Cu greu am reusit, astazi, sa ajung si eu la "pianul" pe care-l impart cu nepotelul meu, Stefan.
Nu pentru ca mi-ar fi imposibil sa ma "impun" ci, pur si simplu, pentru ca in conditiile "idilice" cu care ne-am procopsit din cauza de "profesionalism", nu mai poate beneficia de traditionalul mers "afara", adica in parculetul de joaca. Ne-a potopit o inundatie (aproape ca cea de acum cinci ani) care a facut ca jumatate din cartierul in care locuim sa aduca cu celebrele "lacustre" bacoviene. Detaliile nu mai conteaza dupa ultima duminica namoloasa. De aceea am si "tacut" cateva zile.
Dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit la multele "evenimente" care au marcat aceasta ultima perioada de zbucium si zbatere politica. Doua, sau chiar trei "spete" mi-au ramas insa in minte si vreau sa le punctez, nu doar de dragul "sporovaielii" ci in speranta ca ele "vor prinde bine" nepotilor mei care, acum, nu inteleg toate "binecuvantarile" cu care politicul mioritic imbraca democratia originala care le marcheaza copilaria.
Nu pentru ca mi-ar fi imposibil sa ma "impun" ci, pur si simplu, pentru ca in conditiile "idilice" cu care ne-am procopsit din cauza de "profesionalism", nu mai poate beneficia de traditionalul mers "afara", adica in parculetul de joaca. Ne-a potopit o inundatie (aproape ca cea de acum cinci ani) care a facut ca jumatate din cartierul in care locuim sa aduca cu celebrele "lacustre" bacoviene. Detaliile nu mai conteaza dupa ultima duminica namoloasa. De aceea am si "tacut" cateva zile.
Dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit la multele "evenimente" care au marcat aceasta ultima perioada de zbucium si zbatere politica. Doua, sau chiar trei "spete" mi-au ramas insa in minte si vreau sa le punctez, nu doar de dragul "sporovaielii" ci in speranta ca ele "vor prinde bine" nepotilor mei care, acum, nu inteleg toate "binecuvantarile" cu care politicul mioritic imbraca democratia originala care le marcheaza copilaria.
As porni de la cel mai recent, decesul celebrului om de afaceri care, in primii ani ai "libertatii noastre", afirma un adevar pe cat de dur si real, pe atat de evitat, ridiculizat sau blamat (redau prin copy-paste, dupa cum am gasit si eu o referinta): „Coada câinelui trebuie tăiată dintr-o dată”.
M-am oprit la aceasta personalitate, acum trecuta in amintire, pentru ca spiritul pentru care a militat, daca s-ar fi "tradus" pertinent, profesionist si profitabil ar fi lasat o alta amprenta pe intreaga noastra existenta postdecembrista.
Mai spunea celebrul om de afaceri: „Capitalismul, în accepţiunea liberalismului clasic de sorginte anglo-saxonă, înseamnă piaţă liberă lipsită de interferenţe guvernamentale. Statul-arbitru, definit de Friederich Hayek, are drept unic rol să vegheze la respectarea legii, a unei legi simple şi flexibile, asigurâd libertatea deplină a cetăţeanului.”
(http://spunesitu.adevarul.ro/Politic/Dezbateri/Capitalismul-nu-trebuie-scos-tap-ispasitor-pentru-criza-economica--9386)
Gandindu-ma, astfel, la celebra fraza si la ceea ce a insemnat "odiseea liberala", am gasit citatul celebrului filozof antic care mi-a certificat uriasa frica de lumina pe care au "implementat-o" majoritatea politicienilor nostri aflati in functii decizionale dintr-un motiv aparent necunoscut dar perfect definit pe toata "desfasurarea" scenei politico-sociale romanesti: banul.
Caci, vorba cantecului "banii vorbesc!". Restul este filozofie sau, mai pe romaneste, "umplutura".
Caci, vorba cantecului "banii vorbesc!". Restul este filozofie sau, mai pe romaneste, "umplutura".
O a doua "speta" care mi-a ramas in memorie si care este, inevitabil, legata de prima vizeaza tot "odiseea liberala", mai concret candidaturile liberale.
Dar despre asta, dupa ce voi face referire la o alta, care chiar m-a pus pe ganduri. Nu prin importanta ei ci prin "impactul" pe care l-a avut intr-o anume zona media.
Si eu folosesc acest mijloc, blogul ca pe o modalitate de exprimare si, de ce nu, socializare. Si ca orice "simplu cetatean" stau si ma intreb cui foloseste balacareala, de si in orice fel, chiar daca CV-ul te prezinta ca o personalitate maecanta, intr-o directie sau alta.
Nu comentez mai mult, pentru ca nu sunt pe deplin edificat cu "speta" dar mi se pare cel putin o lipsa de tact sa te autoapreciezi cand, asa cum spune butada, importante sunt faptele, nu vorbele. Sau, pe intelesul "titratilor", "Acta, non verba!". Momentan, inca se vorbeste mult.
In politicul mioritic, bineinteles.
Si ma intorc la "odiseea liberala" si la candidatii ei.
Dar nici despre ei, candidatii nu vreau sa "dezvolt" foarte mult. Nu am nimic nici cu candidatul Iohannis si nici cu candidatul Antonescu. Asa cum nu am cu nici unul dintre cei aflati pe lista celor care se intreaba: "eu cu cine votez?".
Pe mine m-a pus pe ganduri modul in care se marseaza pe aspectul pragmatic al unei personalitati de etnie germana, pentru care s-a pronuntat, deja, cel mai important personaj al scenei politice nationale.
De ce?
Pai daca avem nevoie de un neamt la conducerea statului, nu era mai bine sa ne aducem aminte ca, inca, exista cineva care a slujit aceasta tara cu mult mai inainte ca domnul in cauza sa se nasca si ca, pe deasupra, este si de vita nobila? Si ca, chiar si acum, ar putea influenta foarte mult relatiile de care are nevoia TARA, prin apartenenta la marea familie a monarhiilor constitutionale?
Daca am condamnat comunismul si vream sa reparam, cu adevarat, nu doar ca o razbunare sau "vanatoare de vrajitoare McCarthy-sta", nu ar trebui sa "dam Cezarului ce este al Cezarului", adica MAJESTATII SALE REGELE ceea ce, samavolnic i s-a luat? Caci, din nefericire, din pacate, din ignoranta sau, simplu, din prea multa "democratie", (si ma refer strict la clasa politica) lui Dumnezeu nu I se da ceea ce I se cuvine.
La acestea ma gandesc de cateva zile si la un fragment din aceeasi CARTE pe care se jura, in stransa legatura cu citatul de la inceput.
Nu redau fragmentul in intregul sau ci scot doar referinta "de impact", chiar daca voi fi acuzat ca redarea este scoasa din context. Iata-l, prin copy-paste, fara nici un alt comentariu:
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/ioan/3/)
Dar despre asta, dupa ce voi face referire la o alta, care chiar m-a pus pe ganduri. Nu prin importanta ei ci prin "impactul" pe care l-a avut intr-o anume zona media.
Si eu folosesc acest mijloc, blogul ca pe o modalitate de exprimare si, de ce nu, socializare. Si ca orice "simplu cetatean" stau si ma intreb cui foloseste balacareala, de si in orice fel, chiar daca CV-ul te prezinta ca o personalitate maecanta, intr-o directie sau alta.
Nu comentez mai mult, pentru ca nu sunt pe deplin edificat cu "speta" dar mi se pare cel putin o lipsa de tact sa te autoapreciezi cand, asa cum spune butada, importante sunt faptele, nu vorbele. Sau, pe intelesul "titratilor", "Acta, non verba!". Momentan, inca se vorbeste mult.
In politicul mioritic, bineinteles.
Si ma intorc la "odiseea liberala" si la candidatii ei.
Dar nici despre ei, candidatii nu vreau sa "dezvolt" foarte mult. Nu am nimic nici cu candidatul Iohannis si nici cu candidatul Antonescu. Asa cum nu am cu nici unul dintre cei aflati pe lista celor care se intreaba: "eu cu cine votez?".
Pe mine m-a pus pe ganduri modul in care se marseaza pe aspectul pragmatic al unei personalitati de etnie germana, pentru care s-a pronuntat, deja, cel mai important personaj al scenei politice nationale.
De ce?
Pai daca avem nevoie de un neamt la conducerea statului, nu era mai bine sa ne aducem aminte ca, inca, exista cineva care a slujit aceasta tara cu mult mai inainte ca domnul in cauza sa se nasca si ca, pe deasupra, este si de vita nobila? Si ca, chiar si acum, ar putea influenta foarte mult relatiile de care are nevoia TARA, prin apartenenta la marea familie a monarhiilor constitutionale?
Daca am condamnat comunismul si vream sa reparam, cu adevarat, nu doar ca o razbunare sau "vanatoare de vrajitoare McCarthy-sta", nu ar trebui sa "dam Cezarului ce este al Cezarului", adica MAJESTATII SALE REGELE ceea ce, samavolnic i s-a luat? Caci, din nefericire, din pacate, din ignoranta sau, simplu, din prea multa "democratie", (si ma refer strict la clasa politica) lui Dumnezeu nu I se da ceea ce I se cuvine.
La acestea ma gandesc de cateva zile si la un fragment din aceeasi CARTE pe care se jura, in stransa legatura cu citatul de la inceput.
Nu redau fragmentul in intregul sau ci scot doar referinta "de impact", chiar daca voi fi acuzat ca redarea este scoasa din context. Iata-l, prin copy-paste, fara nici un alt comentariu:
| 19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. | 19 Iar aceasta este judecata, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina. Caci faptele lor erau rele. |
| 20 Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. | 20 Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. |
Totusi, este necesara o corectare: nu din cauza inundatiilor s-au nascut aceste ganduri!
Ps: cer scuze pentru greseli, dar sunt in ... criza de timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu