Ganduri la niste ... scrisori

Intr-o lume in care se pare ca raul primeaza, aspect evidentiat inclusiv de Suveranul Pontif in interventia sa pe "taramul fagaduintei si a tuturor posibilitatilor", iata ca am dat peste o scrisoare.

Am citit-o, ma gandesc la ceea ce este scris in ea si, directionat, la ultimele doua postari si-mi zic, asa ca simplu cetatean, ca "nimic nu este nou sub soare", vorba inteleptului si ca asta se intampla pentru ca traim intr-un timp cand toate valorile sunt rasturnate. 
Si pentru ca autorul m-"a rugat sa o dau mai departe", fac acest lucru si pe aceasta cale, prin copy-paste, chiar daca majoritatea au gasit-o si in alte locuri.

"Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș . Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie.
Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie . Să nu credeți cumva că m-am pricopsit . Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor.
Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilitate publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.
Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.
Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE. Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine. Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau european.
Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un PECO românesc. Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească.Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de import.
Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități.
Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara . Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!
Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi productive: fabrici,uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!
În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!
Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic .
Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro. I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri!
Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.
Nimeni nu cere de pomană . Toată lumea dorește un loc de muncă ! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile.
Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!
Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari !
Dumnezeu să ne lumineze mintea!
În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris,ca și pînă acum!
Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!
Cu drag,
Ilie Serbanescu"
(http://www.atitudini.com/2015/09/ilie-serbanescu-am-fost-predati-la-pachet-pe-post-de-consumatori-captivi-unor-companii-straine-scrisoare-deschisa-catre-bucuresteni-si-toti-romanii/)

In toata amaraciunea acestei scrisori ma intreb, tot ca un simplu cetatean: cei care au condus lucrurile spre asa ceva, incepand cu acel decembrie insangerat ( si nu fac referire la cineva anume) nu stiau ca, de fapt, asta ni se pregateste?

Pot fi raspunsuri multiple.
Eu am gasit unul la fel de simplu si relevant, ca multe altele redate pe blog, care completeaza, ba chiar intareste raspunsurile din ultimele doua postari. 
Este mai amplu si chiar daca el a mai fost postat, merita nu numai atentie ci si intelegere in meditare. Neaparat.

Caci este tot ... o scrisoare.

19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.	19 Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;	20 Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare,
21 fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.	21 Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat.
22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;	22 Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni.
23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.	23 Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;	24 De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,
25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.	25 Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, amin!
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;	26 Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
27 tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.	27 Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.	28 Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine.
29 Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,	29 Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori,
30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,	30 Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor,
31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.	31 Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila;
32 Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.	32 Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/romani/1/)

O scurta ... clarificare relevanta

Astazi, ca o continuare a postarii de ieri, vreau sa redau niste versuri dintr-un cantec crestin. Nu mai verific daca l-am mai postat anterior, pentru ca nu asta este important. Important este ca in continutul lui se regaseste o explicatie simpla si transanta, care trebuie cunoscuta, disecata, analizata si de ce nu, insusita. Pentru ca pe viitor sa nu mai fie surprize. La votare, la alegeri sau la numiri de orice fel.

Voi evidentia, cu caractere bolduite si marime maxima, ceea ce este relevant mai ales pentru a separa ceea ce este esential de ceea ce pare sa fie atat de evident, atunci cand citim CV-urile pline de titluri si "reusite" in biografiile tuturor celor care ne-au condus tara si destinele spre ceea ce traim cotidian acum si aici minunandu-ne, apoi, de "beneficiile" pe care respectivii ni le "servesc" ca rasplata a ignorantei noastre in alegerea facuta.
Un portret-robot pe care nu-l gasim nici pe culoarele palatelor de orice fel, nici in birourile greu accesibile si nici macar in media, deoarece se disimuleaza perfect in peisajul atat de confuz si controversat al democratiei originale romanesti. Nu privesc decat "in curtea noastra".

"1. Ce-ar fi fãptura-mi fãrã Tine, Mântuitorul meu slãvit 
Ce-as fi, de n-ai fi Tu în mine cu harul Tãu nemãrginit 
As fi un bulgãre de gheatã, un chip de humã fãrã viatã,
O stâncã-nvãluitã-n ceatã si-o noapte fãrã dimineatã.

2. As fi un far fãrã luminã, pustie de nisipuri plinã,
Cu vânturi fãrã de odihnã, cu serpi si scorpii ce-nveninã;
As fi o albie uscatã pe unde-a fost un râu odatã,
O frunzã smulsã si purtatã fãrã de scop, prin lumea toatã.

3. Asa as fi, dar, slavã Tie, Tu-mi esti a vietii bogãtie,
Comoara harurilor vie ce mã inundã pe vecie;
Eu n-as sti azi ce-i strãlucirea vietii-n mii si mii de fete,
Si n-as fi cunoscut iubirea cu-nfiorãri si frumusete.

4. De n-ai fi fost, Tu, Bunãtate, Începãtorule-a-toate,
Cu taine-adânci si minunate, ce totul vrea si totul poate;
Tu m-ai suit în slãvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, si-acum, si-n veacul care vine!"
(http://www.versuricrestine.ro/muzica-crestina/1547/Ce+ar+fi+faptura-mi+fara+Tine.html)

Iar clarificarea relevanta este evidentiata de ultima fraza pe care o redau din postarea de ieri, pentru a-i spori "greutatea".

"– RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine ! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU !!! Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU ! Nu Dumnezeu a creat răul ! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu !"

Simplu si relevant, nu?

Un posibil raspuns la intrebarile noastre spuse sau nespuse

Ciudat cum se manifesta personalitatea umana in diferite faze si ipostaze. Media in general si mediul online, in special, sunt pline de probe care mai de care mai "acide". Nu m-am oprit la ele deoarece mi se pare irelevant pentru ceea ce traim cotidian din cauza ca "nu suntem lasati singuri", ca sa parafrazez o postare interesanta dintr-un blog pe care-l urmaresc, fresca perfecta a democratiei noastre originale.

Ca e bine sau rau, o vor spune cei care vin dupa noi si care vor analiza totul asa cum si noi, acum si aici, incercam sa analizam totul, in incercarea firesca de a afla de ce ni se intampla asta postdecembrist, mai ales din cauza "picaturile" de adevar pe care le primim, cu dedicatie si manipulant, care par sa ne arunce mai mult in intuneric decat sa ne lumineze zbaterea haotica spre adevarata democratie si libertate.

Asa stand lucrurile astazi, dupa ce mi-am facut "revista presei", meteahna veche dar nu "de acoperit", mi-am dat seama cat de puternic suntem atinsi de incertitudini si cat de mult orbecaim, inca, intr-un intuneric pe care nu vrem sa-l acceptam, asa cum nu vrem sa acceptam ca "pornirea" nostra spre libertate a inceput gresit.

Asa gresit a inceput si o discutie interesanta, pe care am gasit-o in mai multe postari si pe care o redau, prin copy-paste, spre intelepciune in descalcirea incurcatelor cai ale transitiei pe care ne chinuim s-o parcurgem si nu numai.

Este relevanta din multe puncte de vedere, unul regasindu-se in ceea ce voi posta, tot prin copy-paste, ca incheiere. Fara nici un alt comentariu.

"Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie :
– Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…
Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.
– Ești creştin, nu-i aşa, fiule ?
– Da, dle, spune studentul.
– Deci crezi în Dumnezeu ?
– Cu siguranţă.
– Dumnezeu e bun ?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic ? Poate El să facă orice ?
– Da.
– Tu eşti bun sau rău ?
– Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha ! Biblia ! Se gândeşte puţin…
– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi ? Ai încerca ?
– Da, dle. Aş încerca !
– Deci eşti bun.
– N-aş spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta ? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă :
– Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa ? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece ! Cum poţi spune că Iisus e bun ?
Poţi răspunde la asta ?
Studentul tace…
– Nu poţi răspunde, nu-i aşa ?
El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului, să se relaxeze…
– Hai să o luăm de la capăt, tinere ! Dumnezeu e bun ?
– Păi…, da, spune studentul.
– Satana e bun ?
Studentul nu ezită la această întrebare:
– “Nu”.
– De unde vine Satana ?
Studentul ezită….
– De la Dumnezeu.
– Corect ! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa ? Zi-mi, fiule, există rău pe lume ?
– Da, dle.
– Răul e peste tot, nu-i aşa ? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect ?
– Da.
– Deci cine a creat răul ???
… Profesorul a continuat:
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul ! Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău !
Din nou, studentul nu răspunde…
– Există pe lume boli ? Imoralitate ? Ură ? Urâţenie ? Toate aceste lucruri groaznice, există ?
Studentul se foieşte jenat…
– Da.
– Deci cine le-a creat ?
Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:
– CINE LE-A CREAT ?!?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.
– Spune-mi…, (continuă el, adresându-se, altui student)…
– Crezi în Dumnezeu, fiule ?
Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos :
– Da, dle profesor, cred.
Bătrânul se opreşte din mărşăluit…
– Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău ! L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu ?
– Nu, dle. Nu L-am văzut !
– Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău ?
– Nu, dle, nu L-am auzit !
– L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau L-ai mirosit ?
Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu ???
– Nu, dle, mă tem că nu !
– Şi totuşi crezi în El ???
– Da.
– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există ! Ce spui de asta, fiule ?
– Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea !
– Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiința o are cu Dumnezeu ! Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa !
Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare :
– Dle profesor, există căldură ?
– Da
– Şi există frig ?
– Da, fiule, există şi frig !
– Nu, dle, nu există !!!
Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice :
– Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe ! NU EXISTĂ FRIG !!!Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimum-ul absolut de -458 de grade ! Fiecare corp sau obiect, e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII !!! Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii ! Nu putem măsura frigul ! Nu există unităţi de măsură pentru frig ! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie ! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doar ABSENŢA EI !!!
Clasa e învăluită în tăcere ! Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…
– Dar întunericul, dle profesor ? Există întunericul ???
– Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric ?!?
– Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, d-le profesor ! Întunericul nu este “ceva”, esteABSENŢA A „CEVA” !!! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC !!!
Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt ! În realitate,ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ !!! Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa ??????
Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa ! Se pare că acesta va fi un semestru bun…
– Ce vrei să demonstrezi, tinere ?!?
– Dle profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită !!!
De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza :
– Greşită ?!? Poţi explica în vreun fel ???
– Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul)… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău… Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura… Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând !!!
Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două ! Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial ! MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI !!! Acum spuneţi-mi, dle profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă ?!?
– Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da !!!
– Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor ?!?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul… Un semestru foarte bun, într-adevăr…
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu ?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator ???
Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…
– Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer !
Studentul se uită în jurul său, în clasă…
– E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor ?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit ??? Nimeni nu pare să fi făcut asta ! Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le profesor – CĂ NU AVEŢI CREIER !!!Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, d-le profesor ???
Acum clasa e cufundată în tăcere… Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă…
În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:
– Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur și simplu…
– Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, d-le, credeţi că există răul ???
Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:
– Sigur că există ! Îl vedem zilnic !!! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om ! Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume ! Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul !!!
La asta, studentul a replicat:
– RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine ! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU !!! Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU ! Nu Dumnezeu a creat răul ! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu ! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…
Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…
P.S.: Studentul respectiv se numea…. ALBERT EINSTEIN"
(http://tomisthecat.ro/definitia-raului-explicatia-data-de-elevul-albert-einstein/)

1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:	1 (Mai-marelui cantaretilor; un psalm pentru fiii lui Core.) Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti in lume:
2 mici şi mari, bogaţi şi săraci!	2 Pamantenii si fiii oamenilor, impreuna bogatul si saracul.
3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.	3 Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere.
4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei.	4 Pleca-voi spre pilda urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?	5 Pentru ce sa ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei?
6 Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.	6 Ei se incred in puterea lor si cu multimea bogatiei lor se lauda.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.	7 Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare,
8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.	8 Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face,
9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.	9 Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea.
10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor.	10 Fiecare vede ca inteleptii mor, cum mor si cei neintelepti si nebunii, si lasa altora bogatia lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.	11 Mormantul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam in neam, desi numit-au cu numele lor pamanturile lor.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.	12 Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. - (Oprire)	13 Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor.
14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.	14 Ca niste oi in iad sunt pusi, moartea ii va paste pe ei. Si-i vor stapani pe ei cei drepti si ajutorul ce-l nadajduiau din slava lor, se va invechi in iad.
15 Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)	15 Dar Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca.
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;	16 Sa nu te temi cand se imbogateste omul si cand se inmulteste slava casei lui.
17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.	17 Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va cobori cu el slava lui.
18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,	18 Chiar daca sufletul lui se va binecuvanta in viata lui si te va lauda cand ii vei face bine,
19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.	19 Totusi intra-va pana la neamul parintilor lui si in veac nu va vedea lumina.
20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.	20 Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/49/)

Despre ...o insatisfactie

Ma apucasem sa redau cateva ganduri despre gestul facut de o anume personalitate care, urmare a ceea ce presa numeste DIESELGATE, si-a depus demisia. Nu despre faptul ca ar urma sa primeasca o suma colosala drept pensie ci despre exemplul pe care l-a dat, "speta" neintalnita pe dulcele nostru plai decat rar si la personalitati care nu au nimic a face cu pozitia de top.

M-a "acaparat" apoi un jurnal care ar trebui sa dea de gandit celor care vor sa se implice in murdaria politicului, "speta" usor trecuta cu vederea in aceasta saptamana si care mi-a adus aminte de poanta aceea cu soricelul fugarit de pisica.
Pentru ineditul moralei ma gandesc s-o re-redau, scurt, foarte scurt, doar asa, ca subiect de meditatie:

"Soricelul, fugarit de motan, ajunge in grajd.
Vaca il vede asa speriat si-l intreaba ce a patit. Soricelul ii spune "speta" iar vaca ii spune sa se aseze sun coada ei si-l acopera cu doua-trei baligi.
Motanul intra si el, o intreaba pe vaca daca a vazut soricelul si primind raspuns negativ, isi incordeaza simturile. Si cum soricelul nu a fost acoperit total, ci i-a ramas coada afara, il vede. Il apuca, il da de doua-trei ori prin paie, sa-l curete si-l mananca.

Morala: Nu toti cei care te baga in "baliga" iti vor raul.
            Nu toti cei care te scot din "baliga" iti vor binele.
            Daca te-ai bagat in "baliga", baga-te sa nu te mai vezi. "

Si, gandeam eu, parca as fi avut ceva satisfactie, pregatindu-ma sa redau un alt pasaj care m-a urmarit in aceasta saptamana.

M-a oprrit o declaratie. Sau o cerere, un strigat sau chiar o implorare, zic eu: "Nu vreau sa mor in puscarie".
Si mi-am revizuit toata constructia pe care mi-o facusem, cu gandurile mele.

Am urmarit, ca toti conationalii mei cred, cazul "celui mai bun doctor dintre primari sau a celui mai bun primar dintre doctori" (cum s-a exprimat cineva, odata nu stiu daca persifland reusita medicului Oprescu sau nu), inclusiv ceea ce se afirma, asa cum a facut foarte frumos si onest personalitatea la care am facut referire mai sus, in special in mediul online.

Nu mi-am permis niciodata si nu-mi voi permite sa emit judecati despre sistemul judiciar, parte din acea separatie a puterilor statului care ne asigura tuturor dreptul la libertate, democratie si, de ce nu, civilizatie si viata. 
Doar ma gandesc la o expresie revazuta intr-un film recent (cine are nevoie de buletin de Bucuresti ?), exprimata atat de plastic de un maestru al comediei romanasti: "JUSTITIA ESTE OARBA, DAR NU E PROASTA!".

Totusi, m-a pus pe ganduri ceea ce am vazut in media despre declaratia fostului primar al Bucurestiului si m-am trezit cu o adanca stare de insatisfactie. 
Din simplul motiv ca nu inteleg motivul pentru care un bolnav in stadiul in care este omul Sorin Oprescu este lasat, la propriu sa moara. Caci, lucrand in prezent in preajma medicilor diabetologi, am o oarecare perspectiva a ceea ce reprezinta pericolul diabetului in viata unui cardiac, cazul cel mai recent si mai de rasunet amplu comentat, disecat si care, inca, naste inca multe pasiuni, spunand totul (cine a fost "Tribunul"?).
Iar cazul omului Sorin Oprescu este ... un caz foarte medical, daca am inteles bine, din toate dovezile prezentate.

M-am referit la OMUL Sorin Oprescu, nu la ex-primar sau medic deoarece, in acest caz, cred ca judecata ar trebui sa transceanda functia.

Desigur, m-as putea pune in postura unui analist si as putea face si eu cateva speculatii in "speta".
Si as gasi ceva poate de nemaintalnit, care nu s-a "esprimat" pana acum: n-ar fi posibil ca ex-primarul S.O. sa ignore toate semnele si semnalele ca este "in vizor", tocmai datorita faptului ca, grav bolnav fiind, stie ca nu mai are foarte mult de trait?
Dar asta este o enormitate, caci nici un om cu scaun la cap nu uita ca "ce-si face omul cu mana lui ...".
Iar inculpatul Sorin Oprescu, cel putin intr-o privinta, si-a facut-o cu mana lui si este vinovat.
Si ma opresc cu supozitiie, caci nu este cazul acum si aici.

Acum si aici, in aceasta stare de insatisfactie stau si ma intreb, asa cum s-a intrebat cineva in vechime:

9 "Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă cobori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta?

9 Ce folos ai de sangele meu de ma cobor in stricaciune? Oare, Te va lauda pe Tine tarana, sau va vesti adevarul Tau?

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/30)

Chiar, serveste cuiva moartea in inchisoare a inculpatului, om, Sorin Oprescu?

Despre ... tulburare

"N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!"

(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.php)

Nu cred ca este vreun roman care sa nu-si aduca aminte de versurile de mai sus si de scrisoarea in care ele sunt inserate. La fel cum nu cred ca cineva care a trecut prin scoala nu-si aduce aminte de frumoasa predictie

"CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMANIE!"

Astazi, in ziua luarii unor decizii importante pentru dulcea noastra Romanie stau si ma intreb, ca o continuare a revenirii de ieri cat mai valoreaza, acum si aici, valorile de care, odata, eram atat de mandri.

Caci, daca ieri am postat o poezie de dragoste, din inegalabila bogatie eminesciana, nu la dragostea-eros m-am gandit ci la ceea ce, poate banal pentru o natiune care incearca sa se "acomodeze" cat mai complet la aceasta mare entitate numita U.E., poate semana cu dragostea de tara.

O tara pe care am iubit-o si o iubim dar pe care, se pare, nu o mai pretuim asa cum se cuvine.

Desigur, pot fi contrazis. Si nu ma pot opune. Si nu ma supar.

Pe mine m-au "focusat" spre aceste ganduri doua evenimente relevante pentru timpul si momentul pe care le traim: exemplele Greciei si Poloniei, doua tari din aceeasi "familie", deci cu aceleasi valori "implementate", dar atat de diferite ca structura, tel si, de ce nu, spiritualitate (care, normal, n-ar trebui sa ne diferentieze in contextul dat).

Grecia a demonstrat, inca odata, o coeziune care ar trebui sa dea de gandit dupa votul de duminica, vot castigat chiar de cei care pareau invinsi, dupa ultima "confruntare" cu cei care o "manageriaza" in criza uitata din cauza exodului.

Polonia ne-a "servit"  un modus operandi pe care, din pacate, noi (pardon, politicienii nostri) nu-l avem si nici nu incercam sa-l capatam in relatiile externe. Asta poate si din cauza ca diaspora noastra nu se poate compara cu diaspora polona (sau de alta natie), cum nici lobby-ul nostru nu-l poate egala pe cel occidental, care se practica si da rezultate (poate de frica ...).

Asa stand lucrurile, m-am oprit la cele doua "monstre" de patriotism trecut, cum trecute par si versurile imnului nostru, care ne indeamna la mai mult decat simple lamentari si contrari intre palate (sau, nefericit, partide).

In acest timp citesc cum extern (caci internul "bate filmul"), in imediata noastra vecinatate, sub cupola ajutorului acordat dupa o "primavara cu scantei" (ca sa nu zic praf de pusca) se iau masuri pentru ipotetice acte de agresiune sau se flutura, gresit dupa parerea mea, un ideal ratat tocmai atunci cand, sub sloganul "Podul de flori" se putea deschide o altfel de abordare, se construiesc garduri din sarma ghimpata, perfecte pentru o familie atat de unita si se impun hotarari care nu au nimic a face cu interesul pentru care POPORUL, adevaratul Suveran al acestei tari a ...

Si ma opresc.

Pentru ca nu stiu daca poporul, cel care ar trebui sa beneficieze cu adevarat de libertate si democratie a fost de acord cu multe dintre relele pe care, postdecembrist, trebuie sa le suporte pentru ca unii sau altii dintre reprezentantii sai alesi au hotarat nu cu inima la tara ci cu si din interes, dupa cum le-a fost dictat sau impus (si nu iau in considerare ultimele devoalari, care trebuiau de mult "puse pe tava", daca ne lasau stapanii). 

Interesanta mi se pare si relatarea despre actiunile intreprinse de anume servicii occidentale care, deja, se confrunta cu ceea ce avertiza cineva ca se va intampla, iar la o anume emisiune tocmai se spunea ca, cu asa ceva, nu ai ce face. Trebuie sa fii pregatit si sa iei masuri.

Toate acestea pot tulbura si tulbura.

Mediul online este plin de polemici, contrari, scuze si acuze iar eu nu mi-am propus sa intru in ele.

In atari conditii, m-am reintors la vechea mea preocupare si am gasit, in aceeasi inepuizabila Carte a Cartilor, cateva referinte pe care le redau, fara nici un alt comentariu., pentru a evidentia ca nu numai timpurile nostre sunt sub presiune, ci asa este de cand lumea.

Depinde doar de cum si in cine iti pui nadejdea si, de ce nu, viitorul. 

46 Să nu vi se tulbure inima şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile care se răspândesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni silnicia, şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.

46 Sa nu slabeasca inima voastra si sa nu va temeti de zvonul care se va auzi in tara; caci anul acesta va veni un zvon, iar in anul urmator altul si pe pamant va fi silnicie; tiran peste tiran se va scula

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/ieremia/51/)

 si

1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

1 Sa nu se tulbure inima voastra; credeti in Dumnezeu, credeti si in Mine.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/ioan/14/)

Interesant remediu contra tulburarii, nu?

Revenire

Dupa o linistita perioada de tacere, din punctul meu de vedere, am avut curiozitatea sa parcurg mediul online pentru a ma reacorda cu ... lumea (caci, pret de o saptamana, nu am prea avut acces la calculator) chiar daca, sporadic, am mai prins din stirile media. Si recunosc, nu am simtit vreun disconfort.

M-am apucat, deci, sa "rasfoiesc" stirile postate pe diferitele site-uri pe care le urmaresc regasind, asa cum e  normal, "evenimente bomba" si manipulari sau, pur si simplu, stiri brute care te pun pe ganduri.
Dintre toate, m-a pus pe ganduri o pagina interesanta, cu multe conotatii si conexiuni, a Agerpres: pagina externa.

Cum astazi nu mi-am propus, insa, altceva decat o revenire la gandurile mele care, normal, nu s-au "odihnit", voi lasa orice abordare pe alta data si redau, spre amintire, versurile unei poezii ... cu tematica:

"Vezi, rândunelele se duc,

Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?" (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/decenuvii.php)

O toamna frumoasa, plina de zile linistite ("vorba" unui videoclip recent lansat) !

Alte ganduri ... din stiri

Astazi nu mi-am propus sa ma inscriu in suita referintelor la ceea ce un pertinent analizt afirma ca "nu reprezinta un eveniment". Cu toate ca pot sa-l contrazic, cel putin dintr-un punct de vedere.

Nu mi-am propus nici sa polemizez pe aceasta tema desi parerea mea este ca, trecand peste clasicul "despre morti numai de bine", ratiunea ar trebui sa prevaleze in fata patimilor, iar limbajul sa-l deosebeasca pe om de ... celalalt regn, din care unii demonstreaza clar ca provin.

Totusi, mi-am propus sa insailez cateva ganduri nascute din stirile ascultate la "radioul meu", sursa zilnica de informare.

Primul gand este indisolubil legat de o anume stare de nemultumire si scadere a increderii in cel care a fost ales, cu mare tam-tam, anul trecut. Cum nu mi-am propus sa fac analiza si sinteza "spetei", ma intreb daca nemultumirea are ceva a face cu persoana in cauza, sau este caracteristica natiei noastre.

Desi nu l-am votat, am sperat ca presedintele nostru ales, deci si al meu sa fie un altfel de reprezentant si garant al Constitutiei. Si, cel putin din acest punct pana acum, s-a dovedit a nu fi un presedinte jucator. Iar asta a dat apa la moara celor care l-au votat doar pentru a nu iesi contracandidatul si care, in realitate, nu s-au putut desprinde de practicile fostului care, oricum, a recunoscut ca a impins practica pana la limita legala a Constitutiei. Celelalte "chichite", care fac deliciul media nu ma intereseaza, mai ales ca nu ma inscriu nici in marea masa care l-a votat si nici in cea a contestatarilor.

Ma deranjeaza, insa faptul ca desi are un alt "ascendent", prin insasi legatura spirituala pe care ar fi trebuit sa o aiba cu omologul sau german, se complace in aceeasi stare pe care protestantismul a contestat-o si cu care s-a luptat, inca de la aparitia Reformei (nu dau detalii, las curiosii sa le gaseasca), dupa principiul "Om sunt şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin".  (Terenţiu -http://www.citatepedia.ro)

Un alt gand se leaga de o incapacitate pe care o vad, tot mai mult, la guvernantii nostri, administratori, in a gasi rezolvari la vechi probleme, cu valente noi.

Cu ceva timp in urma ascultam ca la o anume institutie s-a confiscat o cantitate considerabila de aur. Care aur se doreste a fi scos la vanzare, pentru a fi valorificat. Spunea informatia ca nu se poate fragmenta cantitatea si nici imparti la mai multi cumparatori, asa ca cerinta este ca respectivul viitor posesor sa plateasca intreaga cantitate la facturare. Tot informatia preciza ca s-a stabilit un pret de 130 ron/gr.

Cum nu sunt analist financiar, m-a mirat "gandirea de afaceri" a responsabililor din acea institutie. Caci, dintr-un simplu calcul nu am inteles de ce statul, transformat intr-un camatar de mare rang, s-a si gandit sa-si bage in buzunar 3.510.000 ron, dar nu are cumparator si asteapta ca praful sa "patineze" cantitatea respectiva, in loc sa lase din pret, ca oricum nu a "investit" nimic in aurul respectiv si sa-l poata vinde. Adica, daca statul ar castiga numai 2.430.000 ron, sau chiar mai putin, fara sa fi cheltuit ceva, e vreo pierdere?

Uitasem sa spun ca se vorbea de vreo 27 kg aur.

Apoi, astazi m-a mai "atins" o stire guvernamentala.

Se doreste ca fermierilor care se vor asocia in cooperative, sa li se ofere foarte multe inlesniri financiare si fiscale.

Pai, am stat eu si m-am gandit ca unul care era "pe felie" atunci cand s-a dat celebrul ordin "lichidati CAP-urile", am descoperit acum, in ceasul al "douasprezecilea" beneficiile cooperativelor si asociatiilor?

Si mi-am raspuns singur: dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Sau nu?

Iar gandul de astazi s-a cuplat cu ultima postare in care se punea o intrebare interesanta: ce fel de oameni ar trebui sa fim atunci?

Din tot ce primim prin media si din realitatea pe care o traim, zi de zi, raspunsul este clar si mai mult decat concludent: sunt si suntem oameni care vor sa placa oamenilor si mai ales sa "gadile" interesele anumitor oameni.

De asta e plin "beciul domnesc" si s-au schimbat "bijuteriile".

Iar in acest amalgam de stiri si evenimente "de top" uitam ca suntem "invatati" ce trebuie sa fim cu adevarat dar mai ales ce trebuie sa urmarim, ca tel al vietii noastre (bineinteles, in contextul dat de aceeasi nepieritoare Carte a Cartilor):

28 Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.	28 Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur;
29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.	29 Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/romani/2/)

Ganduri ...in asteptare

Zilele acestea am tacut. Prea multe "spete" ne-au facut sa ne ingrijoram si mult prea multe stiri mediatizate tendentios ne-au agresat mintea si sufletul, aruncandu-ne intr-un malaxor distructiv pe care nu-l percepem inca, dar care se manifesta deja, dincolo de tot ce ne inconjoara, prin haos si dezordine.
Astazi, intr-o zi menita introspectiei si repaosului transformata insa tot intr-o goana nebuna dupa "nu stiu ce", mi-am adus aminte ca, de fapt, viata noastra cere ceva mult mai simplu decat credem noi: asteptare.

Da, am gresit in exprimare.
Viata noastra, a celor ce locuim intr-un spatiu pe care unii il considera "de elita" dar care este, la propiu, tinta unei altfel de cruciada. Si nu de acum, din partea "noului exod", ci de cu mult mai mult timp in urma, de cand am considerat ca trebuie sa inlocuim ceea ce a fost motorul dezvoltarii, credinta in Dumnezeu cu motivul inceputului sfarsitului, drepturile omului. Despre spatiul si lumea crestina este vorba.

Acum, sa nu fiu inteles gresit. Nu am nimic cu drepturile omului, cele care au dus la dezvoltare si progres.
Ma gandesc, insa, ca prea usor am alunecat in "schimbarea de paradigma", am ajuns sa schimbam prioritatile si sa procedam exact cum ne avertiza cineva, cu mult timp in urma, ca nu trebuie procedat, detaliere pe care am mai postat-o si de aceea dau numai "sursa", http://www.ebible.ro/biblia/paralel/
cornilescu-ortodoxa/romani/1/.

Asa stand lucrurile, astazi deci m-am gandit (si m-am intrebat) ce asteptam noi, de fapt. Caci mi se pare ca urmeaza o confruntare fara precedent si, ca de fiecare data cand suntem confruntati cu ceva, pierdem din atentie tocmai faptul ca culegem ceea ce am semanat.
Si nu ma refer la asteptarile mici, pe care fiecare dintre noi le are. Eu, de exemplu, astept pensia. 

Ma refer la acel ceva special, pe care toti cei care ne consideram crestini ar trebui sa-l punem ca tel prioritar al vietii si sa devina esenta existentei noastre:

11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,	11 Deci daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi se cuvine voua sa umblati intru viata sfanta si in cucernicie,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?	12 Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.	13 Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/petru-2/3)

Si ca sa fiu corect pana la capat, mi-a dat imbold spre aceste ganduri ... in asteptare o scrisoare mai veche pe care am citit-o recent pe facebook:
http://www.stiricrestine.ro/2014/08/28/scrisoarea-fratelui-pitt-popovici-catre-biserici/.
Pentru ca citesc ca sa fiu informat. Si nu numai.