Departe de a ma inscrie in dezbaterile ample pe tema "deconspirarii", tema auzita intamplator aseara sau in polemici, am stat si m-am gandit, caci gestul m-a socat din mai multe motive, daca sa-mi exprim sau nu gandurile fata de "speta" respectiva.
Astazi am ascultat o sumedenie de pareri, la acelasi radio unde acum zece ani il ascultam si pe "impricinat" si, mai mult, am receptionat cateva "pozitii" la emisiunea pe care respectivul o modera in acea perioada.
Trecand, insa, peste toate dilemele si semnele de intrebare care s-ar cere clarificate urgent ca si peste articolele de presa aparute in media on-line, intre care unul, care se refera la tacerea unei anume institutii, ma pune la o neagra banuiala, in sinea mea sunt "impins", desi m-am fript de atatea ori cu increderea in oameni, sa-i inteleg gestul lui Robert Turcescu si sa-i acord "o sansa". Si fac acest lucru fara strangere de inima, dar cu credinta si convingerea pe care i-o transmit si lui si tuturor celor care, intamplator, vor trece pe blogul meu:
| 7 Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera. | 7 Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera. |
Asadar, excluzand toate speculatiile politico-jurnalistice preelectorale, de ce pot sa-l inteleg pe Robert Turcescu?
Ca unul care a trecut si prin "sfera" informatiilor si contrainformatiilor si a lucrat cu surse cunosc foarte bine, mai ales dupa schimbarea din decembrie, psihologia si starea de spirit a celor care, mai ales ca metoda de constrangere, dar nu numai, au stat si stau cu "sabia lui Damocles" deasupra capului. Si ce inseamna, de fapt, duritatea "vietii duble", dezbracata de orice fel de romantism pe care filmele si romanele politiste si de spionaj il sugereaza. Chiar daca "plata" este pe masura. Iar ca unul care a fost "mancat" pentru ca cineva a lansat ideea "acoperirii", desi realitatea era mai mult decat elocventa, cunosc si "beneficiile" care pot aparea (pot spune doar ca am pierdut un job de valoare, cu toate ca fusesera facute toate aranjamentele, inclusiv in strainatate).
Dar ca unul care, din fericire, a reusit sa depaseasca "socul" trecerii in rezerva si sa se integreze in societatea civila, fara a beneficia de vreun sprijin sau, mai pe inteles de p.c.r.-ul traditional , pot multumi doar lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa vad ceea ce Robert Turcescu a incercat, totusi atat de stangaci, sa spuna.
Daca, deci, Bunul Dumnezeu a gasit cu cale sa-l lumineze si sa-i constientizeze nevoia dupa Singura Cale, Adevar si Viata, ii inteleg lupta si motivatia.
Intr-un moment in care mi se parea ca totul se duce la vale si ca trebuie sa fac un pas ireparabil, am avut si eu sansa sa cunosc acea Cale, Adevar si Viata si, astfel sa ajung si la acest moment in care il pot asigura pe respectivul de intelegerea mea. Caci, in primele momente dupa trecerea in rezerva am avut cele mai negre ganduri, de care nici nu mai vreau sa amintesc.
Din acest singur punct de vedere, dar esential pentru viitorul lui Robert Turcescu, ii inteleg starea, pozitia, demersul. Cu toate ca din experienta mea si din ceea ce am studiat marturisirea, atat in fata lui Dumnezeu cat si a oamenilor trebuie sa fie completa. Cel putin asa invata Cartea Cartilor, pe care nu o poate ignora. Iar faptul ca va trebui sa suporte consecintele, este indisolubil legat de noua viata, cea curata si reala pe care o va incepe. Asa, cel putin, poate descoperi si el ca s-a intamplat cu unul din titanii crestinismului, prigonitorul Saul devenit apostolul neamurilor, Pavel.
Ma opresc aici din incercarea mea de a-mi explica intelegerea si, in context, sustinerea. Repet, daca si numai daca inima lui Robert Turcescu a fost atat de atinsa de Dumnezeu incat nu mai putea sa traiasca altfel.
Iar aceasta intelegere trece dincolo de toate speculatiile care s-au facut si se vor mai face.
Nu pot sa inteleg, insa, de ce trebuie sa existe si alte structuri, in afara Serviciului Roman de Informatii si cele ale Ministerului de Interne care pe teritoriul tarii sa aiba nevoie de ofiteri acoperitii, caci activitatea externa nu intra in discutie. Si aici se nasc speculatiile, manipularile, dezinformarea si tot caruselul jocului de putere pe care politicul, postdecembrist, l-a "implementat" acolo unde Constitutia, legea suprema a tarii, nu-i permitea.
Sau inteleg, dar asta tine de mult mai multe supozitii si speculatii care duc pana la un decembrie insangerat si nu numai. Chiar daca se crede, utopic, altceva.
Dar ca unul care, din fericire, a reusit sa depaseasca "socul" trecerii in rezerva si sa se integreze in societatea civila, fara a beneficia de vreun sprijin sau, mai pe inteles de p.c.r.-ul traditional , pot multumi doar lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa vad ceea ce Robert Turcescu a incercat, totusi atat de stangaci, sa spuna.
Daca, deci, Bunul Dumnezeu a gasit cu cale sa-l lumineze si sa-i constientizeze nevoia dupa Singura Cale, Adevar si Viata, ii inteleg lupta si motivatia.
Intr-un moment in care mi se parea ca totul se duce la vale si ca trebuie sa fac un pas ireparabil, am avut si eu sansa sa cunosc acea Cale, Adevar si Viata si, astfel sa ajung si la acest moment in care il pot asigura pe respectivul de intelegerea mea. Caci, in primele momente dupa trecerea in rezerva am avut cele mai negre ganduri, de care nici nu mai vreau sa amintesc.
Din acest singur punct de vedere, dar esential pentru viitorul lui Robert Turcescu, ii inteleg starea, pozitia, demersul. Cu toate ca din experienta mea si din ceea ce am studiat marturisirea, atat in fata lui Dumnezeu cat si a oamenilor trebuie sa fie completa. Cel putin asa invata Cartea Cartilor, pe care nu o poate ignora. Iar faptul ca va trebui sa suporte consecintele, este indisolubil legat de noua viata, cea curata si reala pe care o va incepe. Asa, cel putin, poate descoperi si el ca s-a intamplat cu unul din titanii crestinismului, prigonitorul Saul devenit apostolul neamurilor, Pavel.
Ma opresc aici din incercarea mea de a-mi explica intelegerea si, in context, sustinerea. Repet, daca si numai daca inima lui Robert Turcescu a fost atat de atinsa de Dumnezeu incat nu mai putea sa traiasca altfel.
Iar aceasta intelegere trece dincolo de toate speculatiile care s-au facut si se vor mai face.
Nu pot sa inteleg, insa, de ce trebuie sa existe si alte structuri, in afara Serviciului Roman de Informatii si cele ale Ministerului de Interne care pe teritoriul tarii sa aiba nevoie de ofiteri acoperitii, caci activitatea externa nu intra in discutie. Si aici se nasc speculatiile, manipularile, dezinformarea si tot caruselul jocului de putere pe care politicul, postdecembrist, l-a "implementat" acolo unde Constitutia, legea suprema a tarii, nu-i permitea.
Sau inteleg, dar asta tine de mult mai multe supozitii si speculatii care duc pana la un decembrie insangerat si nu numai. Chiar daca se crede, utopic, altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu