M-au atras atat pozitiile pro cat si cele contra, analizele unor cunoscute personalitati autohtone sau straine (cu traducerile de rigoare) si, de ce nu, niste fotografii pe care nu vreau sa le comentez. Care m-au si impresionat.
Si cum astazi imi propusesem cu totul alte ganduri m-am simtit asa, cum sa spun, in ... cumpana.
De ce?
Pai, pentru ca numai maine nu-i poimaine, iar poimaine se implinesc 14 ani de cand ... lumea a devenit altfel.
Daca isi mai aduce cineva aminte aici, pe dulcele nostru plai unde credem ca suntem feriti, sa nu zic aparati, de orice s-ar putea intampla in lume si nu ne-ar afecta.
In starea aceasta, am gasit cateva randuri pe care vreau sa le las, spre meditatie, prin copy-paste:
"Să nu uiţi niciodată lucrurile bune din viaţa ta.
Să nu uiţi niciodată faptele bune pe care alţii le-au făcut pentru tine.
Să nu uiţi niciodată ajutorul primit de la alţii atunci când aveai cea mai mare nevoie.
Să nu uiţi niciodată aceste lucruri, pentru că ele îţi vor reaminti să faci şi tu aceste fapte bune pentru cei care au nevoie de ele.
Şi totodată, când apreciezi în inima ta toate lucrurile bune pe care le-ai primit de-a lungul anilor, acestea te vor ajuta să nu gândeşti negativ şi să nu faci rău altora, chiar şi atunci când cineva ţi-a făcut ţie rău.
Va fi mai uşor să treci cu vederea faptele sau cuvintele negative din partea altora, şi să nu le laşi să-ţi afecteze inima în vreun fel. Pentru că atunci când inima ţi-e plină de iubire şi înţelegere, nu mai e loc şi pentru gânduri sau fapte negative." (https://codehr.wordpress.com/2011/10/19/sa-nu-uiti-niciodata/)
Eu nu uit cum, in acele zile, privind imaginile pe care le primeam prin media libera si democrata am plans gandindu-ma doar la cati oameni nevinovati si-au pierdut viata. Si atunci nu m-a interesat "teoria conspiratiei". Nici astazi nu ma intereseaza aceasta teorie, desi se vihiculeaza. Chiar daca unii critici spun ca este doar manipulare si dezinformare estica.
Ma intereseaza, insa, cat de mult vom reusi sa demonstram ca tot ceea ce vine peste noi nu este concluzia moralei pe care am regasit-o in postarea de ieri si aplicarea ei la cotidianul pe care noi insine ni l-am facut un haos...(la spectacole, pe stadioane, la manifestatii si, in general in toata viata noastra de zi cu zi).
Caci ma uit la haosul continuu pe care-l genereaza, deja, valurile de imigranti, la lipsa de respect pentru ordine, in general si reguli specifice, la dezorganizarea cu care se deplaseaza, dar atat de organizat si directionat incat ma intreb: ce si cum va fi dupa ce se vor stabili acolo unde, chipurile, vor fi repartizati?
Si in fata acestei evidente fara precedent stau si ma gandesc daca este mai bine sa ne etalam, cu aroganta chiar, statutul nostru de democratii occidentale atat de stapane pe noi sau sa ne intoarcem la "origini" si sa cerem mai multa intelepciune in rezolvarea a ceea ce, deja pare de nerezolvat (dupa cum am vazut ca se intreaba unii vectori media de peste oceam, privind viitorul Europei), conform celebrei rugaciuni:
Nu este normal sa fii in cumpana?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu