In aceste zile s-a vorbit, si se vorbeste, atat de mult de aroganta si de acte politice care mai de care mai controversate incat, ca orice om care crede ca democratia inseamna cu totul altceva decat ne dezvaluie politicul mioritic, am incercat sa gasesc un raspuns la intredarea simpla "de ce este asa?".
Am gasit un raspuns intr-un episod recent din cele "5 minute de istorie", unde ni se prezenta, cu subiect si predicat, diferenta in consiliere, din cele doua perioade "fierbinti" ale istoriei noastre, razboaiele mondiale. Mai pe scurt, daca regele Ferdinand avea consilieri pe liderii principalelor partide politice, regele Carol al II-lea avea consilieri numiti de el personal.
Orice asemanare cu actualitatea nu poate fi decat subinteleasa, dat fiind ca, acum, Romania are deja un alt statut, chiar daca acesta a fost impus cu "democratia tancurilor si pistolului" si nu a fost condamnat, odata cu crimele comunismului.
Un alt raspuns l-am gasit chiar in citatul de la inceput caci, nu-i asa, daca ne aducem aminte dintr-un altfel de istorie, sarpele a fost cel care...
Acest subiect, putin analizat, discutat si mediatizat ar trebui sa puna mai mult pe ganduri intreaga noastra clasa politica nascuta, dupa parerea mea cum spunea poetul, "din bube, mucegaiuri si noroi".
Caci doar asa poate fi prezentata situatia "ingrata" postdecembrista cand, pe baza neadevarului si excluderii oricaror principii pe care cei deprinsi (si chiar inchisi pentru) cu democratia, au incercat sa ne avertizeze de pericolul vicleniei.
Tragic, azi cei care lasau "celebrul" slogan al democratiei originale romanesti inteleg cat de periculos a fost sarpele care, tot vorba poetului "i-a manat in lupta".
Un ultim raspuns il gasesc, intre altele, in general in firea omeneasca si, in special, in setea oarba de imbogatire, fara discernamant si fara limite a unui esalon frustrat si avid dupa parvenire si functii.
Caci, asa cum am mai afirmat si cu alta ocazie, daca atunci, in primii zori ai democratiei si libertatii noastre se puneau baze corecte, principiale si moral-crestine pentru viitor, nu ar fi existat "spete" din care sa nu se inteleaga nimic iar orientarea noastra sa fie "dupa cele patru vanturi".
Vinovat, insa, este un anume punct, opt, dintr-o anume Proclamatie de la Timisoara, oras care, nefericit, a ramas doar o amintire, ca multe altele care s-ar fi cuvenit sa fie altceva.
Pardon, nu celebrul "Punct opt" este de vina ci tocmai ignorarea, bagatelizarea si, din pacate, excluderea lui de pe lista prioritatilor postdecembriste.
Gandindu-ma la toate acestea si nu numai, am ajuns la citatul de inceput.
Mi-am adus aminte, insa, de o veche intamplare pe care Cartea Cartilor, cea pe care jura astazi toti cei care nu sunt in stare sa raspunda la intrebarile inca nerezolvate ale democratiei noastre originale, o prezinta ca pilda si avertizare fata de odioasa situatie:
| 3 Domnul a zis: "Aruncă-l la pământ." El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. | 3 "Arunca-l jos!" ii zise Domnul. Si a aruncat Moise toiagul jos si s-a facut toiagul sarpe si a fugit Moise de el. |
Daca insusi marele Moise, despre care oricine poate citi in mediul online si in biblioteci, fugea de sarpe, nu ar fi intelept ca si micii nostri ... "emanati" macar sa incerce sa-l ocoleascxa?
Cred ca da, dar asta tine de o cu totul alta "abordare" si ... orientare.
PS: iar sunt in pana de ...timp pentru corectare. Multumesc pentru intelegere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu