Despre ... simplitate

„Nu există măreție fără simplitate.”— Lev Tolstoi

Astazi ... putin, foarte putin si nu ca nu ma gandesc si nu as putea scrie despre multe!

De exemplu, de ce ar fi preferat pentru Cotroceni Klaus Iohannis... Sau cum vor fi "dezbracati" multi candidati la prezidentiale... Sau cum "stam" cu autonomia...Sau ...

Dar am revazut, asa cum fac ori de cate ori se intampla cu filmele de exceptie, un astfel de film, de Oscar intr-o interpretare, evident de exceptie, m-am oprit din toate celelalte "porniri" pentru simplul motiv ca o remarca a eroului principal m-a pus pe ganduri.

Spunea respectivul Forrest Gump, in diferitele sale intamplari de viata (si redau cu aproximatie, cerandu-mi scuze pentru eventuala greseala ): "Prost nu e cel despre care se spune ca e prost ci cel care se comporta ca un prost!".

Un om de o simplitate dezarmanta reuseste sa-si duca "telul" pana la capat dar in alte conditii decat normalul care-i sta impotriva. 

Adica nu pasind peste cadavre, nu blamand si folosind toate tertipurile imorale pentru "ascensiune", nu mintind continuu prin manipulare si dezinformare si, mai ales, fara a se folosi de ceilalti pentru "sprijin" si parvenire.

Despre si la aceasta simplitate ma gandesc si la modul in care, intr-o anumita secventa definitorie pentru personaj, viata l-a pus fata in fata cu "cea mai mare realizare", cunoasterea fiului sau.

Cum orice comentarii mi se par de prisos, daca tin cont si de citatul de la inceput, gandul m-a dus spre "maretia" pe care o traversam noi, spre minus infinit, datorita tuturor "binecuvantarilor" cu care ne-am "ales" postdecembrist si, mai ales, in ultimii zece ani de "marete irealizari" spre care ne-au condus si unii si altii dintre alesi si numiti.

Caci "speta" pe ei si numai pe ei ii priveste, acolo neexistand acea simplitate care conduce la maretie.

Si pentru ei invatatura pe care o tot sugerez si care ar trebui sa-i cerceteze, macar pentru faptul ca au jurat cum au jurat, spune asa:

Psalmii 49

1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:	1 (Mai-marelui cantaretilor; un psalm pentru fiii lui Core.) Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti in lume:
2 mici şi mari, bogaţi şi săraci!	2 Pamantenii si fiii oamenilor, impreuna bogatul si saracul.
3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.	3 Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere.
4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.	4 Pleca-voi spre pilda urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?	5 Pentru ce sa ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei?
6 Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.	6 Ei se incred in puterea lor si cu multimea bogatiei lor se lauda.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.	7 Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare,
8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.	8 Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face,
9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.	9 Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea.
10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.	10 Fiecare vede ca inteleptii mor, cum mor si cei neintelepti si nebunii, si lasa altora bogatia lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.	11 Mormantul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam in neam, desi numit-au cu numele lor pamanturile lor.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.	12 Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. - (Oprire)	13 Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor.
14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.	14 Ca niste oi in iad sunt pusi, moartea ii va paste pe ei. Si-i vor stapani pe ei cei drepti si ajutorul ce-l nadajduiau din slava lor, se va invechi in iad.
15 Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)	15 Dar Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca.
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;	16 Sa nu te temi cand se imbogateste omul si cand se inmulteste slava casei lui.
17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.	17 Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va cobori cu el slava lui.
18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,	18 Chiar daca sufletul lui se va binecuvanta in viata lui si te va lauda cand ii vei face bine,
19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.	19 Totusi intra-va pana la neamul parintilor lui si in veac nu va vedea lumina.
20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.	20 Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/49/)

Simplu, nu?