduc aminte daca, in afara de tenis de camp, am reusit sa mai "atragem" asemenea "delectari" si nu reusesc. Circuite auto nu, golf nu, altele nu ... adica sporturi care firesc, pentru ca traim intr-o economie de piata, ar produce dar si aduce bani. 

Si ma intreb: de ce la noi nu se poate?

Dar ce zic eu, cand ma uit la infrastructura litoralului si vad cum, cel putin in zona Mamaia-Navodari abia acum se incearca extinderea caii rutiere (vai de cei care au nevoie de ..."Salvare"), dupa ce s-au construit, la greu, mastodonti imobiliari care produc, dar fara profitabilitate pentru comunitate, un castig printr-o exploatare umana fara precedent caci, nefericit, patronii vor sa castige in patru luni cat intr-un an?

De aia nu se poate! 

Pentru ca se uita multe, foarte multe lectii care nu ne mai sunt interzise, ca si cea relevata de citatul de la inceput.

Interesant, insa, este ca am mai gasit un citat, din alta "zona" de spiritualitate care spune asa:

„Când pierzi, ai grijă să nu pierzi lecția.” — Dalai Lama"

Nu pot sa inchei gandurile de astazi fara a puncta o alta lectie pe care nefericit, postdecembrist, nu am invatat-o si va lovi, asa cum a lovit intr-un alt nume "de top", lectie pe care am "deprins-o" in gimnaziu si pe care nu am uitat-o:

" Prietenul prietenului meu este prietenul meu.

  Dusmanul prietenului meu este dusmanul meu.

  Prietenul dusmanului meu este dusmanul meu.

  Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu".

Si, pentru ca nu exista nici un dubiu in ceea ce ma priveste las, prin copy-paste, o alta lectie pe care ar trebui sa o cunoasca toti alesii si numitii, V.I.P.-urile reale sau "surogate" si, in ultima instanta, orice suflet care are nevoie de pace, liniste, fericire:

21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.	21 Impaca-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22 Primeşte învăţătură din gura Lui şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.	22 Primeste, te rog, invatatura din gura Lui si pune la inima cuvintele Lui;
23 Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.	23 Daca te intorci la Cel puternic si te smeresti, daca departezi nedreptatea de cortul tau,
24 Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!	24 Atunci aurul tau il vei pretui drept tarana si comorile Ofirului drept pietricele,
25 Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.	25 Pentru ca Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si gramezi de argint.
26 Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.	26 Atunci tu te vei desfata intru Cel Atotputernic si ridica-vei fata ta catre Dumnezeu.
27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.	27 Tu vei chema numele Lui si El te va auzi si tu vei implini juruintele tale.
28 Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.	28 Cand te vei hotari sa faci un lucru, lucrul il vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale,
29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.	29 Fiindca Dumnezeu smereste pe mandri si mandria, si mantuieste pe acela care-si pleaca ochii in pamant.
30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale."	30 El izbaveste pe cel nevinovat si tu la fel vei scapa, cand mainile tale vor fi curate".

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iov/22/)

Simple lectii pe care trecutul ni le pune, fara nici o cheltuiala din partea noastra, la dispozitie pentru a depasi "handicapul" pe carfe singuri ni l-am creat din cauza "pierderii busolei".

Important este sa vrem sa invatam!