Henry Louis “H. L.” Mencken (12 septembrie 1880 – 29 ianuarie 1956) a fost un jurnalist, eseist și editor american, critic al vieții și culturii americane.
Ucigator de perfide, batjocoritoare si total neinspirate, lamentarile unor politicieni care in trecut ne-au facut sa cunoastem, prin politica abjecta dusa de un guvern marioneta, umilinta pentru ca traim in aceasta tara si indemnul, sarcastic, de a pleca m-a facut sa intru, din nou, in "pulsul evenimentelor".
Si nu pentru ca domnului Iohannis i se contesta "presedintia" unui partid care merita o cu totul alta directie, nici pentru schimbul "juvenil" de invective dinpre palate sau, mai trist, pentru "crizantemele" care ne ocupa tot timpul.
Paranteza. "Crizantemele", dincolo de frumoasele flori pe care unii le adora, reprezinta un interesant joc de cuvinte auzit ieri, pe postul de radio pe care-l prind in tot judetul si pe care nu l-am mai schimbat de ceva vreme. El priveste crizele cu care ne confruntam, nu numai mioritic ci si mondial si (sau in) temele care fac din aceste crize subiecte de summit sau talk-show.
Dar astazi, relevant, m-am oprit la declaratia unui fost ministru in guvernarea de trista amintire (de fapt o suptordonata-pseudo-guvernare) a ingroparii Romaniei (caci asa mi se pare subjugarea pe care altii, maghiarii de pilda, au respins-o atunci cand F.M.I.-ul si-a prezentat, dezinteresat (?) "oferta").
Spunea acest ministru, candidat la viitoarele alegeri ca (redau din memorie): "VREAU SA REDAU DEMNITATEA ROMANILOR!".
Astfel, stand si intrebandu-ma de ca a trebuit sa ni se ia demnitatea, in guvernarea din care a facut parte, ma intreb si cu ce obraz, sau tupeu se vine acum sa ni se redea ceea ce nici macar nu ar fi trebuit sa se puna in balanta, tinandu-se cont ca, in conformitate cu Constitutia, legea suprema, totul se face pentru bunul mers si progres al POPORULUI SUVERAN (redare aproximativa).
Asa am ajuns la citatul de inceput.
Si la un cantec relevant care, desi de dragoste, prezinta o realitate mai mult decat relevanta pentru politicul mioritic, de toate culorile, orientarile, gradele si "inrudirile". Il redau, prin copy-paste:
la noapte am sa plec
caci nu e usor
sa simt patul iarasi rece si gol
si glasul tau ca un ecou
o noua zi
tu n-ai sa stii
privesc spre cer
si-ntreb de ce
n-au nici un rost
regretele
iar ma indrept spre nicaieri
refr:
vorbe... vorbe care tot mai dor
vorbe spuse prea usor diminetile tarzii
vorbe... vorbe care tot mai dor
vorbe spuse prea usor
mai poate fi ceva intre noi
sunt doar iluzii
la noapte am sa plec
mie greu dar incerc
vreau din mintea mea cumva sa sterg
vorbe care nu mai cred
in fiinta mea
e o lupta grea
sa nu privesc in urma mea
si bratele larg le-am deschis
ma las purtat de vant prïn noapte
refr
vorbe vorbe vorbe ooo (x4)
refr (x2)
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
Vorbe.
Poate fi ceva mai relevant pentru aceasta perioada?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu