Despre ... adevaratele lectii

„O personalitate este aceea care se dăruiește, nu se justifică.” — Petre Țuțea

Subiecte "fierbinti" ale cotidianului politic romanesc umplu, traditional, media si permit analize de tot felul. Incercasem, zilele acestea sa-mi dau seama care este mai mare "gogomania": pericolul "bipezilor" sau implicarea unui "presedinte" al unei cunoscute monarhii constitutionale europene in problema aderarii Romaniei la U.E.?

Meditand, asadar la subiecte de acest gen si nu numai si incercand sa las cateva ganduri in "speta", am avut curiozitatea sa butonez telecomanda tocmai cand, pe canalul secund al televiziunii nationale, se transmitea, in reluare, o emisiune interesanta despre Marin Preda.

Cum m-a interesat, am lasat pentru alta data gandurile si m-am concentrat asupra a ceea ce se dezbatea, personalitatea remarcabila a marelui romancier si, nefericit, disparitia sa prematura.

Asa am aflat multe dintre "necunoscutele" care i-au punctat existenta, pentru noi, simplii cetateni dar si multele exemple prin care respectivul poate fi considerat o personalitate remarcabila nu doar din cauza succesului ca scriitor ci si pentru implicarea ca luptator pentru "drepturile" celorlalti. Nu detaliez, pentru ca sunt "prea mic pentru un razboi atat de mare" in conditiile in care si astazi foarte multi, inclusiv dintre fostii "prieteni" par sa-l uite si, din pacate, sa-l marginalizeze.

Totusi, o intamplare din activitatea sa de director de editura, povestita de un "participant" activ la mersul vietii marelui scriitor,  m-a condus spre gandurile de astazi (redau povestirea pe scurt, asa cum am "prins-o").

S-a prezentat respectivul scriitor si critic literar cu o istorie a scriitorilor romani, pentru publicare.

Marele Preda avea, traditional mioritic, foarte multi oponenti sau chiar dusmani, mai pe fata, mai "acoperiti". Unul dintre acestia, desi neafisat, era chiar un "greu" al literaturii romane si, normal, nu se sfia sa-l "sicaneze". Sau poate nu? Oricum, animozitatea dintre cei doi era cunoscuta pana la cele mai inalte "foruri".

Cu toate acestea, atunci cand respectivul autor s-a prezentat cu manuscrisul la directorul editurii, Marin Preda l-a intrebat direct: "dar despre E.B. ai scris?".

Poate este o atitudine nesemnificativa.

Dar tinand cont de contextul in care fapta se petrecea si de "concurenta nesanatoasa" care se intretinea (ca si acum, dupa cum remarcau participantii, cand loc ar fi pentru toti si pentru fiecare) gestul mi se pare mai mult decat semnificativ pentru o adevarata personalitate.

Definitoriu, dupa cum si citatul de la inceput accentueaza.

Ce legatura are aceasta povestire cu cotidianul nostru si, in special, cu politicul acestui cotidian romanesc contradictoriu?

Pentru mine, personal, are. Chiar daca, in acest inceput de mileniu trei, asa ceva pare a fi desuet, depasit sau oricum s-ar putea categorisi.

Tocmai de aceea m-am oprit astazi la aceasta "speta", pentru ca tare mai avem nevoie de adevarate personalitati care se daruiesc, nu se justifica.

Dar aceasta "realitate" este, din pacate si urmare a ignorarii unor adevaruri, lectii si invataturi mai vechi care ar trebui reintroduse in "bagajul de cultura generala" pe care alesii si numitii nostri ar trebui sa si-l etaleze, atunci cand se prezinta si sunt numiti "din cauza de marire".

O astfel de lectie este urmatoarea:

Psalmii 64

1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrăjmaşului de care mă tem!	1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.) Auzi, Dumnezeule, glasul meu, cand ma rog Tie; de la frica vrajmasului scoate sufletul meu.
2 Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!	2 Acopera-ma de adunarea celor ce viclenesc, de multimea celor ce lucreaza faradelege,
3 Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare ca nişte săgeţi,	3 Care si-au ascutit ca sabia limbile lor si ca niste sageti arunca vorbele lor veninoase ca sa sageteze din ascunzisuri pe cel nevinovat.
4 ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nicio frică.	4 Fara de veste il vor sageta pe el si nu se vor teme. Intaritu-s-au in ganduri rele.
5 Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse şi zic: "Cine ne va vedea?"	5 Grait-au ca sa ascunda curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
6 Pun la cale nelegiuiri şi zic: "Iată-ne gata, planul este făcut!" O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!	6 Iscodit-au faradelegi si au pierit cand le iscodeau, ca sa patrunda inlauntrul omului si in adancimea inimii lui.
7 Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată, iată-i loviţi.	7 Dar Dumnezeu ii va lovi cu sageata si fara de veste ii va rani, ca ei singuri se vor rani cu limbile lor.
8 Limba lor le-a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd clatină din cap.	8 Tulburatu-s-au toti cei ce i-au vazut pe ei; si s-a temut tot omul.
9 Toţi oamenii sunt cuprinşi de frică şi mărturisesc: "Iată ce a făcut Dumnezeu", şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!	9 Si au vestit lucrurile lui Dumnezeu si faptele Lui le-au inteles.
10 Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiţi.	10 Veseli-se-va cel drept de Domnul si va nadajdui in El si se vor lauda toti cei drepti la inima.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/64/)

Si cate lectii mai sunt de "parcurs" pentru a fi o adevarata personalitate!