Astazi, ca o continuare a postarii de ieri, vreau sa redau niste versuri dintr-un cantec crestin. Nu mai verific daca l-am mai postat anterior, pentru ca nu asta este important. Important este ca in continutul lui se regaseste o explicatie simpla si transanta, care trebuie cunoscuta, disecata, analizata si de ce nu, insusita. Pentru ca pe viitor sa nu mai fie surprize. La votare, la alegeri sau la numiri de orice fel.
Voi evidentia, cu caractere bolduite si marime maxima, ceea ce este relevant mai ales pentru a separa ceea ce este esential de ceea ce pare sa fie atat de evident, atunci cand citim CV-urile pline de titluri si "reusite" in biografiile tuturor celor care ne-au condus tara si destinele spre ceea ce traim cotidian acum si aici minunandu-ne, apoi, de "beneficiile" pe care respectivii ni le "servesc" ca rasplata a ignorantei noastre in alegerea facuta.
Un portret-robot pe care nu-l gasim nici pe culoarele palatelor de orice fel, nici in birourile greu accesibile si nici macar in media, deoarece se disimuleaza perfect in peisajul atat de confuz si controversat al democratiei originale romanesti. Nu privesc decat "in curtea noastra".
"1. Ce-ar fi fãptura-mi fãrã Tine, Mântuitorul meu slãvit
Ce-as fi, de n-ai fi Tu în mine cu harul Tãu nemãrginit
As fi un bulgãre de gheatã, un chip de humã fãrã viatã,
O stâncã-nvãluitã-n ceatã si-o noapte fãrã dimineatã.
2. As fi un far fãrã luminã, pustie de nisipuri plinã,
Cu vânturi fãrã de odihnã, cu serpi si scorpii ce-nveninã;
As fi o albie uscatã pe unde-a fost un râu odatã,
O frunzã smulsã si purtatã fãrã de scop, prin lumea toatã.
3. Asa as fi, dar, slavã Tie, Tu-mi esti a vietii bogãtie,
Comoara harurilor vie ce mã inundã pe vecie;
Eu n-as sti azi ce-i strãlucirea vietii-n mii si mii de fete,
Si n-as fi cunoscut iubirea cu-nfiorãri si frumusete.
4. De n-ai fi fost, Tu, Bunãtate, Începãtorule-a-toate,
Cu taine-adânci si minunate, ce totul vrea si totul poate;
Tu m-ai suit în slãvi divine din locu-ntunecatei tine,
Isuse, sunt ce sunt prin Tine, si-acum, si-n veacul care vine!"
(http://www.versuricrestine.ro/muzica-crestina/1547/Ce+ar+fi+faptura-mi+fara+Tine.html)
Iar clarificarea relevanta este evidentiata de ultima fraza pe care o redau din postarea de ieri, pentru a-i spori "greutatea".
"– RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine ! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU !!! Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU ! Nu Dumnezeu a creat răul ! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu !"
Simplu si relevant, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu