De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?"
Sunt blocat total dupa ce ieri, spre uimirea mea, am ascultat o declaratie soc pe care nu credeam sa o aud vreodata, intr-o tara libera si democrata.
Ca fost ofiter de informatii, ma cutremur numai la gandul ca s-a putut intampla asa ceva, indiferent de motivatie.
Nu stiu dedesupturile, nu stiu cum si cand s-a petrecut stupefianta cerere (sau stupefiantele cereri), nu stiu daca aceasta (acestea) au fost adresate unui singur serviciu sau tuturor. Este datoria institutiilor statului, abilitate cu apararea democratiei sa o faca si sa clarifice, cat mai repede, "speta".
Eu ma transpun in pielea acelei personalitati (acelor personalitati) care a acceptat (au acceptat) sa sprijine activitatea serviciilor secrete, fara de care acestea nu-si pot face treaba, mai ales ca precedentul este deja relevant.
Si-mi dau seama cam care este starea de spirit.
Desi sunt foarte multe de discutat pe aceasta tema, raman la versurile eminesciene care, acum si aici, par sa evidentieze neputinta in fata ...
Daca in "Scrisoarea a II-a" tema este conditia si "chinurile" omului de litere, neputinta pe care am simtit-o este legata de ceva mult mai profund, periculos si perfid caci, dupa parerea mea, nu priveste doar politicul ci existenta noastra ca stat liber, suveran si independent.
De aceea, in fata acestui fapt impardonabil ma opresc, sperand ca macar nepotii mei sa nu mai treaca prin asemenea "gaselnite" de democratie originala romaneasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu