vineri, 4 septembrie 2015

Despre ... tristete

Am revazut astazi, in reluare la TVR 1, o emisiune pe care as recomanda-o multora dar in primul rand mai marilor nostri. "PROFESIONISTII". 
Iar pe cea de astazi as recomanda-o in mod deosebit, pentru ca reda perfect ceea ce traim si simtit in democratia noastra originala, dincolo de aparente si de "prezentari" de complezenta, tristetea.

L-am revazut pe marele Marin Moraru cu ochii in lacrimi pentru modul in care, in timpurile de trista amintire, ni s-a interzis sa cunoastem comorile extraordinare ascunse intr-o piesa de exceptie, "Furtuna" (daca am retinut eu bine, dupa cum se spunea in emisiune) si i-am vazut tristetea constanta, pe tot parcursul emisiunii fata de promovarea vulgaritatii si nonvalorii, doar de dragul ratingului, la toate nivelurile si in toate segmentele societatii noastre, dintr-o libertate prost inteleasa (nu am mai folosit ghilimelele deoarece si eu sunt pe aceeasi lungime de unda cu marele maestru al scenei, in aceasta privinta).
De fapt toata emisiunea, desi s-a dorit a se prezenta frumosul, a fost de o tristete covarsitoare. Chiar si in micile sclipiri de zambet, pe care maestrul le-a scapat, cu o mare amaraciune.

Nu mi-am propus sa comentez mai mult "speta" si nici sa fac referire la cotidianul care, cel putin din stiri pare sa ne ingroape intr-o tristete prezenta si, nefericit, viitoare. Media este plina de asemenea exemple si nu mi-am propus sa le promovez aici.

Mi-am propus, insa sa promovez un alt motiv de tristete, mult mai profund si semnificativ pe care l-am gasit in versurile unui cantec. 
SI O ATENTIONARE reiesita din ele.
Caci, daca pentru arta, radio-televiziune, literatura, economie, politica sau orice alt domeniu al vietii noastre cotidiene, in general lacrimile cuiva, chiar si ale unui "monstru sacru" pot fi trecute cu vederea sau chiar ignorate, cum mi se pare ca se si intampla in mai toate mediile societatii noastre de consum, relevanta transmisa de acestea mi se pare capitala.


"/: A bătut la uşa ta cineva
Şi n-a deschis nimenea:/
În tăcerea negrei nopţi
Stă un om şi plânge,
/: Faţa Lui e numai răni,
Pieptul numai sânge. :/


/: “-Cine eşti străin pribeag, cine eşti?
De-al cui dor Tu pribegeşti? :/
Pentru cine Te-au brăzdat
Bice fără număr,
/: Ce povoară Ţi-a lăsat
Rana de pe umăr?” :/

/:Eu sunt robul ce slujesc tuturor
Un om al durerilor:/
Nimeni plată nu mi-a dat
Numai spini şi ură
/:Numai roşi trandafiri
Pieptul mi-l umplură:/

/:Eu sunt pâinea ce s-a frânt
Lumi-ntregi
Şi sunt vinul noii legi:/
N-am venit să plâng acum
Răni usturătoare
/:Plâng pe cei ce pierd acum
Ultima chemare:/


/:A bătut la uşa ta cineva
O deschide-i nu uita:/
Nu lăsa să plece trist
Poate niciodată
/:Mâna Lui la uşa ta
N-are să mai bată:/"
(https://cantece.wordpress.com/a/a-batut-la-usa-ta-cineva/)

Acum, depinde doar de noi ce si cum intelegem, in aceasta debandada si debusolare care se numeste ...libertate si democratie?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu