Ganduri despre ... unire

" Pe-al nostru steag e scris unire,

Unire-n cuget și simțiri

Și sub măreața lui umbrire

Vom înfrunta orice loviri."

Gandurile de stazi sunt legate, ca o continuare a celor de ieri, de "intreprinderea" unui post de televiziune care, pentru marcarea evenimentelor importante din aceasta perioada, a lansat marea provocare "Pe tricolor e scris unire". Dar nu despre aceasta emisiune vreau sa scriu, nici despre marele eveniment care a condus la intregirea Romaniei Mari ci despre cu totul altceva.

Acest altceva, petrecut in urma cu multi ani a fost cunoscut si trait, de democratiile europene, dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca Planul

Marshall. Wikipedia explica: " Planul Marshall (en : The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de Statele Unite ale Americii și destinat aliaților europeni din Al Doilea Război Mondial." Urmare a acestuia, tarile vest-europene au reusit sa depaseasca starea de dezastru care a urmat ultimei conflagratii si sa ajunga unde sunt in acest moment.

M-am intrebat, de nenumarate ori, ce forte au condus la ridicare, chiar din ruina, a acestor tari. Exceptand diferenta esentiala in materializarea conceptiei despre lume si vieta, care a separat capitalismul de comunism si lasand deoparte "ploconul" oferit de aliatii occidentali poftei nesatioase a "marelui urs", ce si cum s-a intamplat ca Europa de Vest a reusit, intr-un scurt timp, sa se relanseze, in conditiile in care Estul comunist a contraatacat prin CAER ?

Si ce forte fac ca astazi, cand trecem printr-o grava criza economico-financiara sa ajungem, ca tara, pe ultimul loc al unei mari familii europene si sa devenim, nefericit, "cenusareasa" acesteia ?

Din pacate, aproape toate raspunsurile se canalizeaza asupra unui singur element care poate caracteriza aceasta stare, de fapt: suntem tributari dezbinarii si urii continue, pe care politicienii nostri "de mare clasa" le-au "implementat" constant, dupa acel fierbinte si neclarificat decembrie 1989.

Dorim revigorare, dorim renastere, dorim relansare si recunoastere.

In toate, insa, ramanem tributari trecutului care, tragic, nu ne lasa sa "decolam". Tradari si jocuri de culise, atitudini dictatoriale si sperjur, minciuna si emfaza, prejudecati si nationalism de cea mai proasta calitate, toate completate de multe alte racile fac ca unitatea si stabilitatea natiunii romane sa fie greu puse la incercare.

Exista, totusi o sansa. Sansa schimbarii. Sansa revenirii la ceea ce am fost si, poate, chiar la mai mult decat atat. Iar aceasta sansa poate fi exploatata doar daca vom intelege ca numai uniti putem reusi.

Si ca, asa cum spunea poetul (parafrazat), "puterea este in noi" !

Aceasta unire, poate cea mai importanta stare la care trebuie sa ajungem ACUM, m-a determinat la aceasta postare. Si la versurile unuia din importantele "imnuri" ale lui Ciprian Porumbescu. Chiar daca melodia este, in prezent, imnul national al Albaniei.