Doua citate ... spre reflectie

„Pentru nenorocirile noastre nu trebuie să învinuim pe nimeni altul decât pe noi.” 
Cesare Pavese (Santo Stefano Belbo, 9 septembrie 1908 – Torino, 27 august 1950) a fost un scriitor, poet, critic literar și traducător italian.

Ma uit la "Mastersul de la Shanghai".

Snooker, bineinteles, sport pe care-l urmaresc cu placere si interes, de fiecare data, nu doar pentru ca ma scoate din balacareala politica mioritica interminabila ci si pentru ca reprezinta, asa cum spuneam si cu alta ocazie, o modalitate de introspectie. Cel putin pentru mine.

In pauze, caci are si asa ceva, mai butonez telecomanda.

Intr-o astfel de pauza am aflat, fara surprindere, ca astazi s-a intamplat ceea ce, probabil si fara justificare, politicienii nostri credeau ca nu se va intampla:

vecinul nostru "mai estic" a redus cu 5 procente volumul de gaze naturale livrate, fara nici o atentionare sau notificare.

Stupoare, surpriza, soc?

Acum, stand si urmarind continuarea unui meci important din "sferturi", unde Ding da o adevarata lectie, ma gandesc la citatul de inceput, la asigurarea mai veche ca noi nu vom suferi din cauza "gazului" dar si la o declaratie recenta, ca nu vom asista la un razboi, in acceptiunea lui clasica ci la unul energetic, al resurselor.

Si ma mai gandesc la ce ne putem astepta in continuare.

Daca in conjunctura actuala, intern se bate moneda tot mai mult pe "epoca caragiale", din care nu putem iesi, oricat am vrea si ma astept ca toate murdariile si "dejectiile" acestei pseudo-democratii sa iasa la iveala, chiar si prin amenintarea cu "pac la Rasboiu", tocmai pentru a o "cimenta" si a demonstra cat de "civilizata" este clasa noastra politica in aproape toata totalitatea ei, conjunctura externa, mult mai complexa si mai complicata devine si mai imprevizibila, odata cu ...

Dar ma opresc.

Nu pot sa nu ma gandesc mai mult la citatul pe care, iarasi si din nou il citesc si-l recitesc. Pentru ca stiu din propria-mi experienta si am gustat pe pielea mea amaraciuniea nenorocirilor pe care eu singur le-am creat si provocat. Si nu ma laud cu asta, ci doar vreau sa-i subliniez marele adevar.

L-as completa doar cu un altul, la fel de sugestiv si relevant:

„Dă-i Doamne românului, mintea de pe urmă“!