Ca e bine sau rau, o vor spune cei care vin dupa noi si care vor analiza totul asa cum si noi, acum si aici, incercam sa analizam totul, in incercarea firesca de a afla de ce ni se intampla asta postdecembrist, mai ales din cauza "picaturile" de adevar pe care le primim, cu dedicatie si manipulant, care par sa ne arunce mai mult in intuneric decat sa ne lumineze zbaterea haotica spre adevarata democratie si libertate.
Asa stand lucrurile astazi, dupa ce mi-am facut "revista presei", meteahna veche dar nu "de acoperit", mi-am dat seama cat de puternic suntem atinsi de incertitudini si cat de mult orbecaim, inca, intr-un intuneric pe care nu vrem sa-l acceptam, asa cum nu vrem sa acceptam ca "pornirea" nostra spre libertate a inceput gresit.
Asa gresit a inceput si o discutie interesanta, pe care am gasit-o in mai multe postari si pe care o redau, prin copy-paste, spre intelepciune in descalcirea incurcatelor cai ale transitiei pe care ne chinuim s-o parcurgem si nu numai.
Este relevanta din multe puncte de vedere, unul regasindu-se in ceea ce voi posta, tot prin copy-paste, ca incheiere. Fara nici un alt comentariu.
"Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie :
– Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…
Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.
– Ești creştin, nu-i aşa, fiule ?
– Da, dle, spune studentul.
– Deci crezi în Dumnezeu ?
– Cu siguranţă.
– Dumnezeu e bun ?
– Desigur, Dumnezeu e bun.
– E Dumnezeu atotputernic ? Poate El să facă orice ?
– Da.
– Tu eşti bun sau rău ?
– Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha ! Biblia ! Se gândeşte puţin…
– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi ? Ai încerca ?
– Da, dle. Aş încerca !
– Deci eşti bun.
– N-aş spune asta.
– Dar de ce n-ai spune asta ? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă :
– Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa ? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece ! Cum poţi spune că Iisus e bun ?
Poţi răspunde la asta ?
Studentul tace…
– Nu poţi răspunde, nu-i aşa ?
El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului, să se relaxeze…
– Hai să o luăm de la capăt, tinere ! Dumnezeu e bun ?
– Păi…, da, spune studentul.
– Satana e bun ?
Studentul nu ezită la această întrebare:
– “Nu”.
– De unde vine Satana ?
Studentul ezită….
– De la Dumnezeu.
– Corect ! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa ? Zi-mi, fiule, există rău pe lume ?
– Da, dle.
– Răul e peste tot, nu-i aşa ? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect ?
– Da.
– Deci cine a creat răul ???
… Profesorul a continuat:
– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul ! Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău !
Din nou, studentul nu răspunde…
– Există pe lume boli ? Imoralitate ? Ură ? Urâţenie ? Toate aceste lucruri groaznice, există ?
Studentul se foieşte jenat…
– Da.
– Deci cine le-a creat ?
Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:
– CINE LE-A CREAT ?!?
Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.
– Spune-mi…, (continuă el, adresându-se, altui student)…
– Crezi în Dumnezeu, fiule ?
Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos :
– Da, dle profesor, cred.
Bătrânul se opreşte din mărşăluit…
– Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău ! L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu ?
– Nu, dle. Nu L-am văzut !
– Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău ?
– Nu, dle, nu L-am auzit !
– L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau L-ai mirosit ?
Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu ???
– Nu, dle, mă tem că nu !
– Şi totuşi crezi în El ???
– Da.
– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există ! Ce spui de asta, fiule ?
– Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea !
– Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiința o are cu Dumnezeu ! Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa !
Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare :
– Dle profesor, există căldură ?
– Da
– Şi există frig ?
– Da, fiule, există şi frig !
– Nu, dle, nu există !!!
Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice :
– Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe ! NU EXISTĂ FRIG !!!Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimum-ul absolut de -458 de grade ! Fiecare corp sau obiect, e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII !!! Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii ! Nu putem măsura frigul ! Nu există unităţi de măsură pentru frig ! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie ! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doar ABSENŢA EI !!!
Clasa e învăluită în tăcere ! Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…
– Dar întunericul, dle profesor ? Există întunericul ???
– Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric ?!?
– Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, d-le profesor ! Întunericul nu este “ceva”, esteABSENŢA A „CEVA” !!! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC !!!
Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt ! În realitate,ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ !!! Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa ??????
Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa ! Se pare că acesta va fi un semestru bun…
– Ce vrei să demonstrezi, tinere ?!?
– Dle profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită !!!
De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza :
– Greşită ?!? Poţi explica în vreun fel ???
– Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul)… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău… Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura… Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând !!!
Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două ! Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial ! MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI !!! Acum spuneţi-mi, dle profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă ?!?
– Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da !!!
– Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor ?!?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul… Un semestru foarte bun, într-adevăr…
– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu ?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator ???
Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…
– Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer !
Studentul se uită în jurul său, în clasă…
– E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor ?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit ??? Nimeni nu pare să fi făcut asta ! Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le profesor – CĂ NU AVEŢI CREIER !!!Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, d-le profesor ???
Acum clasa e cufundată în tăcere… Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă…
În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:
– Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur și simplu…
– Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, d-le, credeţi că există răul ???
Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:
– Sigur că există ! Îl vedem zilnic !!! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om ! Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume ! Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul !!!
La asta, studentul a replicat:
– RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine ! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU !!! Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU ! Nu Dumnezeu a creat răul ! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu ! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…
Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…
P.S.: Studentul respectiv se numea…. ALBERT EINSTEIN"
(http://tomisthecat.ro/definitia-raului-explicatia-data-de-elevul-albert-einstein/)
| 1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii: | 1 (Mai-marelui cantaretilor; un psalm pentru fiii lui Core.) Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti in lume: |
| 2 mici şi mari, bogaţi şi săraci! | 2 Pamantenii si fiii oamenilor, impreuna bogatul si saracul. |
| 3 Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată. | 3 Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere. |
| 4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei. | 4 Pleca-voi spre pilda urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu. |
| 5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? | 5 Pentru ce sa ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei? |
| 6 Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. | 6 Ei se incred in puterea lor si cu multimea bogatiei lor se lauda. |
| 7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. | 7 Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare, |
| 8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. | 8 Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face, |
| 9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. | 9 Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea. |
| 10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier şi lasă altora avuţiile lor. | 10 Fiecare vede ca inteleptii mor, cum mor si cei neintelepti si nebunii, si lasa altora bogatia lor. |
| 11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. | 11 Mormantul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam in neam, desi numit-au cu numele lor pamanturile lor. |
| 12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. | 12 Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. |
| 13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. - (Oprire) | 13 Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor. |
| 14 Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul. | 14 Ca niste oi in iad sunt pusi, moartea ii va paste pe ei. Si-i vor stapani pe ei cei drepti si ajutorul ce-l nadajduiau din slava lor, se va invechi in iad. |
| 15 Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire) | 15 Dar Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca. |
| 16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei; | 16 Sa nu te temi cand se imbogateste omul si cand se inmulteste slava casei lui. |
| 17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. | 17 Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va cobori cu el slava lui. |
| 18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, | 18 Chiar daca sufletul lui se va binecuvanta in viata lui si te va lauda cand ii vei face bine, |
| 19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată. | 19 Totusi intra-va pana la neamul parintilor lui si in veac nu va vedea lumina. |
| 20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai. | 20 Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu