Nu mi-am propus nici sa polemizez pe aceasta tema desi parerea mea este ca, trecand peste clasicul "despre morti numai de bine", ratiunea ar trebui sa prevaleze in fata patimilor, iar limbajul sa-l deosebeasca pe om de ... celalalt regn, din care unii demonstreaza clar ca provin.
Totusi, mi-am propus sa insailez cateva ganduri nascute din stirile ascultate la "radioul meu", sursa zilnica de informare.
Primul gand este indisolubil legat de o anume stare de nemultumire si scadere a increderii in cel care a fost ales, cu mare tam-tam, anul trecut. Cum nu mi-am propus sa fac analiza si sinteza "spetei", ma intreb daca nemultumirea are ceva a face cu persoana in cauza, sau este caracteristica natiei noastre.
Desi nu l-am votat, am sperat ca presedintele nostru ales, deci si al meu sa fie un altfel de reprezentant si garant al Constitutiei. Si, cel putin din acest punct pana acum, s-a dovedit a nu fi un presedinte jucator. Iar asta a dat apa la moara celor care l-au votat doar pentru a nu iesi contracandidatul si care, in realitate, nu s-au putut desprinde de practicile fostului care, oricum, a recunoscut ca a impins practica pana la limita legala a Constitutiei. Celelalte "chichite", care fac deliciul media nu ma intereseaza, mai ales ca nu ma inscriu nici in marea masa care l-a votat si nici in cea a contestatarilor.
Ma deranjeaza, insa faptul ca desi are un alt "ascendent", prin insasi legatura spirituala pe care ar fi trebuit sa o aiba cu omologul sau german, se complace in aceeasi stare pe care protestantismul a contestat-o si cu care s-a luptat, inca de la aparitia Reformei (nu dau detalii, las curiosii sa le gaseasca), dupa principiul "Om sunt şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin". (Terenţiu -http://www.citatepedia.ro)
Un alt gand se leaga de o incapacitate pe care o vad, tot mai mult, la guvernantii nostri, administratori, in a gasi rezolvari la vechi probleme, cu valente noi.
Cu ceva timp in urma ascultam ca la o anume institutie s-a confiscat o cantitate considerabila de aur. Care aur se doreste a fi scos la vanzare, pentru a fi valorificat. Spunea informatia ca nu se poate fragmenta cantitatea si nici imparti la mai multi cumparatori, asa ca cerinta este ca respectivul viitor posesor sa plateasca intreaga cantitate la facturare. Tot informatia preciza ca s-a stabilit un pret de 130 ron/gr.
Cum nu sunt analist financiar, m-a mirat "gandirea de afaceri" a responsabililor din acea institutie. Caci, dintr-un simplu calcul nu am inteles de ce statul, transformat intr-un camatar de mare rang, s-a si gandit sa-si bage in buzunar 3.510.000 ron, dar nu are cumparator si asteapta ca praful sa "patineze" cantitatea respectiva, in loc sa lase din pret, ca oricum nu a "investit" nimic in aurul respectiv si sa-l poata vinde. Adica, daca statul ar castiga numai 2.430.000 ron, sau chiar mai putin, fara sa fi cheltuit ceva, e vreo pierdere?
Uitasem sa spun ca se vorbea de vreo 27 kg aur.
Apoi, astazi m-a mai "atins" o stire guvernamentala.
Se doreste ca fermierilor care se vor asocia in cooperative, sa li se ofere foarte multe inlesniri financiare si fiscale.
Pai, am stat eu si m-am gandit ca unul care era "pe felie" atunci cand s-a dat celebrul ordin "lichidati CAP-urile", am descoperit acum, in ceasul al "douasprezecilea" beneficiile cooperativelor si asociatiilor?
Si mi-am raspuns singur: dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Sau nu?
Iar gandul de astazi s-a cuplat cu ultima postare in care se punea o intrebare interesanta: ce fel de oameni ar trebui sa fim atunci?
Din tot ce primim prin media si din realitatea pe care o traim, zi de zi, raspunsul este clar si mai mult decat concludent: sunt si suntem oameni care vor sa placa oamenilor si mai ales sa "gadile" interesele anumitor oameni.
De asta e plin "beciul domnesc" si s-au schimbat "bijuteriile".
Iar in acest amalgam de stiri si evenimente "de top" uitam ca suntem "invatati" ce trebuie sa fim cu adevarat dar mai ales ce trebuie sa urmarim, ca tel al vietii noastre (bineinteles, in contextul dat de aceeasi nepieritoare Carte a Cartilor):
| 28 Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. | 28 Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur; |
| 29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. | 29 Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. |
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/romani/2/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu