De ce DACA

„A, dacă clasele dirigente compensau munca ţăranului prin munca lor, daca o administraţie cinstită [î]l ocrotea de spoliere, daca un cler luminat [î]l ferea de vicii şi de demoralizare, dacă o legislaţiune onestă ţinea seamă de starea lui şi-l ocrotea în loc de a-l pune sub dispoziţii cosmopolite; daca c-un cuvânt, exista înţelegere, pentru ceea ce e în adevăr esenţa statului, apărarea claselor producătoare în contra celor consumatoare, apărarea de exploatarea altora şi de propriile sale înclinaţiuni, atunci era altceva! Daca, cu aceeaşi sumă de putere musculară, ţăranul, prin instrucţie, ar fi ajuns a produce de zece, de douăzeci de ori pe atât cât poate produce azi cu instrumente primitive şi cu metod primitiv, atunci lucrurile ar avea o altă faţă. Atunci, clasele de jos ar fi ţinut pas în producţiune cu trebuinţele celor dirigente, atunci ar fi fost echilibru şi ar fi fost bine.
Dar, clasele dirigente(;) sunt tot atât de inculte ca şi ţăranul; nu sunt în stare de-a compensa munca lui”.
(Din nefericire…, Timpul, 3 septembrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 323)

Textul de mai sus poate spune totul astazi, intr-o zi obisnuita dar incarcata de puternice semnificatii. Nu pentru interventia intempestiva a celui obligat sa medieze, nu sa acutizeze, situatiile conflictuale existente in "cincinalul pdl-ist al cinismului", nu pentru ceea ce urmeaza maine, nici pentru ceea ce s-a incheiat ieri ci, asa cum sugereaza si sublinierile pe care mi-am permis sa le evidentiez, pentru un viitor de care sa nu ne mai fie rusine si sa nu-l mai regretam.

Si daca inlocuim, din acest text, taranul cu contribuabilul zilelor noastre suntem si mai aproape de cruda realitate care nu poate deosebi cele doua perioade de referinta, desi intre ele sunt mai bine de o suta de ani.

Pentru ca nu doresc sa intru in contradictie cu legea, meditand la textul eminescian, asa cum mi-as dori sa mediteze TOATE CLASELE DIRIGENTE din Romania, raman la ideea RELEVANTA a textului: daca si numai daca se va produce o schimbare in cei care, din randul poporului, vor ajunge sa faca parte din acele clase, daca si numai daca interesul general va transcede interesul personal si de "gasca", daca si numai daca interesul national va cantari mai mult decat buzunarele si conturile umflate din comisioanele tradarii, atunci va fi bine si pentru umilitul, batjocoritul si ignoratul cetatean roman de care aceleasi clase isi aduc aminte doar din patru in patru ani.

Din pacate, acest adevar nu a ajuns si la cea mai inalta treapta reprezentativa a tarii, nu este luat in calcul ca o posibila relansare a tarii si, de aceea noi, poporul, suntem desconsiderati si marginalizati in continuare.

Ramane ca maine sa facem ceea ce trebuie si, uniti in cuget si-n simtiri, sa trecem si peste acest test, atat de important si de semnificativ pentru libertatea si democratia noastra.

Si sa nu uitam ca, inca, mai este valabil si de mare actualitate, inclusiv pentru "prieteni", acest important "UN RASUNET":

 " N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie, 
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin întriga si sila, viclene uneltiri!

Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost' pamânt! "