Pentru ca mai toate "lucrurile" se invart in jurul unei singure "spete" (dar, spre tristetea unora, ieri am constatat ca viata curge simplu inainte, pentru ca pe plaja supraaglomerata nu am auzit vreun comentariu asupra "chestiunii") mi-am adus aminte de un scheci deosebit de subiectiv prezentat de maestrul Alexandru Arsinel , ca o marturie a unui trecut care ar trebui ingropat, dar nu si uitat, intr-o emisiune despre marele Constantin Tanase,"Mistere si conspiratii", "Mi-e frica".
Din nefericire nu l-am gasit online, asa ca nu-i pot evidentia subtilitatile.
M-am oprit asupra acestei "felii" din lupta impotriva dictaturii chiar si prin "revista", acest subtil mijloc de cultura, pentru ca am ascultat multe comentarii media pe "speta", pe diferite canale, unde "convivii" deja abordau, foarte voalat, subiectul aproape tabu al anului, parca s-ar fi aflat intr-o alta lume si intr-o alta oranduire.
O fi aceasta starea spre care trebuie sa mergem? Or fi acestea "drepturile" pentru care s-a murit pentru schimbare in 1989? Nu cred.
Cred, insa, ca dupa modul in care sunt prezentate lucrurile si mai ales dupa urmarile cataclismice care s-au produs prin abordarea unei anume recente situatii, acum intrata in eclipsa, raspunsul pare a fi afirmativ. Si spun acest lucru bazandu-ma pe o similitudine flagranta care se poate observa, fara sa fii analist in materie, intre anume doua "cauze" cu numitor comun.
Dar nu despre toate acestea mi-am propus astazi sa "insir" cateva ganduri ci despre o alta situatie de impact, care s-a produs in apropiata noastra vecinatate unde, "traditional" (!?!), romanii si-au inceput ucenicia in economia de piata, Turcia.
Curios sau nu, cel care a castigat alegerile prezidentiale nu este altul decat fostul premier care, surprinzator, se pare ca a fost ales din primul tur.
Pe mine, insa, altceva m-a "atras" la aceasta speta.
Conform estimarilor, participarea a fost de 70 - 75 %, in conditiile in care, in ultimii ani, aceasta tara a fost zguduita de ample proteste (http://www.ziare.com/articole/protest+turcia) anti-premier.
Si deloc surprinzator, intr-o lume tot mai tulbure si "nebuna, nebuna, nebuna", este faptul ca, prin ceea ce evidentiaza "http://www.mediafax.ro/externe/cronologie-ascensiunea-premierului-recep-tayyip-erdogan-la-conducerea-turciei-13060393" si "http://www.rfi.ro/stiri-politica-51582-erdogan-un-putin-bosfor)", se pare ca intoarcerea spre si la traditii isi spune cuvantul tot mai mult, in aceasta epoca a globalizarii.
Ma gandesc, asa ca simplu cetatean, cand vom avea si la noi o participare, la vot, de peste 70 procente si cand "alesul din primul tur" va readuce in atentie "morala, credinta si memoria" pentru intreaga populatie a tarii.
Dar, poate noi nici nu am mai avea nevoie de alegeri daca, liberi si democrati, asa cum am condamnat comunismul, prin reprezentantii nostri, am fi si reparat nedreptatea (zic eu, siluirea) facuta cu pistolul si tancurile in 1947.
De alegeri prezidentiale!
De aceea, mi-a ramas in memorie citatul de la inceput, ca un "impuls" spre autocritica si autoevaluare caci, nu-i asa, pe unul din documentele "traditionale" ale neamului sta scris:"Prin gratie lui Dumnezeu si vointa nationala, Rege al Romaniei".
Iar pentru un viitor mai bun si mai sigur, chiar daca "sursa" este din trecut avem, tot prin gratia lui Dumnezeu urmatoarea atentionare:
| 1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. | 1 (Un psalm al lui Solomon. O cantare a treptelor.) De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste. |
In atari conditii, nu era mai bine tot inainte, cand era vorba de morala, credinta, respect si ... stabilitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu