Un gand scurt pentru o zi deosebita. Nu al meu ci, as vrea sa cred, al unei intregi natiuni. Si nu-i al meu - de aceea in redau prin copy-paste, dar parca m-au cercetat respectivele versuri in acest ajun.
"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!"
(http://www.versuri.ro/versuri/mehlg_mihai-eminescu-ce-ti-doresc-eu-tie-dulce-romanie.html)
LA MULTI ANI, ROMANIA!
PS: in acest timp ascult, cu nostalgie Creedence Clearwater Revival - long as i can see the light .
Si ma gândesc cu tristete ca, dupa 26 de ani de democratie originala, NOI CAUTAM INCA LUMINA.
luni, 30 noiembrie 2015
duminică, 29 noiembrie 2015
Azi doar ... o asociere
Pentru ca mi-am propus ca de acum sa am o "altfel" de abordare, dupa o zi morocanoasa de toamna-iarna m-am oprit la doua "produse" deosebite.
O poezie si un slagar. Fara nici un alt comentariu.
Poezia eminesciana spune asa (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu/si-daca.html)
"Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in mintesa te am
Si-ncet sa te apropii,
Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninandu-mi gandul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna."
Slagarul trebuie cautat. Merita caci spune "Here comes the sun".
Bealtes, fireste.
O simpla asociere.
O poezie si un slagar. Fara nici un alt comentariu.
Poezia eminesciana spune asa (http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/mihai-eminescu/si-daca.html)
"Si daca ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
E ca in mintesa te am
Si-ncet sa te apropii,
Si daca stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninandu-mi gandul.
Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna."
Slagarul trebuie cautat. Merita caci spune "Here comes the sun".
Bealtes, fireste.
O simpla asociere.
vineri, 27 noiembrie 2015
Un fel de ... incheiere
Prea multe, mult prea multe.
Acuze, balbe, controverse, devoalari, evitari si ... in concluzie, iluzii pierdute.
Caci as putea continua asa pana la terminarea alfabetului nostru si apoi, in continuare cu toate tipurile, la cate si cu cate dezvaluiri ne confrunta spatiul virtual si media.
Am urmarit ieri un episod interesant din istoria moderna si contemporana a Europei, concentrat intr-un an cu impact, 1956. Similitudinea cu ceea ce s-a petrecut, ca manifestare si semnificatie, peste cateva zeci de ani mi s-a parut frapanta. Nu si finalul. Nici nu avea cum.
Stau si ma gândesc, insa: am invatat ceva din istorie?
Insa m-am hotarat sa nu ma mai las "confruntat" cu toate acestea. Desi ar trebui sa spun ca m-am rehotarat, dupa cum mi-am amintit ca-mi mai propusesem o astfel de abordare. O hotarare luata dupa doua momente de analiza.
Primul este redat de o poezie la care am mai facut referire, pe care am citit-o si am intrat in posesia ei pe când eram inca in "epoca" si am popularizat-o dar nu la "organe" (asta nu inseamna ca am fost disident) si care mi-a nascut multe intrebari, mai ales acum, dupa "marea sch imbare" care nu a schimbat nimic. Esential, in clasa politica mioritica.
Iat-o:
"Ana Blandiana (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eucred.php)
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Al doilea moment este legat de ceva mai important, cu implicatii relavante in "actul" de accedere la putere, tine de aceeasi Carte pe care majoritatea jura la investitura si contine o avertizare a unui mare intelept pamantean. Poate la aceasta avertizare se vor gandi mai bine toti alesii si numitii democratiei noastre originale, indiferent de grad si functie, in momentele lor de normalitate, adica atunci când sunt singuri cu constiinta lor. Daca o au.
"13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)
In rest, dupa cum ne ura una dintre vocile celebre de la "Europa Libera", s-auzim numai de bine!
Acuze, balbe, controverse, devoalari, evitari si ... in concluzie, iluzii pierdute.
Caci as putea continua asa pana la terminarea alfabetului nostru si apoi, in continuare cu toate tipurile, la cate si cu cate dezvaluiri ne confrunta spatiul virtual si media.
Am urmarit ieri un episod interesant din istoria moderna si contemporana a Europei, concentrat intr-un an cu impact, 1956. Similitudinea cu ceea ce s-a petrecut, ca manifestare si semnificatie, peste cateva zeci de ani mi s-a parut frapanta. Nu si finalul. Nici nu avea cum.
Stau si ma gândesc, insa: am invatat ceva din istorie?
Insa m-am hotarat sa nu ma mai las "confruntat" cu toate acestea. Desi ar trebui sa spun ca m-am rehotarat, dupa cum mi-am amintit ca-mi mai propusesem o astfel de abordare. O hotarare luata dupa doua momente de analiza.
Primul este redat de o poezie la care am mai facut referire, pe care am citit-o si am intrat in posesia ei pe când eram inca in "epoca" si am popularizat-o dar nu la "organe" (asta nu inseamna ca am fost disident) si care mi-a nascut multe intrebari, mai ales acum, dupa "marea sch imbare" care nu a schimbat nimic. Esential, in clasa politica mioritica.
Iat-o:
"Ana Blandiana (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/eucred.php)
Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?"
Al doilea moment este legat de ceva mai important, cu implicatii relavante in "actul" de accedere la putere, tine de aceeasi Carte pe care majoritatea jura la investitura si contine o avertizare a unui mare intelept pamantean. Poate la aceasta avertizare se vor gandi mai bine toti alesii si numitii democratiei noastre originale, indiferent de grad si functie, in momentele lor de normalitate, adica atunci când sunt singuri cu constiinta lor. Daca o au.
"13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)
In rest, dupa cum ne ura una dintre vocile celebre de la "Europa Libera", s-auzim numai de bine!
joi, 26 noiembrie 2015
Niste "chestii" cu relevanta
Consecvent ideii pe care am expus-o anterior redau, prin copy-paste, un articol gasit pe Facebook. Nu fac prea multe comentarii caci ele sunt de prisos. Voi incheia, insa, cu niste randuri sugestive. Nu stiu daca cei in "vizor" le cunosc sau nu, cu toate ca provenienta lor ar fi trebuit cunoscuta mai ales de aceia care si-au pus mana pe "Sursa" la investitura.
Iata-l (http://www.criteriul.ro/treziti-va-doar-minoritatile-si-multi-penali-sau-incompetenti-romani-in-fruntea-tarii/#comment):
"“Treziți-vă! Doar minoritățile și mulți penali sau incompetenți români în fruntea țării!”
Daniel Mihai
Desi protestele in toata tara au slabit vizibil in intensitate, sunt inca grupuri de oameni care se strang in fiecare seara in zonele centrale din marile orase unde aprind o lumanare in memoria tinerilor care au sfarsit in chinuri groaznice. Pe chipurile lor se citeste atat suferinta cat si ingrijorarea ca nu reusim sa renastem si noi desi am scapat de ocupatia si influenta rusa de dupa razboi si de comunistii romani de 26 de ani. Nu suntem un popor de lasi asa cum multi ar acuza lipsa de atitudine a societatii civile, suntem un popor de oameni care gandesc cu inima si persecutati de-a lungul deceniilor si a secolelor. Teama le-a fost inoculata romanilor decenii de-a randul in timpul comunismului si dupa iar minimul de confort actual este motivul pentru care cei mai multi se izoleaza pentru a nu deveni o noua jertfa. Ingrijorarea oamneilor din strada poate fi auzita in discutiile lor prin care incearca sa-si trezeasca constiinta unii altora: Treziti-va! Doar minoritatile si multi penali sau incompetenti romani in fruntea tarii!
Situatia din Romania este una deosebit de grava: limpede ca lumina zile, in fruntea tarii sunt minoritatiile (Johannis, Hellvig – SRI) Ciolos urmărit penal în dosarul nr.203/P/2014 – numarul 50 in lista – si un parlament scufundat in scandaluri de coruptie. Este evindet ca parlamentarii si-au luat ,,diploma de politicieni” cu spaga legala. Ei sponsorizeaza campaniile electorale ca apoi sa fie adaugati pe liste la altegeri ocupand mai tarziu locuri in parlament fara sa faca dovada pregatirii sau a iubirii de tara. Printr-o analogie simpla, daca o persoana isi cumpara o diploma de doctor, el urmeaza a profesa in baza acesteia. Asa pe face ca 700 de parlamentari oprezeaza o tara fara sa aiba nici o calificare cei mai multi ditre ei.
Suntem o tara de oameni inteligenti si talentati, lucru demonstrat si de sutele de mii de tineri ,,exilati” in lume unde reusesc in plan profesional intr-o lume complicata ajungand aproape de fiecare data in cele mai inalte pozitii ierarhice profesionale. Viata lor personala printre straini este una deosebit de grea infruntand xenofobia, necunoscutul si alte pericole eminente pe care fiecare societate specifica le are. Este poate blestemul nostru: acasa este greu sa supravietuieti, exilat cauti tot timpul de pericole sa te feresti.
In aceste vremuri tulburi bineinteles ca ,,lupii” au profitat, asa ca in locul romanilor plecati, au venit companiile straine care au supt cu intensitate bogatiile tarii cu multi complici locali. Acest fapt a avut repercusiuni deosebit de grave. Nu doar ca am fost inselati, dar politica educationala si culturala au intrat intr-un negru tunel. Asa am ajuns din pacate sa nu mai stim aproape cine suntem, asa am ajuns o tara populata de oameni care nu-si cunosc cultura cu care se pot identifica. O astfel de situatie este deosebit de periculoasa pentru ca specificul national nu poate fi incurajat de minoritatile din frutea tarii si de alti urmariti penal care nu sunt capabili sa gandeasca cu inima, ci mai mult cu portofelul.
Macar in ceasul al 12-lea populatia trebuie sa intelega ca trebuie sa faca mai mult, a critica din fata televizorului nu este suficient, este nevoie de oameni noi in politica si mai ales in viata ONG-istica pentru a sustine evenimente culturale, ecologice si mai ales umanitare pentru ca, trebuie sa recunoastem, multi intelectuali sparg seminte la stiri si habar nu au unde este sediul Crucea Rosie.
O varianta sigura poate fi aparitia unei noi formatiuni politice ai carei membri sa nu fi facut niciodata parte dintr-un alt partid si (un incepun nou si curat) care sa promoveze elitele, specificul national, altruismul si prietenia. Doar cu un nou model, actualele imbacsite partide se pot remania prin raportare la el, mai spun oamenii in strada adunati la dezbateri in apropierea locurilor in care ei comemoreaza tragedia care a indurerat profund un neam intreg.
Fotografia articolului prezinta pe cei patru lideri importanti: Joahnnis, Ciolos, Hellwig si pe seful cancelariei prezindetiale Dan Mihalache care a adormit profund la vizita oficiala din Serbia unde presa din Romania nu a fost invitata in avionul prezidential. Noroc cu fotografii unguri si germani prezenti la eveniment.
Tudor Gheorghe – cantec oltenesc – ,, suntem neam de piatra! “"
Si "încheierea", in ton cu cele de mai sus (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2/3/):
"1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia."
De aceea nu comentez dar ma intreb: a interesat si intereseaza pe cineva aceasta relevanta?
Iata-l (http://www.criteriul.ro/treziti-va-doar-minoritatile-si-multi-penali-sau-incompetenti-romani-in-fruntea-tarii/#comment):
"“Treziți-vă! Doar minoritățile și mulți penali sau incompetenți români în fruntea țării!”
Daniel Mihai
Desi protestele in toata tara au slabit vizibil in intensitate, sunt inca grupuri de oameni care se strang in fiecare seara in zonele centrale din marile orase unde aprind o lumanare in memoria tinerilor care au sfarsit in chinuri groaznice. Pe chipurile lor se citeste atat suferinta cat si ingrijorarea ca nu reusim sa renastem si noi desi am scapat de ocupatia si influenta rusa de dupa razboi si de comunistii romani de 26 de ani. Nu suntem un popor de lasi asa cum multi ar acuza lipsa de atitudine a societatii civile, suntem un popor de oameni care gandesc cu inima si persecutati de-a lungul deceniilor si a secolelor. Teama le-a fost inoculata romanilor decenii de-a randul in timpul comunismului si dupa iar minimul de confort actual este motivul pentru care cei mai multi se izoleaza pentru a nu deveni o noua jertfa. Ingrijorarea oamneilor din strada poate fi auzita in discutiile lor prin care incearca sa-si trezeasca constiinta unii altora: Treziti-va! Doar minoritatile si multi penali sau incompetenti romani in fruntea tarii!
Situatia din Romania este una deosebit de grava: limpede ca lumina zile, in fruntea tarii sunt minoritatiile (Johannis, Hellvig – SRI) Ciolos urmărit penal în dosarul nr.203/P/2014 – numarul 50 in lista – si un parlament scufundat in scandaluri de coruptie. Este evindet ca parlamentarii si-au luat ,,diploma de politicieni” cu spaga legala. Ei sponsorizeaza campaniile electorale ca apoi sa fie adaugati pe liste la altegeri ocupand mai tarziu locuri in parlament fara sa faca dovada pregatirii sau a iubirii de tara. Printr-o analogie simpla, daca o persoana isi cumpara o diploma de doctor, el urmeaza a profesa in baza acesteia. Asa pe face ca 700 de parlamentari oprezeaza o tara fara sa aiba nici o calificare cei mai multi ditre ei.
Suntem o tara de oameni inteligenti si talentati, lucru demonstrat si de sutele de mii de tineri ,,exilati” in lume unde reusesc in plan profesional intr-o lume complicata ajungand aproape de fiecare data in cele mai inalte pozitii ierarhice profesionale. Viata lor personala printre straini este una deosebit de grea infruntand xenofobia, necunoscutul si alte pericole eminente pe care fiecare societate specifica le are. Este poate blestemul nostru: acasa este greu sa supravietuieti, exilat cauti tot timpul de pericole sa te feresti.
In aceste vremuri tulburi bineinteles ca ,,lupii” au profitat, asa ca in locul romanilor plecati, au venit companiile straine care au supt cu intensitate bogatiile tarii cu multi complici locali. Acest fapt a avut repercusiuni deosebit de grave. Nu doar ca am fost inselati, dar politica educationala si culturala au intrat intr-un negru tunel. Asa am ajuns din pacate sa nu mai stim aproape cine suntem, asa am ajuns o tara populata de oameni care nu-si cunosc cultura cu care se pot identifica. O astfel de situatie este deosebit de periculoasa pentru ca specificul national nu poate fi incurajat de minoritatile din frutea tarii si de alti urmariti penal care nu sunt capabili sa gandeasca cu inima, ci mai mult cu portofelul.
Macar in ceasul al 12-lea populatia trebuie sa intelega ca trebuie sa faca mai mult, a critica din fata televizorului nu este suficient, este nevoie de oameni noi in politica si mai ales in viata ONG-istica pentru a sustine evenimente culturale, ecologice si mai ales umanitare pentru ca, trebuie sa recunoastem, multi intelectuali sparg seminte la stiri si habar nu au unde este sediul Crucea Rosie.
O varianta sigura poate fi aparitia unei noi formatiuni politice ai carei membri sa nu fi facut niciodata parte dintr-un alt partid si (un incepun nou si curat) care sa promoveze elitele, specificul national, altruismul si prietenia. Doar cu un nou model, actualele imbacsite partide se pot remania prin raportare la el, mai spun oamenii in strada adunati la dezbateri in apropierea locurilor in care ei comemoreaza tragedia care a indurerat profund un neam intreg.
Fotografia articolului prezinta pe cei patru lideri importanti: Joahnnis, Ciolos, Hellwig si pe seful cancelariei prezindetiale Dan Mihalache care a adormit profund la vizita oficiala din Serbia unde presa din Romania nu a fost invitata in avionul prezidential. Noroc cu fotografii unguri si germani prezenti la eveniment.
Tudor Gheorghe – cantec oltenesc – ,, suntem neam de piatra! “"
Si "încheierea", in ton cu cele de mai sus (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/timotei-2/3/):
"1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia."
De aceea nu comentez dar ma intreb: a interesat si intereseaza pe cineva aceasta relevanta?
marți, 24 noiembrie 2015
O postare fara multe comentarii
Astazi voi reda, prin copy-paste si, sper, cu permisiunea autorului o postare de mare actualitate. Marita citita, analizata, rumegata si, de ce nu, utilizata ca studiu de caz si nu numai.
Iat-o:
"CÎRDĂȘIA PSD-PNL by Stelian Tănase— 24 Noi, 2015
"Nenea Iancu Caragiale a avut perfectă dreptate. A ghicit ce va să zică – geniul nostru național. A avut intuiția că atunci cind interesele o cer se cade la pace. Adică trădare să fie dacă interesele partidului o cer dar să știm și noi. In România lucrurile nu sunt niciodată grave, niciodată serioase. E o comedie. Orice dramă, orice bătălie politică inverșunată se termină, neicușorule, cu „pupat toți Piața Endependenți!” Mă înțelegi!?…
Pînă la urmă se ajunge la un banchet, la zaiafet, la o chermeză, la un chef, cum vreți să-i spuneți. Unde se adună laolaltă la o masă puterea și opoziția. Exact ca in finalul Scrisorii pierdute cu Cațavencu pe post de maestru de ceremonii la victoria adversarilor săi implacabili, Zoe, Tipătescu, Trahanache și a candidatului lor parașutat de la Centru – Agamiță Dandanache. La București nu se întîmplă nimic grav. Rivalitățile ascund coterii, complicități, cîrdășii. Afacerile sunt afaceri, nu o să se certe excelențele lor pentru atîta lucru. Și cînd interese superioare o cer ne reunim, lăsăm toate idiosincraziile pentru a juca hora națională în miros de grătare cu mititei și fleici, cu cremwurști și bere. Cu fanfare, imn și aplauze. Bravos, națiune, halal să-ți fie, că e de bine !
Așa și cu PSD și PNL, după ce s-au ciomăgit un an de zile împărțindu-și de ochii lumi rolurile de putere și respectiv opoziție, au regăsit brusc concordia sub mantia lui Klaus Iohannis și pajului său Dacian Cioloș. Să fie oare vechiul spirit al USL!? Se pare că toți o regretă – și social-democrații și liberali. Au divorțat și au scăpat din ghiare marea pradă – România. Ce bine era atunci, mi-a zis de curînd un PSD-ist și a doua zi un PNL-ist. Parcă erau vorbiți. Dacă nu apărea acest Victor Ponta malefic și infantil ca să strice tot, mi-a spus, și azi am fi fost împreună. Dar și Antonescu al vostru ce a făcut! Și-a pus palma în cur și-a plecat la Bruxelles, nu mai vrea să facă politică. Se dă scîrbit.
Bref, azi 24 nov 2015 nimeni nu e-n opoziție. Toată lumea sprijină guvernul. Induioșător! Cică o cer comandamentele și urgențele momentului. O cere și patria. Cum știm, dragilor, politicienii noștri, or fi ei cum or fi, dar cînd este vorba de țărișoara lor, sunt mari patrioți. Sunt în stare de orice sacrificiu. Pentru că vibrează extraordinar cînd e vorba de simțămintele cele mai sfinte ! Să-i vezi cum își fac cruci, cum lacrimează la ridicarea steagului, cum țin mîna la inimă atunci cind se cînta imnul! Mai ales cînd sunt camerele tv ațintite asupra lor. Uite ce se întimplă în Europa, ce atentate! Cu migranții din Orientul Mijlociu și cu amenințarea Rusiei. Kto kogo!?
În plus, e și ciolanul baban cu cărniță și os care se anunță pentru 2016. Ce rost are să se certe marii protagoniști ai vieții noastre politice cînd e de furat pentru toată lumea!?… Ar fi o prostie. Climatul de dușmănie, de controverse, nu face bine. Mai bine unitate și prieteșug.
Nu cred deloc că nostalgia pentru USL a produs această cîrdășie între PSD si PNL la care asistăm. Sursa acestei franternizări neașteptate este sperietura pe care au tras-o politicienii, șefii lor mai ales, de la protestele din Piața Universitații. Lumea le-a cerut pur și simplu să plece acasă. Clasa politica go home! Politicienii și-au dat brusc seama că pentru a supraviețui ( la vremuri noi, tot noi!!!) trebuie să uite vechile certuri. Să bată palma, să coabiteze, să se solidarizeze (nu numai protestarii ). Altfel vor dispărea cu toții și adio ciolan.
Odată trecută sperietura, cînd oamenii s-a retras pe la casele lor, politicienii și-au reluat vechile lor obiceiuri. Suntem la faza tactică – joc de glezne, temporizare. Clasa politică, dragii mei, nu se va reforma cu o iota. Va sta un pic la cutie, low-profile, cu ciocul mic. Cam din aprilie politicienii își vor face din nou apariția. În campaniile de la anul vor fi din nou f vocali. Vor asalta ecranele televizoarelor, vor ține mitinguri în piețele publice, vor mărșălui pe bulevarde. Vor organiza chermeze populare cu mici și bere gratis. Vor strînge copii în brațe. Vor pupa babele. Se vor prezenta smeriți la biserică să se închine la icoane. În schimb, vor pretinde să le dăm votul. Vor face promisiuni nebunești. Aceleași personaje cu aceleași metehne.
Pe scurt clasa politică românească nu se poate reforma. Sunt gogorițe. Doar înlocuită în întregime sub acțiunea energică a unui lider luminat și autoritar. E Klaus Iohannis unul în devenire !? Nu prea cred. La anul vor defila aceiași păpușari și marionete. Iertați pesimismul, dar am trăit și văzut/auzit multe în ultimii 25 de ani și nu văd nicio speranță. Suntem niște păguboși.
STELIAN TĂNASE
copyright www.stelian-tanase.ro"
Concluziile apartin fiecaruia dintre noi.
Mie mi-a ramas in minte aceeasi morala dintr-un banc redat mai de mult, dupa care ...
"DEMOCRATIA E SUS! jos e ..........."
Iat-o:
"CÎRDĂȘIA PSD-PNL by Stelian Tănase— 24 Noi, 2015
"Nenea Iancu Caragiale a avut perfectă dreptate. A ghicit ce va să zică – geniul nostru național. A avut intuiția că atunci cind interesele o cer se cade la pace. Adică trădare să fie dacă interesele partidului o cer dar să știm și noi. In România lucrurile nu sunt niciodată grave, niciodată serioase. E o comedie. Orice dramă, orice bătălie politică inverșunată se termină, neicușorule, cu „pupat toți Piața Endependenți!” Mă înțelegi!?…
Pînă la urmă se ajunge la un banchet, la zaiafet, la o chermeză, la un chef, cum vreți să-i spuneți. Unde se adună laolaltă la o masă puterea și opoziția. Exact ca in finalul Scrisorii pierdute cu Cațavencu pe post de maestru de ceremonii la victoria adversarilor săi implacabili, Zoe, Tipătescu, Trahanache și a candidatului lor parașutat de la Centru – Agamiță Dandanache. La București nu se întîmplă nimic grav. Rivalitățile ascund coterii, complicități, cîrdășii. Afacerile sunt afaceri, nu o să se certe excelențele lor pentru atîta lucru. Și cînd interese superioare o cer ne reunim, lăsăm toate idiosincraziile pentru a juca hora națională în miros de grătare cu mititei și fleici, cu cremwurști și bere. Cu fanfare, imn și aplauze. Bravos, națiune, halal să-ți fie, că e de bine !
Așa și cu PSD și PNL, după ce s-au ciomăgit un an de zile împărțindu-și de ochii lumi rolurile de putere și respectiv opoziție, au regăsit brusc concordia sub mantia lui Klaus Iohannis și pajului său Dacian Cioloș. Să fie oare vechiul spirit al USL!? Se pare că toți o regretă – și social-democrații și liberali. Au divorțat și au scăpat din ghiare marea pradă – România. Ce bine era atunci, mi-a zis de curînd un PSD-ist și a doua zi un PNL-ist. Parcă erau vorbiți. Dacă nu apărea acest Victor Ponta malefic și infantil ca să strice tot, mi-a spus, și azi am fi fost împreună. Dar și Antonescu al vostru ce a făcut! Și-a pus palma în cur și-a plecat la Bruxelles, nu mai vrea să facă politică. Se dă scîrbit.
Bref, azi 24 nov 2015 nimeni nu e-n opoziție. Toată lumea sprijină guvernul. Induioșător! Cică o cer comandamentele și urgențele momentului. O cere și patria. Cum știm, dragilor, politicienii noștri, or fi ei cum or fi, dar cînd este vorba de țărișoara lor, sunt mari patrioți. Sunt în stare de orice sacrificiu. Pentru că vibrează extraordinar cînd e vorba de simțămintele cele mai sfinte ! Să-i vezi cum își fac cruci, cum lacrimează la ridicarea steagului, cum țin mîna la inimă atunci cind se cînta imnul! Mai ales cînd sunt camerele tv ațintite asupra lor. Uite ce se întimplă în Europa, ce atentate! Cu migranții din Orientul Mijlociu și cu amenințarea Rusiei. Kto kogo!?
În plus, e și ciolanul baban cu cărniță și os care se anunță pentru 2016. Ce rost are să se certe marii protagoniști ai vieții noastre politice cînd e de furat pentru toată lumea!?… Ar fi o prostie. Climatul de dușmănie, de controverse, nu face bine. Mai bine unitate și prieteșug.
Nu cred deloc că nostalgia pentru USL a produs această cîrdășie între PSD si PNL la care asistăm. Sursa acestei franternizări neașteptate este sperietura pe care au tras-o politicienii, șefii lor mai ales, de la protestele din Piața Universitații. Lumea le-a cerut pur și simplu să plece acasă. Clasa politica go home! Politicienii și-au dat brusc seama că pentru a supraviețui ( la vremuri noi, tot noi!!!) trebuie să uite vechile certuri. Să bată palma, să coabiteze, să se solidarizeze (nu numai protestarii ). Altfel vor dispărea cu toții și adio ciolan.
Odată trecută sperietura, cînd oamenii s-a retras pe la casele lor, politicienii și-au reluat vechile lor obiceiuri. Suntem la faza tactică – joc de glezne, temporizare. Clasa politică, dragii mei, nu se va reforma cu o iota. Va sta un pic la cutie, low-profile, cu ciocul mic. Cam din aprilie politicienii își vor face din nou apariția. În campaniile de la anul vor fi din nou f vocali. Vor asalta ecranele televizoarelor, vor ține mitinguri în piețele publice, vor mărșălui pe bulevarde. Vor organiza chermeze populare cu mici și bere gratis. Vor strînge copii în brațe. Vor pupa babele. Se vor prezenta smeriți la biserică să se închine la icoane. În schimb, vor pretinde să le dăm votul. Vor face promisiuni nebunești. Aceleași personaje cu aceleași metehne.
Pe scurt clasa politică românească nu se poate reforma. Sunt gogorițe. Doar înlocuită în întregime sub acțiunea energică a unui lider luminat și autoritar. E Klaus Iohannis unul în devenire !? Nu prea cred. La anul vor defila aceiași păpușari și marionete. Iertați pesimismul, dar am trăit și văzut/auzit multe în ultimii 25 de ani și nu văd nicio speranță. Suntem niște păguboși.
STELIAN TĂNASE
copyright www.stelian-tanase.ro"
Concluziile apartin fiecaruia dintre noi.
Mie mi-a ramas in minte aceeasi morala dintr-un banc redat mai de mult, dupa care ...
"DEMOCRATIA E SUS! jos e ..........."
duminică, 22 noiembrie 2015
Gand la o ... postare
Mi-am propus o alta abordare.
Nu pentru ca mi-ar fi frica sa ma exprim liber. Am facut-o si o voi mai face, chiar daca uneori nu prea am fost coerent sau m-am exprimat cu greseli. Suntem cu totii supusi greselilor. Doar ca trebuie sa o recunoastem si sa ne corectam..
Mi-am propus deci sa redau, prin copy-paste fireste, postari cu care sunt perfect de acord si ma reprezinta. Iar daca la sfarsit voi puncta cu o mica completare, asta nu inseamna ca ma substitui autorului.
Astazi am gasit ceva mai mult decat interesant (de fapt un exemplu din multe altele). Iata-l (http://anonimus.ro/index.php/declaratii/1677-strada-urla-porcii-rama):
1. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire. (http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/1/)
Spre comparatie, redau acelasi psalm in limba natala al parintelui Reformei, Martin Luther:
Ce face diferenta spre acel ALTFEL pe care-l asteptam cu totii?
Niste numere (adica versete): 1 versus 4.
Caci asta inseamna mare schimbare.
De aceea cred ca apelul de la inceput a fost considerat de autor disperat si inutil: pentru ca nu se vede nici o schimbare!
Nu pentru ca mi-ar fi frica sa ma exprim liber. Am facut-o si o voi mai face, chiar daca uneori nu prea am fost coerent sau m-am exprimat cu greseli. Suntem cu totii supusi greselilor. Doar ca trebuie sa o recunoastem si sa ne corectam..
Mi-am propus deci sa redau, prin copy-paste fireste, postari cu care sunt perfect de acord si ma reprezinta. Iar daca la sfarsit voi puncta cu o mica completare, asta nu inseamna ca ma substitui autorului.
Astazi am gasit ceva mai mult decat interesant (de fapt un exemplu din multe altele). Iata-l (http://anonimus.ro/index.php/declaratii/1677-strada-urla-porcii-rama):
"„Apel disperat și inutil…
Nu sunt și nu voi fi politician! Dar nici prost nu sunt…
Ni se vorbește de 'restructurări', de 'democrație originală', ni se arată cât de complicat este totul…
Când de fapt este foarte simplu:
punctualitate,
corectitudine,
responsabilitate,
indiferent de cine este la putere. Adaug și patriotism!
Sancțiuni exemplare pentru corupți, în regim de urgentă! Cine fură azi un ou, ieri a furat… un bou! Confiscare!
Mergi în Parlament nu pentru drepturi, ci pentru a sluji țara. Punct! Pentru asta renunți la orice altceva, chiar și la somn!
Oribilului traseism politic! Azi esti alb, mâine roșu? Și alegătorii tăi?
Contracte schimbate prin 'acte adiționale'? Furt, incapacitate, șmecherie! Stop!
Ni se vorbește de 'restructurări', de 'democrație originală', ni se arată cât de complicat este totul…
Când de fapt este foarte simplu:
punctualitate,
corectitudine,
responsabilitate,
indiferent de cine este la putere. Adaug și patriotism!
Sancțiuni exemplare pentru corupți, în regim de urgentă! Cine fură azi un ou, ieri a furat… un bou! Confiscare!
Mergi în Parlament nu pentru drepturi, ci pentru a sluji țara. Punct! Pentru asta renunți la orice altceva, chiar și la somn!
Oribilului traseism politic! Azi esti alb, mâine roșu? Și alegătorii tăi?
Contracte schimbate prin 'acte adiționale'? Furt, incapacitate, șmecherie! Stop!
Din anii 90 nu mai avem ștanță pentru aur, fiindcă nu mai avem ce extrage. Minele se închid, dar în jurul lor roiesc 'șacalii' alogeni. Sunt idioți? Ei, sau guvernanții, în frunte cu Guvernatorul?
Dacă 'mai este aur' de ce nu noi? Dacă 'nu mai este', de ce ei?
PIB-ul nostru provine, majoritar, din vânzări și chirii… Țara bogată permite asta. Dar când vor seca? Producții nu putem face? Șomerii nu pot lucra?
Să trimiți în șomaj mineri, cu salarii în avans, în loc să-i recalifici pentru șosele și autostrăzi, este furt național!
Să întreții pe bani publici o cohorta de pușcăriași fără să recuperezi cele furate, este cârdășie!
Toți 'fac pe proștii' și merg înainte ca porcii când râmă… Pe sub garduri, pe sub legi!
Strada urlă, porcul râmă.
Asta trăim.
Președintele gândește profund…
Și Corabia se scufundă”.
Dacă 'mai este aur' de ce nu noi? Dacă 'nu mai este', de ce ei?
PIB-ul nostru provine, majoritar, din vânzări și chirii… Țara bogată permite asta. Dar când vor seca? Producții nu putem face? Șomerii nu pot lucra?
Să trimiți în șomaj mineri, cu salarii în avans, în loc să-i recalifici pentru șosele și autostrăzi, este furt național!
Să întreții pe bani publici o cohorta de pușcăriași fără să recuperezi cele furate, este cârdășie!
Toți 'fac pe proștii' și merg înainte ca porcii când râmă… Pe sub garduri, pe sub legi!
Strada urlă, porcul râmă.
Asta trăim.
Președintele gândește profund…
Și Corabia se scufundă”.
Florin Zamfirescu"
In fata acestei realitati crude nu pot face nici un alt comentariu.
Sau poate da, daca imi aduc aminte ca sloganul "Romania lucrului bine facut" a fost lansata tocmai de un candidat la "prezidentiabile" care ni s-a prezentat ca altfel (sau doar ne-a "manipulat"?).
Pentru acest altfel, pe care-l asteptam dar nu-l vedem inca, nu ma pot abtine sa dau un exemplu de ceea ce inseamna ALTFEL (cu diferentiere de marime si culoare):
2. Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
4. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5. De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire. (http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/1/)
Spre comparatie, redau acelasi psalm in limba natala al parintelui Reformei, Martin Luther:
Der Weg des Frommen - der Weg des Gottlosen
1 Wohl dem, der nicht wandelt im Rat der Gottlosen / noch tritt auf den Weg der Sünder noch sitzt, wo die Spötter sitzen,
2 sondern hat Lust am Gesetz des HERRN und sinnt über seinem Gesetz Tag und Nacht!
3 Der ist wie ein Baum, gepflanzt an den Wasserbächen, / der seine Frucht bringt zu seiner Zeit, und seine Blätter verwelken nicht. Und was er macht, das gerät wohl.
4 Aber so sind die Gottlosen nicht, sondern wie Spreu, die der Wind verstreut.
5 Darum bestehen die Gottlosen nicht im Gericht noch die Sünder in der Gemeinde der Gerechten.
6 Denn der HERR kennt den Weg der Gerechten, aber der Gottlosen Weg vergeht.
( http://www.bibleserver.com/text/LUT/Psalm1)
Ce face diferenta spre acel ALTFEL pe care-l asteptam cu totii?
Niste numere (adica versete): 1 versus 4.
Caci asta inseamna mare schimbare.
De aceea cred ca apelul de la inceput a fost considerat de autor disperat si inutil: pentru ca nu se vede nici o schimbare!
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
Descoperire
Astazi, intr-o zi de toamna ca oricare alta am avut curiozitatea, dupa ce mi-am "facut lectiile", sa trec putin prin Facebook. Cu gândul la ceea ce aminteam ieri ca trebuie sa fie o rugaciune, dar nu doar ca sa dea bine la public, "Doamne ajuta! Doamne da izbanda!".
Intamplator sau nu, am facut o descoperire pe care vreau s-o las si aici, cu speranta ca cele ce vor fi redate in continuare vor ajunge unde trebuie.
Descoperirea priveste o initiativa si o creatie.
Redau, prin copy-paste, mai intai creatia:
"TARA FURATA
Radu Pietreanu (https://www.facebook.com/radu.pietreanu)
Ce grea, insuportabilă povară...
Cum să le spun săracilor nepoți
Că am avut cea mai frumoasă țară
Și am lăsat-o pradă unor hoți?
Vinovătia o să-mi ardă fața
Căci țara-n care morții noștri zac
Am apărat-o mii de ani cu viața
Și am pierdut-o într-un sfert de veac
Cum ați ajuns, cretinilor, în frunte?
Cum de ne-ați păcălit ca pe berbeci?
Slugoi ai intereselor mărunte
Cu buzunarul cald și ochii reci
Cum naiba ne-ați convins să punem botul
La kilul de ulei sau biscuiți
Și să vă dăm de bună voie votul?
Născarea mamii voastre de bandiți...
Uitați-vă o clipă în oglindă
Vă este scris pe frunte ”trădători”
Nu e blestem pe toți să vă cuprindă
Nici moarte să vă ia de mii de ori
Jigodii grohăind cu mintea-n ceață
Care nu mai aveți nimica sfânt
Voi i-ați băgat, cu zâmbetul pe față,
Pe mama și pe tata în mormânt
Din pensia lor, jignitor de mică
V-ați cumpărat mașini și vile mari
I-ați înjurat spre a vă ști de frică
Și i-ați persecutat ca pe tâlhari
Voi ne făcurăți, dintr-un neam de vază
Popor de căpșunari și cerșetori
Si-ați pus otravă-n fiecare frază
Din zilnicul discurs de infractori
Din impostură ați făcut paradă
Iar din profesori ați făcut stafii
Valorile se vând la colț de stradă
Pe bani puțini, spre-a supraviețui
Voi ați manelizat întreaga țară
Voi îi plătiți regește pe tâmpiți
Cultura vi se pare o povară
Și s-o-nțelegeți nu prea reușiți
V-ați adunat în Parlament cu toții
O gașcă de pungași și derbedei
Vă șantajază interlopii, hoții,
Și ne ucideți să trăiască ei
Atât vă zic : rușine să vă fie
Bastarzi îmbogățiți prin furăciuni!
Vă doare-n dos de biata Românie
Și-ați transformat-o-n casă de nebuni!
Demisionați, de mai aveți decență,
Întoarceți-vă-n grote și-n noroi
Caci țara e în stare de urgență
Nu vrea să mai plătească pentru voi!
Băi sclavilor, câți bani v-a dat Chevronul
Să bateți amărâții din Pungesti
Cu cizmele, cu pumnii și bastonul?
Cât costă drepturile lor firești?
Ați dărâmat și fabrici și uzine
Sau le-ați vândut pe câțiva euroi
Dar țineți minte, vremea plății vine!
O să ne cerem țara înapoi!
Ce șpăgi v-au dat ca Roșia Montană
S-o vindeți, otrăvind-o-n cianuri?
Ce monstru v-a dat viață? Ce satană?
Ce târfă renegată în călduri?
Cine plătește, viermilor, dezmățul
În care zi de zi vă lăfăiți?
Cum nu v-alungă Cel De Sus cu bățul
Când numele Său sfânt îl terfeliți?
Închideți școli, cantine și spitale
Și ridicați bordeluri, săli de joc...
Ori n-aveți șansa unor minți normale
Ori vreți să ne exterminați pe loc
Ne-ați invadat și prin televizoare
În zi de Paști sau seara de Ajun
Și cu tupeu de javre ordinare
Ni l-ați impozitat pe Moș Crăciun
Ne-am săturat de prinți și beizadele
Care se sparg în fițe și-n figuri
De șmecherași de lux și de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri
Când fiul meu ce-nvață și ia BAC-ul
Îmi spune printre lacrimi ”sunt șomer”
Îmi vine să vă dau la mama dracu
Cu tot cu Parlament și Minister
Când faceți nesfârșite împrumuturi
Și împărțiți paraii între voi
Îmi vine să vă tăbăcesc în șuturi
Căci cei datori rămân doar proștii. Noi!
Bețivi, drogați până în gât și peste
Pierduți cu vagaboande în orgii
Și nu aveți rușine de neveste
De mame, de nepoți și de copii
Îmi vine să vă bat cu frenezie
Ca pe covoare, ca pe antihriști
Și să v-arunc pe toți în pușcărie
Printre violatori și sodomiști
Cât o să ne mai credeți oi tâmpite
Sau vaci de muls, sau cai de călărit?
Cât mai rânjiți cu fețe decrepite
Când vă-ntrebăm de ce ne-ați jefuit?
Ferească-vă Iisus de răzbunare
De furia românului tăcut
Când va începe Marea Demascare
Vă veți dori să nu vă fi născut
Șacali bolnavi, vi se cam strânge lațul
Și vi se înfășoară peste bot
Căci Dumnezeu din cer v-a luat sațul
Și bunul simț și etica și tot
Atunci când veți citi aceste versuri
Sau, mai corect, cand vi se vor citi
Veți plânge peste tot facând demersuri
”Să-l aruncăm pe ăsta-n pușcării!”
Dar n-aveți cum să arestați o țară!
Nu suntem un popor de retardati!
Și-n locul meu la gât o să vă sară!
N-aveți puterea să-i intimidați!
De v-ați recunoscut în cele scrise
Voi, hahalere, oameni de nimic,
Voi, viruși, bube, jeguri compromise,
Hai, faceți bine și muriți un pic!
Initiativa, in perfecta imbinare cu versurile sau tocmai pentru a le scoate in evidenta, inseamna niste litere : PNPP. Care traduse, spun asa :
Partidul National Pentru Patrie.
Nu este propaganda. Este doar o invitatie spre ... descoperire!
Intamplator sau nu, am facut o descoperire pe care vreau s-o las si aici, cu speranta ca cele ce vor fi redate in continuare vor ajunge unde trebuie.
Descoperirea priveste o initiativa si o creatie.
Redau, prin copy-paste, mai intai creatia:
"TARA FURATA
Radu Pietreanu (https://www.facebook.com/radu.pietreanu)
Ce grea, insuportabilă povară...
Cum să le spun săracilor nepoți
Că am avut cea mai frumoasă țară
Și am lăsat-o pradă unor hoți?
Vinovătia o să-mi ardă fața
Căci țara-n care morții noștri zac
Am apărat-o mii de ani cu viața
Și am pierdut-o într-un sfert de veac
Cum ați ajuns, cretinilor, în frunte?
Cum de ne-ați păcălit ca pe berbeci?
Slugoi ai intereselor mărunte
Cu buzunarul cald și ochii reci
Cum naiba ne-ați convins să punem botul
La kilul de ulei sau biscuiți
Și să vă dăm de bună voie votul?
Născarea mamii voastre de bandiți...
Uitați-vă o clipă în oglindă
Vă este scris pe frunte ”trădători”
Nu e blestem pe toți să vă cuprindă
Nici moarte să vă ia de mii de ori
Jigodii grohăind cu mintea-n ceață
Care nu mai aveți nimica sfânt
Voi i-ați băgat, cu zâmbetul pe față,
Pe mama și pe tata în mormânt
Din pensia lor, jignitor de mică
V-ați cumpărat mașini și vile mari
I-ați înjurat spre a vă ști de frică
Și i-ați persecutat ca pe tâlhari
Voi ne făcurăți, dintr-un neam de vază
Popor de căpșunari și cerșetori
Si-ați pus otravă-n fiecare frază
Din zilnicul discurs de infractori
Din impostură ați făcut paradă
Iar din profesori ați făcut stafii
Valorile se vând la colț de stradă
Pe bani puțini, spre-a supraviețui
Voi ați manelizat întreaga țară
Voi îi plătiți regește pe tâmpiți
Cultura vi se pare o povară
Și s-o-nțelegeți nu prea reușiți
V-ați adunat în Parlament cu toții
O gașcă de pungași și derbedei
Vă șantajază interlopii, hoții,
Și ne ucideți să trăiască ei
Atât vă zic : rușine să vă fie
Bastarzi îmbogățiți prin furăciuni!
Vă doare-n dos de biata Românie
Și-ați transformat-o-n casă de nebuni!
Demisionați, de mai aveți decență,
Întoarceți-vă-n grote și-n noroi
Caci țara e în stare de urgență
Nu vrea să mai plătească pentru voi!
Băi sclavilor, câți bani v-a dat Chevronul
Să bateți amărâții din Pungesti
Cu cizmele, cu pumnii și bastonul?
Cât costă drepturile lor firești?
Ați dărâmat și fabrici și uzine
Sau le-ați vândut pe câțiva euroi
Dar țineți minte, vremea plății vine!
O să ne cerem țara înapoi!
Ce șpăgi v-au dat ca Roșia Montană
S-o vindeți, otrăvind-o-n cianuri?
Ce monstru v-a dat viață? Ce satană?
Ce târfă renegată în călduri?
Cine plătește, viermilor, dezmățul
În care zi de zi vă lăfăiți?
Cum nu v-alungă Cel De Sus cu bățul
Când numele Său sfânt îl terfeliți?
Închideți școli, cantine și spitale
Și ridicați bordeluri, săli de joc...
Ori n-aveți șansa unor minți normale
Ori vreți să ne exterminați pe loc
Ne-ați invadat și prin televizoare
În zi de Paști sau seara de Ajun
Și cu tupeu de javre ordinare
Ni l-ați impozitat pe Moș Crăciun
Ne-am săturat de prinți și beizadele
Care se sparg în fițe și-n figuri
De șmecherași de lux și de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri
Când fiul meu ce-nvață și ia BAC-ul
Îmi spune printre lacrimi ”sunt șomer”
Îmi vine să vă dau la mama dracu
Cu tot cu Parlament și Minister
Când faceți nesfârșite împrumuturi
Și împărțiți paraii între voi
Îmi vine să vă tăbăcesc în șuturi
Căci cei datori rămân doar proștii. Noi!
Bețivi, drogați până în gât și peste
Pierduți cu vagaboande în orgii
Și nu aveți rușine de neveste
De mame, de nepoți și de copii
Îmi vine să vă bat cu frenezie
Ca pe covoare, ca pe antihriști
Și să v-arunc pe toți în pușcărie
Printre violatori și sodomiști
Cât o să ne mai credeți oi tâmpite
Sau vaci de muls, sau cai de călărit?
Cât mai rânjiți cu fețe decrepite
Când vă-ntrebăm de ce ne-ați jefuit?
Ferească-vă Iisus de răzbunare
De furia românului tăcut
Când va începe Marea Demascare
Vă veți dori să nu vă fi născut
Șacali bolnavi, vi se cam strânge lațul
Și vi se înfășoară peste bot
Căci Dumnezeu din cer v-a luat sațul
Și bunul simț și etica și tot
Atunci când veți citi aceste versuri
Sau, mai corect, cand vi se vor citi
Veți plânge peste tot facând demersuri
”Să-l aruncăm pe ăsta-n pușcării!”
Dar n-aveți cum să arestați o țară!
Nu suntem un popor de retardati!
Și-n locul meu la gât o să vă sară!
N-aveți puterea să-i intimidați!
De v-ați recunoscut în cele scrise
Voi, hahalere, oameni de nimic,
Voi, viruși, bube, jeguri compromise,
Hai, faceți bine și muriți un pic!
Initiativa, in perfecta imbinare cu versurile sau tocmai pentru a le scoate in evidenta, inseamna niste litere : PNPP. Care traduse, spun asa :
Partidul National Pentru Patrie.
Nu este propaganda. Este doar o invitatie spre ... descoperire!
vineri, 20 noiembrie 2015
Trei ... spre meditare
In acest ocean de perfidie politica si indeferenta totala fata de poporul suveran (vezi votul anti DNA-ANI), de chix guvernamental si de "lucru bine facut" impotriva "strazii", aparitiile din mediul virtual si media mi se par perfect asemanatoare cu ceea ce, popular inseamna "frectie la un picior de lemn".
Si cum disparitia patosului "revolutionar" certifica teoria conspiratiei dupa care totul a fost indreptat impotriva unuia singur iar schimbarea doar o regizare dupa un scenariu de mult discutat in culise bine protejate ale cancelariilor occidentale, incep sa ma gândesc cam cum va arata democratia originala romaneasca in viitorul an, an de lupta apriga pentru ciolan si nu pentru binele si propasirea acestei natiuni atat de zdruncinata de interesele meschine ale celor care, eludând vointa poporului, de asanare a clasei politice, ne tot dau cu tifla de peste 25 de ani, ridicând zicerea relevanta "cainii latra, ursul trece" la rang de lege.
In acest noian de devoalari degeaba, deci, m-am oprit la trei postari de pe Facebook pe care le voi reda prin copy-paste convins ca, desi nimic pare ca nu-i mai poate influenta pe alesii si numitii nostri, de toate culorile si gradele politice si nu numai, in ascensiunea lor continua spre ceea ce, popular se numeste mizerie, trebuie incercat.
Caci, " ... o lupta-i viata, deci te lupta!", nu?
Iata-o pe prima:
"Pe patul de moarte, Alexandru cel Mare a convocat generalii de armata si le-a spus ultimele lui dorinte:
1. Cei mai buni doctori sa ii care sicriul;
2. Bogatia pe care el o stransese (bani, aur, pietre pretioase) sa fie imprastiata in drumul lui catre cimitir;
3. Mainile lui sa fie lasate libere astfel incat sa stea in afara sicriului pentru ca toata lumea sa le vada.
Surprins de aceste cereri neobisnuite, unul dintre generalii lui a cerut sa ii explice de ce vrea asta. Iata ce a avut de spus Alexandru cel mare:
"Vreau cei mai buni medici pentru a transporta sicriul meu pentru a demonstra ca, in fata mortii, chiar si cei mai buni medici din lume nu au nicio putere de a vindeca;
Vreau ca pe drumul pana la cimitir sa imi aruncati averea astfel incat toata lumea sa vada ca bogatia materiala dobandita pe pamant va ramane pe pamant;Vreau ca mainile mele sa stea in aer astfel incat oamanii sa inteleaga ca am ajuns in aceasta lume cu mana goala si parasesc aceasta lume tot cu mainile goale...."
Nu luam nicio bogatie materiala cu noi in mormant. Timpul este comoara noastra pretioasa deoarece este limitat. Putem produce mai multa bogatie, dar niciodata nu putem avea mai mult timp.
Cand oferim cuiva timpul nostru, oferim o parte din viata noastra... o parte pe care nu o vom mai lua niciodata inapoi."
(http://www.kudika.ro/articol/Virale/42363/ultima-dorinta-o-poveste-despre-bogatia-vietii.html)
A doua este, de fapt, o fotografie mai mult decat sugestiva. Cel putin pentru mine. Ca si comentariul: " Atat!
P.S. sper sa nu se gaseasca destepti care sa ma anunte ca am scris gresit. :))) - cu Alin "Coiotu" Dinca.
Si pentru ca acest talmes-balmes mioritic pare sa ne mistuie fara sfarsit, nu pot sa nu o redau si pe a treia, niste versuri care, asa cum se spunea si in articolul de unde le-am copiat, ar merita si mai mult decat o postare in mediul virtual (sper ca autorul sa nu se supere pentru ... propaganda):
„Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către streini
iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini
acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați
și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !
Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători
iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori ;
feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară
și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară ;
Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave
iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave ;
iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare
privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare…
Iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți
și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur
dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n cur…
Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginți, iar Țara poate să și ardă…
iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate
şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…
Iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat…
și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume…goi !…
Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini
iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat
voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat ?…
Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații
și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :
Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-ți furat
și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal curat
dați-ne ”napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat
și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea ”palat”
dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva
și plecați în lumea largă … că noi nu v-om căuta…”(http://www.voceatransilvaniei.ro/scrisoarea-emornici-si-haini/)
Se mai poate spune ceva?
Da. O rugaciune, dar nu ca cele facute de complezenta, ca da bine la ... public.
Poate ca asta:
"1. (Catre mai marele cantaretilor: catre Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: "Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea."
2. Am stat mut, in tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totusi durerea mea nu era mai putin mare.
3. Imi ardea inima in mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi-a venit cuvantul pe limba si am zis:
4. "Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sunt."
5. Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. (Oprire)
6. Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua.
7. Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea.
8. Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun!
9. Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi.
10. Abate-Ti loviturile de la mine! Imi iese sufletul sub loviturile mainii Tale.
11. Tu pedepsesti pe om si-l lovesti pentru faradelegea lui: ii prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12. Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea in fata lacrimilor mele! Caci sunt un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.
13. Abate-Ti privirea de la mine si lasa-ma sa rasuflu, pana nu ma duc si sa nu mai fiu! "
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/39)
Si cum disparitia patosului "revolutionar" certifica teoria conspiratiei dupa care totul a fost indreptat impotriva unuia singur iar schimbarea doar o regizare dupa un scenariu de mult discutat in culise bine protejate ale cancelariilor occidentale, incep sa ma gândesc cam cum va arata democratia originala romaneasca in viitorul an, an de lupta apriga pentru ciolan si nu pentru binele si propasirea acestei natiuni atat de zdruncinata de interesele meschine ale celor care, eludând vointa poporului, de asanare a clasei politice, ne tot dau cu tifla de peste 25 de ani, ridicând zicerea relevanta "cainii latra, ursul trece" la rang de lege.
In acest noian de devoalari degeaba, deci, m-am oprit la trei postari de pe Facebook pe care le voi reda prin copy-paste convins ca, desi nimic pare ca nu-i mai poate influenta pe alesii si numitii nostri, de toate culorile si gradele politice si nu numai, in ascensiunea lor continua spre ceea ce, popular se numeste mizerie, trebuie incercat.
Caci, " ... o lupta-i viata, deci te lupta!", nu?
Iata-o pe prima:
"Pe patul de moarte, Alexandru cel Mare a convocat generalii de armata si le-a spus ultimele lui dorinte:
1. Cei mai buni doctori sa ii care sicriul;
2. Bogatia pe care el o stransese (bani, aur, pietre pretioase) sa fie imprastiata in drumul lui catre cimitir;
3. Mainile lui sa fie lasate libere astfel incat sa stea in afara sicriului pentru ca toata lumea sa le vada.
Surprins de aceste cereri neobisnuite, unul dintre generalii lui a cerut sa ii explice de ce vrea asta. Iata ce a avut de spus Alexandru cel mare:
"Vreau cei mai buni medici pentru a transporta sicriul meu pentru a demonstra ca, in fata mortii, chiar si cei mai buni medici din lume nu au nicio putere de a vindeca;
Vreau ca pe drumul pana la cimitir sa imi aruncati averea astfel incat toata lumea sa vada ca bogatia materiala dobandita pe pamant va ramane pe pamant;Vreau ca mainile mele sa stea in aer astfel incat oamanii sa inteleaga ca am ajuns in aceasta lume cu mana goala si parasesc aceasta lume tot cu mainile goale...."
Nu luam nicio bogatie materiala cu noi in mormant. Timpul este comoara noastra pretioasa deoarece este limitat. Putem produce mai multa bogatie, dar niciodata nu putem avea mai mult timp.
Cand oferim cuiva timpul nostru, oferim o parte din viata noastra... o parte pe care nu o vom mai lua niciodata inapoi."
(http://www.kudika.ro/articol/Virale/42363/ultima-dorinta-o-poveste-despre-bogatia-vietii.html)
A doua este, de fapt, o fotografie mai mult decat sugestiva. Cel putin pentru mine. Ca si comentariul: " Atat!
P.S. sper sa nu se gaseasca destepti care sa ma anunte ca am scris gresit. :))) - cu Alin "Coiotu" Dinca.
Si pentru ca acest talmes-balmes mioritic pare sa ne mistuie fara sfarsit, nu pot sa nu o redau si pe a treia, niste versuri care, asa cum se spunea si in articolul de unde le-am copiat, ar merita si mai mult decat o postare in mediul virtual (sper ca autorul sa nu se supere pentru ... propaganda):
„Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către streini
iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini
acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați
și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !
Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători
iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori ;
feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară
și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară ;
Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave
iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave ;
iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare
privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare…
Iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți
și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur
dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n cur…
Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginți, iar Țara poate să și ardă…
iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate
şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…
Iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat…
și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume…goi !…
Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini
iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat
voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat ?…
Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații
și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :
Dați-ne ”napoi argintul, aurul și ce-ți furat
și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal curat
dați-ne ”napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat
și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea ”palat”
dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva
și plecați în lumea largă … că noi nu v-om căuta…”(http://www.voceatransilvaniei.ro/scrisoarea-emornici-si-haini/)
Se mai poate spune ceva?
Da. O rugaciune, dar nu ca cele facute de complezenta, ca da bine la ... public.
Poate ca asta:
"1. (Catre mai marele cantaretilor: catre Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: "Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea."
2. Am stat mut, in tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totusi durerea mea nu era mai putin mare.
3. Imi ardea inima in mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi-a venit cuvantul pe limba si am zis:
4. "Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sunt."
5. Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. (Oprire)
6. Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua.
7. Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea.
8. Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun!
9. Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi.
10. Abate-Ti loviturile de la mine! Imi iese sufletul sub loviturile mainii Tale.
11. Tu pedepsesti pe om si-l lovesti pentru faradelegea lui: ii prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
12. Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea in fata lacrimilor mele! Caci sunt un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.
13. Abate-Ti privirea de la mine si lasa-ma sa rasuflu, pana nu ma duc si sa nu mai fiu! "
(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/39)
miercuri, 18 noiembrie 2015
Gand scurt, dintr-o remarca
O valtoare. Perfida si periculoasa.
Asa percep realitatea cotidiana dupa recenta "instalare" dar mai ales dupa recentele devoalari pe care media si spatiul virtual le publica intr-o furibunda avalansa. Cert este ca nimeni nu poate spune nimic la nici 24 ore de la investutura vis-a-vis de toate acela revarsate peste noi. Pentru mine, tragi-comic, ramane discursul "Motului" care parodiind o scrisoare ne aducea aminte ca ... "de-o fi un A, de-o fi alt A, ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate...".
Doar ca tragi-comedia mioritica depaseste limitele parodiei daca stam stramb si judecam drept, vorba proverbului.
Caci am gasit, in aceeasi Carte a Cartilor, o remarca pe care nu pot si nu vreau sa o ignor, dupa care ni se demonstreaza cum a fost pana acum si cum poate fi de acum inainte, doar prin simpla intelegere a ACTULUI INVESTITURII.
Sau, mai bine zis, al juramantului de investitura.
Iat-o (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/5/):
Si asa, in lumina acestei remarci, sau sfat, sau mesaj, sau porunca ma intreb, ca simplul cetatean: CINE NE-A CONDUS PANA ACUM si CINE NE VA CONDUCE de acum incolo?
Asa percep realitatea cotidiana dupa recenta "instalare" dar mai ales dupa recentele devoalari pe care media si spatiul virtual le publica intr-o furibunda avalansa. Cert este ca nimeni nu poate spune nimic la nici 24 ore de la investutura vis-a-vis de toate acela revarsate peste noi. Pentru mine, tragi-comic, ramane discursul "Motului" care parodiind o scrisoare ne aducea aminte ca ... "de-o fi un A, de-o fi alt A, ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate...".
Doar ca tragi-comedia mioritica depaseste limitele parodiei daca stam stramb si judecam drept, vorba proverbului.
Caci am gasit, in aceeasi Carte a Cartilor, o remarca pe care nu pot si nu vreau sa o ignor, dupa care ni se demonstreaza cum a fost pana acum si cum poate fi de acum inainte, doar prin simpla intelegere a ACTULUI INVESTITURII.
Sau, mai bine zis, al juramantului de investitura.
Iat-o (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/5/):
| 33 Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: "Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale." | 33 Ati auzit ce s-a zis celor de demult: "Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale". |
| 34 Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; | 34 Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu, |
| 35 nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. | 35 Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat, |
| 36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. | 36 Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru, |
| 37 Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău | 37 Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este. |
Si asa, in lumina acestei remarci, sau sfat, sau mesaj, sau porunca ma intreb, ca simplul cetatean: CINE NE-A CONDUS PANA ACUM si CINE NE VA CONDUCE de acum incolo?
marți, 17 noiembrie 2015
Gand la o ... problema
In aceste zile m-am oprit de la a-mi expune gândurile, nu si de la a gandi, doar dintr-o simpla curiozitate care, prin votul aproape coplesitor de astazi, se poate traduce prin trei litere: Q.E.D. O detaliere a "spetei", foarte interesanta, pertinenta si relevanta o face, pe blogul sau personal un respectabil profesor, general in rezerva.
Eu, ramas cu gândul la TARA, inca a noastra dar nu dupa cum ne-a fost prezentat patriotismul caragialesc, stau si ma intreb cine are dreptate, in toata invazia de informatii cu si despre interese externe, fara a minimiza ceea ce poetul parca prevestea, cu peste un veac in urma intr-o poezie de impact pentru Romania anului de gratie 2015 . Cum care poezia?
Asta:
AI NOŞTRI TINERI...
Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ş'apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.
La ei îşi cască ochii săi nerodul
Că-i vede - în birje răsucind mustaţă,
Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.
Vorbesc pe nas, ca s-alti-mbănci se strâmbă:
Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele,
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc—şi-o plimbă.
Ş'aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pân' şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării: stele.
(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/32891/Ai_nostri_tineri...)
Mi-ar placea ca toate acestea sa fie doar greseli de perceptie si interpretare si nimic din ce se vehiculeaza in mediul virtual si media sa nu se adevereasca.
De aceea accept încheierea din plenul Parlamentului, cu prezentarea celebrului citat al lui Marc Aurelius, insa asa cum l-am gasit pe Internet, "Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat și mai ales înțelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilități." (http://www.citatecelebre.net/search/Marc%20Aurelius).
Redau, in acelasi timp, un pasaj pe care cred ca toti "aprobatii" de astazi ar fi trebuit sa-l cunoasca, mai ales in contextul serii sau al zilei urmatoare când vor vota cu mana pe Cartea care-l contine:
2. Să se arate dreptatea mea înaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!
3. Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.
4. Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori;
5. paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale şi nu mi se clatină picioarele.
6. Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!
7. Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost şi-i izbăveşti de potrivnicii lor prin dreapta Ta!
8. Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă la umbra aripilor Tale
9. de cei răi, care mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.
10. Ei îşi închid inima, au cuvinte semeţe în gură.
11. Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar, mă pândesc, ca să mă trântească la pământ.
12. Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu care stă la pândă în culcuşul lui.
13. Scoală-Te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14. Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui, şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15. Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.
(http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/17/)
Ma gândesc, insa, daca influenta si obedienta nu vor fi mai mari decat constiinta si credinta, daca exista.
Caci asta-i marea problema, nu?
duminică, 15 noiembrie 2015
Despre ... goluri
Am "tacut" in aceste zile din mai multe motive.
Concluziile apartin fiecaruia dintre noi.
Primul si cel mai de impact este faptul ca nu-mi permit, inca, o unealta a mea personala si de aceea trebuie sa impart calculatorul cu toti membrii familiei. Apoi mai este timpul care, momentan, este cam presant. Urmeaza responsabilitatile, care ma obliga la multe altele decat la a sta in fata computerului si, nu in ultimul rand, faptul ca tot ce s-a publicat in mediul online mi-a demonstrat cat de perfect si periculos este "efectul de bumerang". De la "speta Colectiv", cu tot tavalugul de schimbari "radicale" din societatea noastra (apropo, un analist avertizeaza ca vom pierde, acusi-acusi, "ceva", iar un altul ca se va produce o restauratie, prin accederea la administrarea treburilor tarii a unor persoane total aservite unei guvernari de trista amintire) si pana la tragedia recenta care a indoliat nu numai Franta ci intreaga lume.
De aceea am tacut si m-am gandit, in aceste zile, la o intrebare pe care ne-o punem cu totii si la care nu gasim raspuns (sau raspunsuri): DE CE?
Astazi, incercand sa gasesc un raspuns, am fost "atacat" de o idee: nu cumva totul se rezuma la o anume incapacitate, cea de a ... umple golurile?
Iar gandul mi-a zburat la un film despre care am mai facut referire, "Razboiul lui Charlie" (nu o fictiune ci inspirat dintr-o realitate care ne macina si va mai macina inca).
Si pentru ca mi-am propus sa nu lungesc postarea de astazi legata tocmai de tratarea incorecta a procesului de umplere a golurilor, ma opresc la un pasaj din aceeasi Carte a Cartilor care mi se pare relevant vis-a-vis de acest proces, chiar daca specialistii vor spune ca e doar o chestie spirituala, depasita si scoasa din context.
Iar gandul mi-a zburat la un film despre care am mai facut referire, "Razboiul lui Charlie" (nu o fictiune ci inspirat dintr-o realitate care ne macina si va mai macina inca).
Si pentru ca mi-am propus sa nu lungesc postarea de astazi legata tocmai de tratarea incorecta a procesului de umplere a golurilor, ma opresc la un pasaj din aceeasi Carte a Cartilor care mi se pare relevant vis-a-vis de acest proces, chiar daca specialistii vor spune ca e doar o chestie spirituala, depasita si scoasa din context.
| 43 Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. | 43 Si cand duhul necurat a iesit din om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna si nu gaseste. |
| 44 Atunci zice: "Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. | 44 Atunci zice: Ma voi intoarce la casa mea de unde am iesit; si venind, o afla golita, maturata si impodobita. |
| 45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean." | 45 Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, salasluiesc aici si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai. Asa va fi si cu acest neam viclean. |
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/12/)
Concluziile apartin fiecaruia dintre noi.
marți, 10 noiembrie 2015
Despre ... altceva
Pe un blog pe care-l vizitez periodic a aparut o postare despre un eveniment care prevestea ceva, caderea "Zidului Berlinului". Ce repede s-a uitat!
Impresionanta sau nu, numirea unui premier acceptat, cu toate dezvaluirile deja aparute in media, poate ar insemna ceva pentru aceste zile zbuciumate. Interesant, dupa parerea mea, este nu modul in care s-a facut aceasta ci ceea ce ne asteapta intr-un viitor previzibil. Caci sarcina principala a acestuia este mult mai complicata decat o vedem noi si tine nu doar de alagerile de anul viitor ci de o continuitate fara continuare. Adica, bunul mers al tarii fara "coruptia care ucide".
Plecand de la aceste doua stiri, gandurile mele s-au oprit la ceva ce pare deja un vis frumos, dupa cum am gasit in unele referiri din mediul online si anume efectul de stingere. Nu detaliez, pentru ca realitatea pare sa spuna mai mult decat se poate scrie pe un blog oarecare.
Am stat, deci si m-am intrebat: ce i-a lipsit "strazii" pentru a avea efectul asemanator celui din 2012, daca nu al cunoscutului moment "Piata Universitatii"?
Raspunsul meu s-a materializat intr-un singur cuvant: TRIBUNA.
Istoria a demonstrat ca de la nivelul tribunei s-au lansat atat reformatorii si liderii miscarilor pentru lidertate si democratie cat si dictatorii.
Mai recent, la noi a fost balconul din decembrie 1989 si cel de mai tarziu. Sau balcoanele, daca tinem cont de toate orasele revolutionare. Aici s-au facut cunoscuti viitorii lideri "in carti" sau "veneticij" care au crezut ca democratia este pentru toti, ca-n bancul ala redat cu alte ocazii.
Am inteles ca un revolutionar a incercat sa puna la dispozitia "strazii" o tribuna dar a fost refuzat, chiar huiduit.
O fi mai puternic Internetul si "lumea virtuala", dar mi se pare ca mai usor te poti insidua in acest mediu decat stand fata in fata cu poporul. Un pericol pe care nu l-am nominalizat anterior, dar l-am lasat sa se intrevada.
Si asa cum liderii s-au manifestat la "zidul Berlinului", asa cred ca ar fi trebuit sa se intample si la noi. Cu un loc de manifestare si, de ce nu, confruntare. O tribuna.
Apropo, ne mai aducem aminte de un locotenent al Armatei, aclamat de manifestanti dar destituit pentru ca a incalcat regulamentele militare? S-a facut cunoscut natiunii de la o tribuna. Si nu s-a ascuns, apoi, dupa niste scenarii care sa-l propulseze in nomenclatura democratiei originale romanesti.
Pe 10 noiembrie 1989 a cazut "Zidul Berlinului".
Nu stiu cate ziduri s-au construit in loc, dar din ce am trait postdecembrist stiu ca s-au construit. Si ele exista. Inclusiv in modul prin care s-a exclus, prin neacceptarea discursului la tribuna, cunoasterea si intelegerea unor viitori lideri.
Da, pot fi contestat in ceea ce am spus. Multimea nu era mai mare de cateva zeci de mii de participanti.
De aceea si pentru ca nu sunt un formator de opinie, m-am gandit ca este momentul sa ma ocup de altceva, acel ceva despre care am scris pana la momentul "Colectiv" si la care voi reveni chiar din acest moment. Dar tot cu ceva legat de SCHIMBARE.
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/51/)
Impresionanta sau nu, numirea unui premier acceptat, cu toate dezvaluirile deja aparute in media, poate ar insemna ceva pentru aceste zile zbuciumate. Interesant, dupa parerea mea, este nu modul in care s-a facut aceasta ci ceea ce ne asteapta intr-un viitor previzibil. Caci sarcina principala a acestuia este mult mai complicata decat o vedem noi si tine nu doar de alagerile de anul viitor ci de o continuitate fara continuare. Adica, bunul mers al tarii fara "coruptia care ucide".
Plecand de la aceste doua stiri, gandurile mele s-au oprit la ceva ce pare deja un vis frumos, dupa cum am gasit in unele referiri din mediul online si anume efectul de stingere. Nu detaliez, pentru ca realitatea pare sa spuna mai mult decat se poate scrie pe un blog oarecare.
Am stat, deci si m-am intrebat: ce i-a lipsit "strazii" pentru a avea efectul asemanator celui din 2012, daca nu al cunoscutului moment "Piata Universitatii"?
Raspunsul meu s-a materializat intr-un singur cuvant: TRIBUNA.
Istoria a demonstrat ca de la nivelul tribunei s-au lansat atat reformatorii si liderii miscarilor pentru lidertate si democratie cat si dictatorii.
Mai recent, la noi a fost balconul din decembrie 1989 si cel de mai tarziu. Sau balcoanele, daca tinem cont de toate orasele revolutionare. Aici s-au facut cunoscuti viitorii lideri "in carti" sau "veneticij" care au crezut ca democratia este pentru toti, ca-n bancul ala redat cu alte ocazii.
Am inteles ca un revolutionar a incercat sa puna la dispozitia "strazii" o tribuna dar a fost refuzat, chiar huiduit.
O fi mai puternic Internetul si "lumea virtuala", dar mi se pare ca mai usor te poti insidua in acest mediu decat stand fata in fata cu poporul. Un pericol pe care nu l-am nominalizat anterior, dar l-am lasat sa se intrevada.
Si asa cum liderii s-au manifestat la "zidul Berlinului", asa cred ca ar fi trebuit sa se intample si la noi. Cu un loc de manifestare si, de ce nu, confruntare. O tribuna.
Apropo, ne mai aducem aminte de un locotenent al Armatei, aclamat de manifestanti dar destituit pentru ca a incalcat regulamentele militare? S-a facut cunoscut natiunii de la o tribuna. Si nu s-a ascuns, apoi, dupa niste scenarii care sa-l propulseze in nomenclatura democratiei originale romanesti.
Pe 10 noiembrie 1989 a cazut "Zidul Berlinului".
Nu stiu cate ziduri s-au construit in loc, dar din ce am trait postdecembrist stiu ca s-au construit. Si ele exista. Inclusiv in modul prin care s-a exclus, prin neacceptarea discursului la tribuna, cunoasterea si intelegerea unor viitori lideri.
Da, pot fi contestat in ceea ce am spus. Multimea nu era mai mare de cateva zeci de mii de participanti.
De aceea si pentru ca nu sunt un formator de opinie, m-am gandit ca este momentul sa ma ocup de altceva, acel ceva despre care am scris pana la momentul "Colectiv" si la care voi reveni chiar din acest moment. Dar tot cu ceva legat de SCHIMBARE.
| 10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! | 10 Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. |
| 11 Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. | 11 Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine. |
| 12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! | 12 Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)