Ganduri ...in asteptare

Zilele acestea am tacut. Prea multe "spete" ne-au facut sa ne ingrijoram si mult prea multe stiri mediatizate tendentios ne-au agresat mintea si sufletul, aruncandu-ne intr-un malaxor distructiv pe care nu-l percepem inca, dar care se manifesta deja, dincolo de tot ce ne inconjoara, prin haos si dezordine.
Astazi, intr-o zi menita introspectiei si repaosului transformata insa tot intr-o goana nebuna dupa "nu stiu ce", mi-am adus aminte ca, de fapt, viata noastra cere ceva mult mai simplu decat credem noi: asteptare.

Da, am gresit in exprimare.
Viata noastra, a celor ce locuim intr-un spatiu pe care unii il considera "de elita" dar care este, la propiu, tinta unei altfel de cruciada. Si nu de acum, din partea "noului exod", ci de cu mult mai mult timp in urma, de cand am considerat ca trebuie sa inlocuim ceea ce a fost motorul dezvoltarii, credinta in Dumnezeu cu motivul inceputului sfarsitului, drepturile omului. Despre spatiul si lumea crestina este vorba.

Acum, sa nu fiu inteles gresit. Nu am nimic cu drepturile omului, cele care au dus la dezvoltare si progres.
Ma gandesc, insa, ca prea usor am alunecat in "schimbarea de paradigma", am ajuns sa schimbam prioritatile si sa procedam exact cum ne avertiza cineva, cu mult timp in urma, ca nu trebuie procedat, detaliere pe care am mai postat-o si de aceea dau numai "sursa", http://www.ebible.ro/biblia/paralel/
cornilescu-ortodoxa/romani/1/.

Asa stand lucrurile, astazi deci m-am gandit (si m-am intrebat) ce asteptam noi, de fapt. Caci mi se pare ca urmeaza o confruntare fara precedent si, ca de fiecare data cand suntem confruntati cu ceva, pierdem din atentie tocmai faptul ca culegem ceea ce am semanat.
Si nu ma refer la asteptarile mici, pe care fiecare dintre noi le are. Eu, de exemplu, astept pensia. 

Ma refer la acel ceva special, pe care toti cei care ne consideram crestini ar trebui sa-l punem ca tel prioritar al vietii si sa devina esenta existentei noastre:

11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,	11 Deci daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi se cuvine voua sa umblati intru viata sfanta si in cucernicie,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?	12 Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.	13 Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/petru-2/3)

Si ca sa fiu corect pana la capat, mi-a dat imbold spre aceste ganduri ... in asteptare o scrisoare mai veche pe care am citit-o recent pe facebook:
http://www.stiricrestine.ro/2014/08/28/scrisoarea-fratelui-pitt-popovici-catre-biserici/.
Pentru ca citesc ca sa fiu informat. Si nu numai.