Citatul marelui "magician" al cinematografiei poate parea deplasat pentru politicul mioritic al acestui mileniu dar mie nu mi se pare.
Spun asta, dupa ce am asistat, prin intermediul media, la tumultul evenimentelor politice care au punctat ultimele zile caci, din nefericire, totul este politic si asa am ajuns sa nu fie sange in spitale, dar si o lipsa acuta de cadre medicale, probleme in aproape toate domeniile si institutiile statului si, nu in ultimul rand, o interpatrundere de interese, de la cel mai mic la cel mai inalt nivel, incat nu poti sa nu fi consternat de toata aceasta democratie originala care, practic, demonstreaza, daca mai era nevoie, inferioritatea unei clase care se doreste a fi reprezentantul poporului, prin alegeri libere.
Din multele si incalcitele "spete", mi-a "sarit in atentie" o recenta intalnire de la un anumit palat, unde un anumit candidat s-a dus pentru a obtine sustinere.
Nu conteaza daca gestul este constitutional sau nu, asta o pot spune doar cei indriduiti, daca persoana respectiva se considera ofensata sau nu de anumite declaratii ale unui contracandidat pe motiv ca o campanie electorala inseamna mai mult decat a practica parasutismul sau, de ce nu, daca respectiva este calificata, cu adevarat pentru functia dorita.
De la gafa de exceptie, cu presedintele unei anume monarhii si pana in prezent, traseul si saltul facut sunt impresionante, chiar daca nu poate eluda citatul de la inceput.
Ce m-a pus pe mine pe ganduri este, insa, legat de alte aspecte.
Mai intai, mi se pare ca, la fel ca si in vremurile de trista amintire ale unei perioade de mult trecute, mersul la palat seamana cu acelas mers pe care-l faceau pretendentii la tronul tarilor romanesti, pentru a obtine "binecuvantarea" sultanului". Indiferent de mod si metode.
Apoi, m-a "fascinat" decizia primita, larg mediatizata privind sprijinul pe care-l va primi si perfect motivata.
Nu in ultimul rand, ignorarea unor anume voci din aceeasi tabara care, mult mai pertinent decat mine, si-am manifestat retinerea.
Ca este un drept al fiecarui cetatean sa voteze si sa fie ales, nu contest. La fel cum nu pot contesta libertatea de a accede la o functie sau alta. Si nu ma consterneaza.
Ce ma consterneaza, insa, este modul neelegant prin care persoana respectiva isi doreste ascensiunea, in conditiile in care, de la un anumit post la cel suprem, vrea sa faca "saltul" tot sub umbrela si "protectia" celei mai mediatizate personalitati a momentului.
Si nu intru in polemicile nascute de toata ascensiunea si "recesiunea" sa. Realitatea si specialistii stiu si spun mai mult decat mine, un simplu cetatean.
Plecand, deci de la aceste ganduri si consternat fiind de tot ce se intampla, caci "traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" si ni se intampla, ma gandesc la un moment "de exceptie" al trecutului nostru cand cineva, mai mult sau mai putin "influentat" facea o afirmatie "istorica": "sa traiasca coana Joitica, ca e dama buna!". Iar aceasta "amintire" ma consterneaza.
Sa fie asta ... "ideea"?
Ps: la fel ca si in alte ocazii, imi cer scuze pentru lipsa corectarilor care s-ar impune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu