Viitorul din ...trei "spete"

„Pentru a lua decizii înțelepte trebuie să ținem cont de lume așa cum este ea acum, dar și de cum va fi ea în viitor.”

Isaac Asimov (n. 2 ianuarie 1920 – d. 6 aprilie 1992) a fost un autor american născut în Rusia și un biochimist, un scriitor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților.

Lucruri grave se intampla in jurul nostru si cu noi. Si ma gandesc la trei "spete" pe care le-am "receptat" chiar in aceste zile de tacere.

Prima este "extraordinara" actiune de "fundraising" pe care media a prezentat-o in felul ei, adica prin omisiune (cea pro) sau prin critica (cea anti).

In fata intelepciunii de a transforma democratia, prin ajustare, intr-o "afacere" de palat, tac si ma mir ca, inca, mai avem senzatia ca ceva s-a schimbat pe dulcele nostru plan mioritic, dupa decembrie 1989. Apropo, cine a confiscat revolutia?

A doua am gasit-o intr-o reclama pentru o emisiune in care mediator este "un monstru sacru" al "Europei Libere" si priveste o afirmatie la care multi ar trebui sa se gandeasca.

Eu nu o comentez ci doar fac, ca in jocurile de cultura generala pe care le-am importat din Occident, doar o intrebare: "ghici cine este la ...butoane?".

A treia, care cel putin pe mine m-a socat prin corespondenta perfecta cu citatul de la inceput, este legata de o declaratie mai mult decat importanta care arata cat de "intelept" au fost luate multe decizii care au dus la schimbarea intregii scene politice a mileniului trei.

Declaratia, auzita "spontan" si intamplator ma cutremura, cu atat mai mult cu cat mi-a adus aminte de o alta urmare a unei decizii luate, cu cateva zeci de ani in urma, decizie care a dus la "trezirea unui urias". Ma cutremura, mai ales datorita urmarilor.

Stand, asa ca simplu cetatean, si privind in jurul meu, mai aproape sau mai departe, ma gandesc cat de usor este sa nu tii cont de intelepciunea care ramane atat pe paginile cartilor cat si in mediul virtual, cat de grave sunt consecintele ignorarii acesteia si cate "spete" raman, inca in aer, datorita ... multelor "calitati" ale omului?

Ramane sa constatam, pe pielea noastra, cata intelepciune vor contine viitoarele decizii de ... indreptare a deciziilor. Doamne ajuta!

Caci, contrar unei reclame comerciale mult rulate im media noastra, VIITORUL NU SUNA DELOC BINE!

O ... confirmare

Pentru ca este duminica, zi de meditatie, odihna si tot ceea ce poate contribui la refacerea "omului muncii", am deschis "unealta secolului" intentionand sa citesc ceva pentru minte si inima.

Nu stiu daca este intamplator sau nu, pentru ca eu asa fac de foarte multi ani, astazi am "deschis" seria lecturii cu o rugaciune "interesanta", as spune (o redau prin copy-paste):

1 (Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig, Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se coboară în groapă.	1 (Un psalm al lui David.) Catre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Ca de nu ma vei auzi, ma voi asemana cu cei care se coboara in groapa.
2 Ascultă glasul rugăciunilor mele, când strig către Tine şi când îmi ridic mâinile spre locaşul Tău cel sfânt.	2 Asculta glasul rugaciunii mele cand ma rog catre Tine, cand ridic mainile mele catre locasul Tau cel sfant.
3 Nu mă lua de pe pământ împreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, care vorbesc de pace aproapelui lor, şi, când colo, au răutate în inimă.	3 Sa nu tragi cu cei pacatosi sufletul meu, si cu cei ce lucreaza nedreptate sa nu ma pierzi, cu cei ce graiesc pace catre aproapele lor, dar cele rele sunt in inimile lor.
4 Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mâinilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!	4 Da-le lor dupa faptele lor si dupa viclesugul gandurilor lor. Dupa lucrul mainilor lor, da-le lor; rasplateste-i dupa faptele lor,
5 Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mâinilor Lui. Să-i doboare şi să nu-i mai scoale!	5 Ca n-au inteles lucrurile Domnului si faptele mainilor Lui; ii vei darama si nu-i vei zidi.
6 Binecuvântat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.	6 Binecuvantat este Domnul ca a auzit glasul rugaciunii mele.
7 Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.	7 Domnul este ajutorul si aparatorul meu, in El a nadajduit inima mea si mi-a ajutat. Si a inflorit trupul meu si de bunavoia mea Il voi lauda pe El.
8 Domnul este tăria poporului Său, El este stânca izbăvitoare a unsului Său.	8 Domnul este intarirea poporului Sau si aparator mantuirilor unsului Sau.
9 Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântă moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor în veci.	9 Mantuieste poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; paste-i pe ei si-i ridica pana in veac.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/28/)

Dar mult mai interesant mi s-a parut un interviu unde am gasit o marturisire "soc" (redau fragmentul tot prin copy-paste):

"Ştiu că în sufletul dumneavoastră este o întrebare: cum să fim împreună? (..) Eu sunt un republican, dumneavoastră sunteţi monarhişti. Am vrut să ştiţi că ştiu acest lucru şi că, probabil în perioada după prezidenţiale, va trebuie să discutăm cinstit", le-a transmis şeful statului reprezentanţilor PNŢCD.

(Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/traian-basescu-nu-vad-niciun-impediment-sa-organizam-un-referendum-pe-tema-republica-monarhie_173031.html)

"Cestiunea" in cauza m-a pus pe ganduri si, sincer, nu stiu daca nu asa si trebuie.

Presedintele nostru afirma, cu subiect si predicat ca "VA TREBUI SA DISUTAM CINSTIT".

Stand si uitandu-ma la aceasta expresie, in contextul rugaciunii de care aminteam dar si a Constitutiei ceva, parca, mi-a oferit raspunsul la toate nenorocirile care, tragi-comic ne-au "umplut" traiul "bun" al ultimilor zece ani. 

AM FOST CONDUSI PRIN MINCIUNA, DEZINFORMARE, MANIPULARE, BASCALIE si tot ceea ce "alaiul" NECINSTEI include in aceasta "stare de bine" pe care multi o preamaresc si, din pacate, o apara.   

Mi se poate reprosa ca e vorba de altceva aici. Poate sa fie asa.

Dar mie mi se pare ca de la "...draga Stolo" si pana acum totul a fost o mare mizerie, un joc necinstit cu destinele a milioane de oameni care, lasand politicul deoparte, au sperat ca democratia inseamna cu totul altceva decat dictatura banului, a prostului gust, al parvenirii si ... mai tragic, a interesului personal (sau de ... "casta").

De aceea, astazi ma opresc la rugaciunea gasita in Cartea Cartilor, cea atat de usor si de necinstit ignorata, de catre politicul mioritic.

Pentru ca am confirmarea pentru tot "binele" care ni s-a facut, postdecembrist si, mai ales, PDL-isto-necinstit.

Iar pentru cei care sustin necinstea (cu toate "coditele" care-o urrmeaza) las un citat pe care l-em mai postat, dar care este extraordinar de sugestiv, in context:

„Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Și Iuda avea amici ireproșabili.” — Ernest Hemingway

Ganduri ... "aglomerate"

„Nu ne e de nici un folos să ascultăm învăţăturile dacă nu le trăim.”— Sfântul Augustin

Desi, schematic, imi facusem inca de ieri planul "de atac" pentru astazi, mai ales dupa multele dezbateri si "devoalari", dar mai ales dupa o precizare care, parca, m-a repus pe linia de plutire, m-am vazut nevoit "sa schimb macazul". Asa m-am "focusat" pe niste versuri ascultate la postul "meu" de radio, in dimineata asta, versuri discutate, disecate si interpretate, ca impact, nu numai de realizatorii emisiunii ci chiar de autor.

Eu nu voi face nici un alt comentariu pe marginea acestora decat acela ca prezinta o realitate care ... doare de vreo douazeci si cinci de ani.

Si nu are cum sa fie altfel, din moment ce ieri, ca baza de discutie imi propusesem sa plec de la o declaratie a unei prestigioase personalitati care afirma, la o emisiune (redau din memorie): "Eu prefer sa jur pe Constitutie!".

Coroborand cele doua aspecte care, normal, au constituit esenta gandurilor mele de astazi am gasit, normal, sa redau adevarul din spatele acelei declaratii care, de cateva mii de ani ar trebui sa trezeasca omenirea la realitate, dar nu o face. De ce?

Raspunsul se regaseste in pasajul urmator care precede citatul de la inceput:

33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: "Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale."	33 Ati auzit ce s-a zis celor de demult: "Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale".
34 Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;	34 Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu,
35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.	35 Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat,
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.	36 Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37 Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.	37 Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/5/)

Mai trebuie comentat ceva despre "cel rau"?

Dar sa dau, prin copy-paste si versurile in discutie:

"Vunk si Ai Nostri – Ne facem auziti (versuri)

Publicat in 13 September, 2014 | de traiestemuzica.ro

Versurile melodiei “Ne facem auziti”, interpretata de Vunk, Roman (Zdob şi Zdub), Aylin, Alina Eremia, Nicole Cherry, Gabriel Cotabiță, Loredana, Mihai Georgescu (Bere Gratis), Sişu

Ce ne facem cu parintii
Au dat afara din biserica toti sfintii
Nici Dumnezeu nu mai e asa de sus
Crucea lor inseamna doar semnul plus

Ce ne facem cu armata
Plange mama, plang copiii, pleaca tata
In loc de liniste asteptam razboi
Dar cine ne mai apara de noi

Noi nu ne dam batuti
Niciodata, niciodata
Ne ridicam mereu
Inca o data si inca o data

Noi nu ne dam batuti
Chiar daca dureaza o viata
Ne ridicam inca o data

Ce ne facem cu puterea
Celor care nu ne simt durerea
Sa ia mana de pe lumea noastra
Speranta este ultima fereastra

Ce ne facem cu ai nostri
Noi toti care asteptam ca prostii
Sa avem politicieni cu stil
Nu animale imbracate in civil

Noi nu ne dam batuti
Niciodata, niciodata
Ne ridicam mereu
Inca o data si inca o data

Noi nu ne dam batuti
Chiar daca dureaza o viata
Ne ridicam inca o data

Bun, si acum ca ne-am intrebat ce ramane de facut
Ca jumate din tara e vanduta, se bat pe resurse de la Dunare la Prut
Mi-e si frica sa ascult, daca as vorbi cu stramosii mi-e si rusine sa le spun cine sunt
Cei ce ne vand, cei ne mint, cei ce nu ne simt

Lasa-ma sa-mi spun rugaciunea in gand
Si daca o facem toti, poate, intr-un final, o sa aflam clar ce e de facut
Imbraca-ma in dragostea ta impenetrabila
Ca sa le pot oferi un soldat adevarat in lupta asta memorabila

Noi nu ne dam batuti
Niciodata, niciodata
Ne ridicam mereu
Inca o data si inca o data

Noi nu ne dam batuti
Chiar daca dureaza o viata
Ne ridicam inca o data

Noi nu ne dam batuti
Niciodata, niciodata
Ne ridicam mereu
Inca o data si inca o data

Noi nu ne dam batuti
Chiar daca dureaza o viata
Ne ridicam inca o data

Ce ne facem cu adevarul
In el ni se ascunde viitorul
Noi stam aici pana nu ne mai mintiti
Voi ce va faceti cand ne facem auziti"

( http://traiestemuzica.ro/versuri/vunk-si-ai-nostri-ne-facem-auziti-versuri/)

Nu-i asa ca seamana mult prea mult cu "realitate romaneasca"?

Ganduri pe un ... test

„Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.” — Richard Wurmbrand

In ton cu ultimele doua postari, am gasit astazi, pe site-ul cu citate celebre pe care-l vizitez zilnic, alaturi de un altul mult mai important, cuvintele de mai sus care, sincer, m-au facut sa ma gandesc mai adanc la tot zbuciumul pe care societatea romaneasca il "traieste" de ani buni.

Citeam, undeva pe facebook un citat al premierului, pe care-l redau prin copiere:

"Statul roman s-a format pe trei piloni: Monarhie, Biserica si Armata. Romania are un viitor daca se bazeaza pe valori, daca isi recunoaste eroii si daca isi asuma trecutul pentru a sti ce sa faca in viitor".

Urmarind ideea premierului dar si ceea ce ascultam si vedem cotidian si, asa cum spuneam, in ton cu ceea ce am postat in ultimele doua "aparitii", ma gandesc care ne sunt valorile, eroii si trecutul.

Despre valori, am aflat cu tristete cum pot fi ele terfelite pentru ca asa "vrea muschii" unuia sau altuia. Si nu voi face vreo referire la acestea, atat de usor de discreditat intr-un stat in care manipularea si dezinformarea sunt la loc de cinste si unde primeaza inca, nefericit, dictonul "DEZBINA SI STAPANESTE!". 

Avem o valoare extraordinara, Majestatea Sa Regele Mihai la care ma asteptam sa faca referire toti candidatii de buna credinta, daca nu din respect pentru inalta sa personalitate, macar pentru faptul ca reprezinta, asa cred, ultimul bastion al rezistentei anticomuniste, atat de mult clamata de majoritatea politicului mioritic.

Gandindu-ma la eroi, stau si ma intreb pe cine a vizat mesajul.

Stiu ca nu pot fi trecuti cu vederea eroii adevarati ai Revolutiei din 1989, cei care s-au jertfit pentru ca Romania sa se inscrie intre democratiile adevarate ale lumii sau cei care, prin daruire si pasiune, au ridicat drapelul si numele Tarii pe cel mai inalt catarg.

Dar, asa cum spuneam si alta data, eroii care se chinuie sa tina Tara pe linia de plutire, cu salarul minim pe economie sau pensia de mizerie, pentru ca SI EI SUNT POPORUL, nu-i asa ca nu-i baga nimeni in seama? Si ce s-ar face aceasta Tara daca ar fi locuita doar de baroni locali, politicieni de comedie si miliardari de carton, dar nu ar avea cine sa-i slugareasca? Ar inchiria din alte zone subdezvoltate? Dar aatunci, unde-ar mai fi eroii?

Cat despre trecut, care ar trebui asumat, cel mai recent sau cel mai vechi?

Pe cel vechi ni l-am asumat, politic vorbind, odata cu CONDAMNAREA COMUNISMULUI. S-a intamplat ceva? Nu. Comunismul a fost comnamnat, eventual au fost gasiti si unii "vinovati", dar a ramas eclipsat PUNCTUL 8 AL PROCLAMATIEI DE LA TIMISOARA, ba mai mult, s-a exploatat la maximum eludarea lui si nu s-a reparat ceea ce, cel putin crestineste, trebuia sa fie reparat.

Despre cel mai nou, nu-mi permit sa fac referire.

Daca au ramas "in aer" probleme relevate de diverse asociatii din societatea civila, daca intrebari stringente inca nu si-au gasit raspunsul si daca scenarii incompatibile cu democratia autentica demonstreaza o incalcare flagranta a Constitutiei, ce poate spune un simplu cetatean care acum, in anul de gratie 2014 astepta altceva decat mizeria pe care, zilnic, trebuie sa o suporte pentru ca "ASTA ESTE VOINTA POPORULUI SUVERAN"?

Aceste ganduri m-au facut sa ma intorc la citatul de la inceput si la testul pe care l-am gasit pe cel mai important site pe care-l parcurg zilnic.

Il redau prin copy-paste:

1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.	1 De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.	2 Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.	3 Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,	4 Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,	5 Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,	6 Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.	7 Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.	8 Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;	9 Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.	10 Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.	11 Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.	12 Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.	13 Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/corinteni-1/13/)

Merita o atenta meditatie.

O singura precizare trebuie facuta: nu este vorba de erotism sau amicitie.

Si, in context cu "speta" in curs, Judecatorul care ne va judeca dupa cele prezentate mai sus nu are nevoie nici de martori si nici de avocati.

Despre ... lipsuri

„Curajul înseamnă să înfrunţi opinia majorităţii în numele adevărului.”— Vaclav Havel

Václav Havel (n. 5 octombrie 1936, Praga, Cehoslovacia – d. 18 decembrie 2011, Hradecek, Republica Cehă) a fost un scriitor, dramaturg și disident ceh. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Republicii Cehe (1993-2003).

De vreo douazeci si cinci de ani cautam, fara rezultat solutii pentru a depasi faza de "sugaci" in ale democratiei dupa cum, plastic, ne profetea ca se va intampla "oracolul din Damaroaia". Se pare, insa, ca noua ne trebuie ceva mai mult.

Astazi, ascultand modul in care o mare personalitate culturala a fost "tratata" tot de un om de cultura, m-a pus pe ganduri o intrebare: totusi, ce ne lipseste pentru a ne depasi acest stadiu de imberbi?

Dupa indelungi cautari, am dat peste citatul de la inceput, completat de scurta biografie pe care am redat-o, prin copy-paste.

Asa am gasit si un posibil raspuns la intrebarea care ma framanta.

Nu am avut un Vaclav Havel.

Ca paranteza, ma uit cum a condus timp de un deceniu si ceva o tara fosta in acelasi "lagar" ca si Romania dar aflata, in prezent, parca pe alta planeta.

Deplangand lipsa curajului personalitatilor noastre de a accepta ceea ce, contrar parerii lor, au curajul alte personalitati sa infrunte, ma gandesc cum ratam, inca odata (politic vorbind) sansa de a ne depasi conditia la care, tot politic, singuri ne complacem.

Pentru ca noua nu ne lipseste acea personalitate marcanta. Ea este un simbol al nostru, al romanilor si, parerea mea, cred ca il intrece pe prestigiosul disident ceh. Spunea aceasta inalta personalitate:

"Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea." (http://florinrosoga.ro/blog/citate-regele-mihai/)

Ce ne lipseste sa ne dobandim, cu adevarat, identitatea si demnitatea evitand, astfel balacareala continua si tragicomedia pe care o suportam cotidian? 

Curajul, in contextul citatului de la inceput.

Daca ar fi, nu am mai avea nici scenarite, nici teorii ale conspiratiilor, nici politica de cumetrie sau "de clan" dar nici traditionalele "paine si circ" sau caragialestile tablouri atat de frumos colorate de un politic in plina subdezvoltare. 

Sau poate il avem dar, vorba poetului "azi il vedem si nu e"!

Dincolo de speculatii

„Religia e pentru cei ce se tem de iad. Spiritualitatea e pentru cei care au fost deja acolo.” — Proverbe amerindiene

Departe de a ma inscrie in dezbaterile ample pe tema "deconspirarii", tema auzita intamplator aseara sau in polemici, am stat si m-am gandit, caci gestul m-a socat din mai multe motive, daca sa-mi exprim sau nu gandurile fata de "speta" respectiva.

Astazi am ascultat o sumedenie de pareri, la acelasi radio unde acum zece ani il ascultam si pe "impricinat" si, mai mult, am receptionat cateva "pozitii" la emisiunea pe care respectivul o modera in acea perioada.

Trecand, insa, peste toate dilemele si semnele de intrebare care s-ar cere clarificate urgent ca si peste articolele de presa aparute in media on-line, intre care unul, care se refera la tacerea unei anume institutii, ma pune la o neagra banuiala, in sinea mea sunt "impins", desi m-am fript de atatea ori cu increderea in oameni, sa-i inteleg gestul lui Robert Turcescu si sa-i acord "o sansa". Si fac acest lucru fara strangere de inima, dar cu credinta si convingerea pe care i-o transmit si lui si tuturor celor care, intamplator, vor trece pe blogul meu:

7 Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

7 Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/galateni/6/)

Asadar, excluzand toate speculatiile politico-jurnalistice preelectorale, de ce pot sa-l inteleg pe Robert Turcescu?

Ca unul care a trecut si prin "sfera" informatiilor si contrainformatiilor si a lucrat cu surse cunosc foarte bine, mai ales dupa schimbarea din decembrie, psihologia si starea de spirit a celor care, mai ales ca metoda de constrangere, dar nu numai, au stat si stau cu "sabia lui Damocles" deasupra capului. Si ce inseamna, de fapt, duritatea "vietii duble", dezbracata de orice fel de romantism pe care filmele si romanele politiste si de spionaj il sugereaza. Chiar daca "plata" este pe masura. Iar ca unul care a fost "mancat" pentru ca cineva a lansat ideea "acoperirii", desi realitatea era mai mult decat elocventa, cunosc si "beneficiile" care pot aparea (pot spune doar ca am pierdut un job de valoare, cu toate ca fusesera facute toate aranjamentele, inclusiv in strainatate).
Dar ca unul care, din fericire, a reusit sa depaseasca "socul" trecerii in rezerva si sa se integreze in societatea civila, fara a beneficia de vreun sprijin sau, mai pe inteles de p.c.r.-ul traditional , pot multumi doar lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa vad ceea ce Robert Turcescu a incercat, totusi atat de stangaci, sa spuna.

Daca, deci, Bunul Dumnezeu a gasit cu cale sa-l lumineze si sa-i constientizeze nevoia dupa Singura Cale, Adevar si Viata, ii inteleg lupta si motivatia.
Intr-un moment in care mi se parea ca totul se duce la vale si ca trebuie sa fac un pas ireparabil, am avut si eu sansa sa cunosc acea Cale, Adevar si Viata si, astfel sa ajung si la acest moment in care il pot asigura pe respectivul de intelegerea mea. Caci, in primele momente dupa trecerea in rezerva am avut cele mai negre ganduri, de care nici nu mai vreau sa amintesc.

Din acest singur punct de vedere, dar esential pentru viitorul lui Robert Turcescu, ii inteleg starea, pozitia, demersul. Cu toate ca din experienta mea si din ceea ce am studiat marturisirea, atat in fata lui Dumnezeu cat si a oamenilor trebuie sa fie completa. Cel putin asa invata Cartea Cartilor, pe care nu o poate ignora. Iar faptul ca va trebui sa suporte consecintele, este indisolubil legat de noua viata, cea curata si reala pe care o va incepe. Asa, cel putin, poate descoperi si el ca s-a intamplat cu unul din titanii crestinismului, prigonitorul Saul devenit apostolul neamurilor, Pavel.

Ma opresc aici din incercarea mea de a-mi explica intelegerea si, in context, sustinerea. Repet, daca si numai daca inima lui Robert Turcescu a fost atat de atinsa de Dumnezeu incat nu mai putea sa traiasca altfel.

Iar aceasta intelegere trece dincolo de toate speculatiile care s-au facut si se vor mai face.

Nu pot sa inteleg, insa, de ce trebuie sa existe si alte structuri, in afara Serviciului Roman de Informatii si cele ale Ministerului de Interne care pe teritoriul tarii sa aiba nevoie de ofiteri acoperitii, caci activitatea externa nu intra in discutie. Si aici se nasc speculatiile, manipularile, dezinformarea si tot caruselul jocului de putere pe care politicul, postdecembrist, l-a "implementat" acolo unde Constitutia, legea suprema a tarii, nu-i permitea.

Sau inteleg, dar asta tine de mult mai multe supozitii si speculatii care duc pana la un decembrie insangerat si nu numai. Chiar daca se crede, utopic, altceva.

De ce uitam?

„Dacă oamenii sunt răi având o religie, cum ar fi dacă n-ar avea-o?”— Benjamin Franklin
Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston – d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic. A organizat prima bibliotecă din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care sunt indispensabile astăzi, printre care se pot menționa ochelarii bifocali și paratrăsnetul, și i-a uimit pe oamenii de știință din toată lumea cu experimentele sale din domeniul electricității.

M-am vazut nevoit, zilele acestea, sa oscilez. Intre a tacea si a explica, a medita si a-mi spune "pasul", intre ... a da si a primi.
Si, reflectand la toate cate s-au intamplat (si mi s-au intamplat) in acest spatiu binecuvantat dar mult prea exploatat, nu m-am putut bucura de linistea si pacea pe care o cautam cu totii, din simplul motiv ca uitam prea devreme.
Unii uita cum au "evoluat", altii cum s-au "emancipat", altii cum au fost "implementati" si asa mai departe, functie de pozitie, grade si ... "conexiuni".

Nu voi face analiza "evolutiei" cu toate ca, dupa cum s-au exprimat, recent, unii politicieni si, mai ales, dupa cum se comporta ar merita, ca o certificare a faptului ca "ne tragem din maimuta".

M-am oprit astazi, cu gandurile la doua citate extrase, prin copy-paste, de pe site-ul pe care-l vizitez zilnic, pentru ca prea des si prea mult uitam ca setea noastra este dupa altceva decat dupa mizeria si namolul in care ne balacarim, politic vorbind, de aproape douazeci si cinci de ani de libertate si democratie prost intelese si gestionate.

Ideea mi-a fost sugerata de o interventie politica despre "religie" si o "speta" recenta care, parca, o completeaza si se potriveste atat de bine cu citatul de la inceput. Si pentru ca privim atat de mult la democratiile occidentale si, in special, la cea mai democratica tara, Statele Unite am inserat, tot prin copy-paste, si o scurta referire despre autorul citatului de inceput. Ca aducere aminte. 

Nu pot uita, asadar, o carte pe care am citit-o cu multa atentie si interes, la care am mai facut referire si pe care o recomand calduros, asa cum am gasit-o in referintele on-line, in aceste vremuri de uitare, mizerie si decadenta politica:

"Lumina si Glorie - O istorie a constituirii Americii"
Autor(i): Peter Marshall, David Manuel
Traducator(i): Mircea Bunta
Editura: Cartea Crestina
Anul aparitiei: 1995
Nr. pagini: 450 pagini
ISBN: 973-97278-3-2
Categorii: Istorie, Literatura crestina, Crestinism, Religie

(http://www.librarie.net/p/41819/Lumina-Glorie-istorie-constituirii-Americii-Peter-Marshall-David-Manuel)

Ca, intre timp, s-a schimbat contextul si "am evoluat", este alta problema. Ce ma surprinde, insa, este ca uitarea este dicolo de timp si spatiu si, nu-i asa, nu are frontiere.

Tocmai de aceea, fara sa uit data si contextul dar si faptul ca peste tot unde sunt "promovati" alesii sau numitii democratiei noastre originale, la investire marea majoritate depun juramantul cu mana pe Cartea Cartilor, am gasit si un pasaj mai mult decat sugestiv, pe care nu ar trebui sa-l uite nimeni, dintre reprezentantii puterilor separate ale statului, despre renastere, relansare si revigorare care face ca uitarea sa nu-si mai gaseasca locul atunci cand sentimentul si interesul national primeaza in fata oricarui alt interes.

Il redau, tot prin copy-paste, spre meditatie si aducere aminte:

1 "În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor,	1 In anul intai al lui Darius, fiul lui Ahasveros (Artaxerxe), din neamul Mezilor, care a domnit peste regatul Caldeilor,
2 în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.	2 In anul intai al domniei lui - eu, Daniel, am citit in carti numarul de saptezeci de ani, pentru care a fost cuvantul Domnului catre proorocul Ieremia, ani care trebuia sa se implineasca de la daramarea Ierusalimului.
3 Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.	3 Si mi-am indreptat fata catre Domnul Dumnezeu, staruind in rugaciune si in rugi fierbinti, cu post, sac si cenusa.
4 M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: "Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!	4 Si m-am rugat Domnului Dumnezeu si m-am marturisit si am zis: "O, Doamne, Dumnezeule cel mare si minunat, Care pazesti legamantul si indrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine si iau aminte la poruncile Tale!
5 Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale.	5 Pacatuit-am, faradelege am facut, ca si cei nelegiuiti ne-am purtat, rasculatu-ne-am si ne-am departat de la poruncile si de la legile Tale.
6 N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării.	6 Si nu am ascultat de slujitorii Tai prooroci, care ne-au grait in numele Tau: catre regii nostri, catre mai-marii nostri, parintilor nostri si la tot poporul tarii.
7 Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!	7 A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastra rusinarea fetelor noastre, precum se arata astazi oamenilor din Iuda si locuitorilor din Ierusalim si la tot Israelul, cei de aproape si cei de departe, in toate tarile in care Tu i-ai izgonit din pricina faradelegilor ce le-au savarsit impotriva Ta.
8 Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!	8 Doamne Dumnezeule, a noastra este rusinarea fetelor, a regilor nostri, a mai-marilor nostri si a parintilor nostri, caci noi am pacatuit tie;
9 La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!	9 A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea si indurarea. Razvratitu-ne-am impotriva Lui.
10 N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii;	10 Si nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca sa umblam in legea Lui, pe care ne-a dat-o noua prin mana slujitorilor Sai profeti.
11 ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.	11 Si tot Israelul a calcat legea Ta si s-a departat, ca sa nu mai auda glasul Tau. Varsatu-s-a peste noi blestemul si juramantul scris in legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, caci am pacatuit impotriva Ta.
12 El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.	12 Si a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grait catre noi si catre judecatorii nostri, care au carmuit peste noi, ca a voit sa abata peste noi strasnic prapad, ce nu s-a mai intamplat niciodata sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău.	13 Precum este scris in legea lui Moise, toata aceasta nenorocire s-a napustit asupra noastra, dar n-am imbunat fata Domnului Dumnezeului nostru, intorcandu-ne de la nelegiuirile noastre si luand aminte la adevarul Sau.
14 De aceea, şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui.	14 Gandit-a indelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abatut-o peste noi, ca drept este Domnul Dumnezeul nostru in toate faptele pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire.	15 Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului cu mana tare si Te-ai facut vestit pana in ziua de astazi, pacatuit-am, faradelege am facut.
16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.	16 O, Doamne! Intoarca-se, dupa milostivirile Tale, toata mania si toata vapaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfant al Tau! Ca, pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintilor nostri, Ierusalimul si poporul Tau au ajuns de ocara pentru toti vecinii nostri.
17 Ascultă, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit!	17 Acum asculta, Dumnezeul nostru, rugaciunea slujitorului Tau si ruga fierbinte si lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit, pentru numele Tau, Doamne!
18 Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.	18 Pleaca, Dumnezeul meu, urechea Ta si auzi, deschide ochii Tai si vezi mahnirea noastra adanca si cetatea asupra careia se cheama numele Tau. Ca nu pentru faptele noastre drepte aducem inaintea Ta rugaciunile noastre cele fierbinti, ci pentru milele Tale cele mari.
19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!"	19 O, Doamne, asculta! O, Doamne, iarta! O, Doamne, ia aminte si lucreaza! Nu intarzia pentru numele Tau, Dumnezeul meu; ca numele Tau il poarta cetatea si poporul Tau!"

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/daniel/9/)

Iar ca incheiere, dar nu in ultimul rand, am gasit inca un citat spre meditare, pentru cei care inca "evolueaza" uitand, care spune asa:
„Avem suficientă religie pentru a ne urî unii pe alţii, dar nu destulă pentru a ne iubi.” — Jonathan Swift

De ce uitam, atunci, ca:

13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

13 Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/corinteni-1/13/)

?

Pentru ca ... suntem prea buni?

Impardonabil

"De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?"

Sunt blocat total dupa ce ieri, spre uimirea mea, am ascultat o declaratie soc pe care nu credeam sa o aud vreodata, intr-o tara libera si democrata.

Ca fost ofiter de informatii, ma cutremur numai la gandul ca s-a putut intampla asa ceva, indiferent de motivatie.

Nu stiu dedesupturile, nu stiu cum si cand s-a petrecut stupefianta cerere (sau stupefiantele cereri), nu stiu daca aceasta (acestea) au fost adresate unui singur serviciu sau tuturor. Este datoria institutiilor statului, abilitate cu apararea democratiei sa o faca si sa clarifice, cat mai repede, "speta".

Eu ma transpun in pielea acelei personalitati (acelor personalitati) care a acceptat (au acceptat) sa sprijine activitatea serviciilor secrete, fara de care acestea nu-si pot face treaba, mai ales ca precedentul este deja relevant.

Si-mi dau seama cam care este starea de spirit.

Desi sunt foarte multe de discutat pe aceasta tema, raman la versurile eminesciene care, acum si aici, par sa evidentieze neputinta in fata ...

Daca in "Scrisoarea a II-a" tema este conditia si "chinurile" omului de litere, neputinta pe care am simtit-o este legata de ceva mult mai profund, periculos si perfid caci, dupa parerea mea, nu priveste doar politicul ci existenta noastra ca stat liber, suveran si independent.

De aceea, in fata acestui fapt impardonabil ma opresc, sperand ca macar nepotii mei sa nu mai treaca prin asemenea "gaselnite" de democratie originala romaneasca.

Doar o ... stare

George Bacovia - "Lacustra"  (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/lacustra.php) De-atitea nopti aud plouind, Aud materia plingind... Sint singur, si mă duce un gând Spre locuintele lacustre. Si parca dorm pe scinduri ude, In spate mă izbeste-un val -- Tresar prin somn si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se intinde, Pe-acelasi vremuri mă gasesc... Si simt cum de atita ploaie Pilotii grei se prabusesc. De-atitea nopti aud plouind, Tot tresarind, tot asteptind... Sint singur, si mă duce-un gând Spre locuintele lacustre. Am redat, prin copy-paste, frumoasa poezie bacoviana pentru a puncta o stare care, de aproape trei saptamani, ne "macina", ca parinti. Nu comentez mai mult pentru ca ... las versurile sa comenteze. Dar astept, cu interes, rezultatul unui referendum care se desfasoara acum si implicatiile lui pentru un viitor pe care-l intrevad din ce in ce mai incert. Am avut timp sa gasesc si un proverb "in ton" cu tot ceea ce se intampla, aici si aiurea, vorba unui pasaj dintr-o Carte:„Nu te uita unde ai căzut, ci unde ai alunecat.” — Proverbe africane Asta nu are, insa, nimic cu ... lacustra din sufletele noastre. Cat despre ... proverb si celelalte ganduri, cu cea mai apropiata ocazie.

Despre oameni si ... luna

„În general, oamenii vor să fie buni, dar nu prea buni şi nu chiar tot timpul.”

George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care care atacă totalitarismul: “Ferma Animalelor” (1945) și “O mie nouă sute optzeci și patru” (1949).

"Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii."

Stau si ma gandesc, tot cautand ceva ce se pare ca este irealizabil, cat de aproape de realitatea relevata de versurile nepieritorului nostru "Luceafar" este cotidianul in care suntem nevoiti sa "supravietuim", pentru ca balacareala politica mioritica sa triumfe. Si, mai mult, cat de reale sunt cele doua romane amintite in biografia autorului citatului de inceput.

Pentru ca ar fi mult mai mult de spus, dar acum sunt prea ocupat cu "alte ganduri", m-am oprit la citatul de la inceput si la versurile nemuritoarei "Scrisori I", doar pentru ca asemanarea mi se pare zdrobitoare si pentru toate meridianele lumii, indiferent daca ele se numesc democrate sau nu.

Astfel, lasand la o parte cautarea fara speranta, stau si ma gandesc cine sunt "cei buni" si cine "cei rai".

Caci ultimele evenimente interne si internationale, mai apropiate sau mai departate, atat cat le-am receptionat din media pe care a "foiletez" zilnic, nu par sa faca deosebirea.

O fi din cauza lunii?