O veste trista, foarte trista, am aflat astazi ascultand radioul in "drumurile mele". Si, ca toata lumea care i-a apreciat prestatia actoriceasca, nu ma asteptam ca respectivul actor sa treaca in nefiinta asa cum a trecut.
Dar "evenimentul" mult mediatizat astazi, m-a facut si mai mult sa abordez un subiect care ma "apasa" dupa "duminica retrezirii", despre care au vorbit mai toate posturile media, mai putin unul.
A retrezirii, pentru ca am retrait momentul "idilic" al solidarizarii care mi-a amintit de alte momente "insolite" ale istoriei noastre recente: unul mai apropiat, in 2012 cand s-a pornit tavalugul care a rasturnat o guvernare de trista amintire si unul mai vechi, de aproape 25 de ani cand, dupa o anume scanteie "lansata cu dedicatie" s-a strigat "azi in Timisoara, maine-n toata tara!".
Ca mi-a mai amintit si despre modul in care, in acel insolit 1989, erau "controlate" grupurile de "huligani", nu mai are relevanta acum cand, dupa cum se tot bate moneda, dar doar atat, suntem intr-o societate libera si democrata. Caci realitatea demonstreaza, din pacate altceva.
Tocmai despre acest altceva, despre o alta stare m-am gandit, deci, dupa ce am vazut comentariile si "dislocarile" despre si pentru plimbarea la care s-au raliat bucurestenii si nu numai.
La eroi si eroism.
Pe o anume banderola dintr-o astfel de emisiune era scris ca cei care se solidarizeaza cu "Antenele" sunt adevaratii eroi.
Eu nu contest acest lucru si nici nu vreau sa bagatelizez o anume stare de lucruri care demonstreaza, asa cum am mai spus, ca "ceva este putred in Romania".
Gandindu-ma, insa, la "speta" in cauza am ajuns la citatul marelui nostru inaintas care, transant si fara echivoc ne arata purul adevar pe care nu-l intelege clasa politica romaneasca roasa, in intregul ei, fara deosebire de culoare sau pozitie ierarhica, de toate viciile posibile si imposibile: eroismul este cu neputinta sa-l rasplatesti.
De aceea marea masa a simplilor cetateni, acei cetateni blamati, batjocoriti, marginalizati si obligati, de toate guvernele si conducerile sa supravietuiasca cu mizerabilele salarii minime pe economie sau pensii de batjocura, dar foarte usor de manipulat si dezinformat, acesti sclavi moderni ai democratiei originale romanesti sunt adevaratii eroi ai libertatii noastre.
Asa cred eu ca ar trebui socotit din moment ce societatea, in intregul ei, pe ei se bazeaza, pe oropsitii care suporta toate mojiciile "sus-pusilor" de tot felul, toate privatiunile pe care o societate si un sistem bolnave de toate racilele care au urmarit, de milenii omenirea, le pun pe grumazul natiunii, un jug inadmisibil, daca se considera ca acum aproape un sfert de veac tocmai pentru scuturarea unui asemenea jug s-au ridicat oamenii in Timisoara. Sau au fost ridicati?
Ei, simplii cetateni, neinsemnati si neluati in seama decat din patru in patru ani, sunt eroii supravietuirii si continuitatii societatii noastre, ei care nu fac depresii sau caderi suicidare,ei care reusesc cu cateva sute de lei sa faca fata unui trai decent doar pentru "cei alesi", nu in urma votului ci a slijirii si slugariniei de care dau dovada, ca o certificare a faptului ca "nu este nimic nou sub soare".
Lor nu li se acorda nici titluri, nici grade, nici medalii si, din pacate, nici o atentie intre alegeri caci sunt considerati de actualii si fostii alesi si numiti doar o "masa de manevra", usor de dirijat si, mai usor, de mintit prin promisiuni neonorate.
De aceea este si cu neputinta sa fie rasplatiti.
Da, in marea majoritate a cazurilor sunt considerati "multi, dar prosti" dar tot ei sunt capabili de fapte extreme, asa cum sunt si revolutiile. Adevaratele revolutii.
Pentru ca, insa, nu mi-am propus decat o mica reflectie de simplu cetatean si sunt constient de limitele mele (aici vreau sa punctez o alta "realizare" a democratiei noastre originale: demisia dintr-un partid "istoric" acum trecut, rusinos, intr-o alianta insipida, incolora, inodora si strigatoare la cer, pentru spiritul liberalismului a unui celebru luptator anticomunist, m-a pus iar pe ganduri pentru "normalul" gestului, tinand cont ca a afirmat, cu ani buni in urma ca cei care au plecat dintr-un sistem mult contestat al comunismului ...nu i-am gasit citatul si nu vreau sa fiu acuzat de plagiat), vreau sa inchei cu cateva versuri dintr-un cantec care merita atentie, mai ales pentru cei din "speta" cu toate ca el priveste un alt context (chiar daca l-am mai postat si cu alta ocazie):
Nu eşti învins cât timp credinţa
Nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins
/: Credinţa iarăşi te ridică
Poţi fi căzut, dar nu învins :/
Nu eşti înfrânt cât ai nădejde
Şi ţelul ei îţi este sfânt
/:Nădejdea iarăşi te-ntăreşte
Poţi fi trântit, dar nu înfrânt :/
Nu eşti zdrobit cât ai iubire
Curată şi de neclintit
/:Iubirea, iarăşi te înalţă
Poţi fi călcat, dar nu zdrobit :/
Nu eşti departe până duhul
Şi rugăciunea nu ţi-s reci
/: Prin ele eşti mereu aproape
Dar fără ele, dus pe veci :/
Nu rătăceşti cât timp ţi-e gândul
Şi inima la ce-ai primit
/: Când inima ţi-e-n altă parte
Chiar stând cu-ai tăi eşti rătăcit :/
Nu mori când inima-ncetează
Ci când de cer ai ochii rupţi
/: Când nu mai arzi şi nu mai sângeri
Când nu mai plângi şi nu mai lupţi :/
Biruitori, eroi şi vrednici
Sunt numai cei ce neclintit
/: Duc legământul pân-la moarte
Şi luptă până la sfârşit :/
(http://www.resursecrestine.ro/cantece/74424/nu-esti-invins-cat-timp-credinta)
A retrezirii, pentru ca am retrait momentul "idilic" al solidarizarii care mi-a amintit de alte momente "insolite" ale istoriei noastre recente: unul mai apropiat, in 2012 cand s-a pornit tavalugul care a rasturnat o guvernare de trista amintire si unul mai vechi, de aproape 25 de ani cand, dupa o anume scanteie "lansata cu dedicatie" s-a strigat "azi in Timisoara, maine-n toata tara!".
Ca mi-a mai amintit si despre modul in care, in acel insolit 1989, erau "controlate" grupurile de "huligani", nu mai are relevanta acum cand, dupa cum se tot bate moneda, dar doar atat, suntem intr-o societate libera si democrata. Caci realitatea demonstreaza, din pacate altceva.
Tocmai despre acest altceva, despre o alta stare m-am gandit, deci, dupa ce am vazut comentariile si "dislocarile" despre si pentru plimbarea la care s-au raliat bucurestenii si nu numai.
La eroi si eroism.
Pe o anume banderola dintr-o astfel de emisiune era scris ca cei care se solidarizeaza cu "Antenele" sunt adevaratii eroi.
Eu nu contest acest lucru si nici nu vreau sa bagatelizez o anume stare de lucruri care demonstreaza, asa cum am mai spus, ca "ceva este putred in Romania".
Gandindu-ma, insa, la "speta" in cauza am ajuns la citatul marelui nostru inaintas care, transant si fara echivoc ne arata purul adevar pe care nu-l intelege clasa politica romaneasca roasa, in intregul ei, fara deosebire de culoare sau pozitie ierarhica, de toate viciile posibile si imposibile: eroismul este cu neputinta sa-l rasplatesti.
De aceea marea masa a simplilor cetateni, acei cetateni blamati, batjocoriti, marginalizati si obligati, de toate guvernele si conducerile sa supravietuiasca cu mizerabilele salarii minime pe economie sau pensii de batjocura, dar foarte usor de manipulat si dezinformat, acesti sclavi moderni ai democratiei originale romanesti sunt adevaratii eroi ai libertatii noastre.
Asa cred eu ca ar trebui socotit din moment ce societatea, in intregul ei, pe ei se bazeaza, pe oropsitii care suporta toate mojiciile "sus-pusilor" de tot felul, toate privatiunile pe care o societate si un sistem bolnave de toate racilele care au urmarit, de milenii omenirea, le pun pe grumazul natiunii, un jug inadmisibil, daca se considera ca acum aproape un sfert de veac tocmai pentru scuturarea unui asemenea jug s-au ridicat oamenii in Timisoara. Sau au fost ridicati?
Ei, simplii cetateni, neinsemnati si neluati in seama decat din patru in patru ani, sunt eroii supravietuirii si continuitatii societatii noastre, ei care nu fac depresii sau caderi suicidare,ei care reusesc cu cateva sute de lei sa faca fata unui trai decent doar pentru "cei alesi", nu in urma votului ci a slijirii si slugariniei de care dau dovada, ca o certificare a faptului ca "nu este nimic nou sub soare".
Lor nu li se acorda nici titluri, nici grade, nici medalii si, din pacate, nici o atentie intre alegeri caci sunt considerati de actualii si fostii alesi si numiti doar o "masa de manevra", usor de dirijat si, mai usor, de mintit prin promisiuni neonorate.
De aceea este si cu neputinta sa fie rasplatiti.
Da, in marea majoritate a cazurilor sunt considerati "multi, dar prosti" dar tot ei sunt capabili de fapte extreme, asa cum sunt si revolutiile. Adevaratele revolutii.
Pentru ca, insa, nu mi-am propus decat o mica reflectie de simplu cetatean si sunt constient de limitele mele (aici vreau sa punctez o alta "realizare" a democratiei noastre originale: demisia dintr-un partid "istoric" acum trecut, rusinos, intr-o alianta insipida, incolora, inodora si strigatoare la cer, pentru spiritul liberalismului a unui celebru luptator anticomunist, m-a pus iar pe ganduri pentru "normalul" gestului, tinand cont ca a afirmat, cu ani buni in urma ca cei care au plecat dintr-un sistem mult contestat al comunismului ...nu i-am gasit citatul si nu vreau sa fiu acuzat de plagiat), vreau sa inchei cu cateva versuri dintr-un cantec care merita atentie, mai ales pentru cei din "speta" cu toate ca el priveste un alt context (chiar daca l-am mai postat si cu alta ocazie):
Nu eşti învins cât timp credinţa
Nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins
/: Credinţa iarăşi te ridică
Poţi fi căzut, dar nu învins :/
Nu eşti înfrânt cât ai nădejde
Şi ţelul ei îţi este sfânt
/:Nădejdea iarăşi te-ntăreşte
Poţi fi trântit, dar nu înfrânt :/
Nu eşti zdrobit cât ai iubire
Curată şi de neclintit
/:Iubirea, iarăşi te înalţă
Poţi fi călcat, dar nu zdrobit :/
Nu eşti departe până duhul
Şi rugăciunea nu ţi-s reci
/: Prin ele eşti mereu aproape
Dar fără ele, dus pe veci :/
Nu rătăceşti cât timp ţi-e gândul
Şi inima la ce-ai primit
/: Când inima ţi-e-n altă parte
Chiar stând cu-ai tăi eşti rătăcit :/
Nu mori când inima-ncetează
Ci când de cer ai ochii rupţi
/: Când nu mai arzi şi nu mai sângeri
Când nu mai plângi şi nu mai lupţi :/
Biruitori, eroi şi vrednici
Sunt numai cei ce neclintit
/: Duc legământul pân-la moarte
Şi luptă până la sfârşit :/
(http://www.resursecrestine.ro/cantece/74424/nu-esti-invins-cat-timp-credinta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu