Despre ... "LA MULTI ANI!"

"A mai trecut un an din noi..."

Asa isi incepe trupa "Compact" unul dintre frumoasele sale hit-uri, de dragoste, care ne-au incantat si ne incanta, inca, existenta redandu-ne speranta uniunii, dupa cum spune si versul "Important este c-ai stat cu mine".
Ca, in realitate, este asa sau nu, nu mi-am propus sa analizez eu contextul.
Iar ca pentru unii a fost numai soare si pentru altii numai ploi, iar nu vreau sa comentez. Bilanturile prezinta clar si fara echivor realitatea cotidiana, indiferent daca se vrea sau nu transparenta si corectitudine.

Un gand, insa, ma urmareste acum, cand mai sunt cateva ore pana la "numa-ratoarea" pe care o asteapta intreaga lume pentru a celebra trecerea spre un nou inceput, asa cum se considera ca se intampla odata cu inceperea unui nou an: de fapt ce sarbatorim noi?

Ca vrem sau nu vrem uitam ca, cu fiecare an pe care-l sarbatorim in viata noastra noi, de fapt, ne sarbatorim imbatranirea si apropierea, tot mai mult, de "marea trecere" pe care o ignoram si pentru care nu ne pregatim.
Repet, nu sunt pesimist ci doar realist.

Daca am fi si acum racordati la spiritualitatea noastra originara, geto-daca,
poate nu ar avea nici o importanta. Se cunoaste ca "Conform lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Moarte_(mitologie))
Traditia ne demonstreaza, din pacate, ca numai sarbatoare nu inseamna, in spatiul nostru spiritual, aceasta mare si necunoscuta calatorie pe care o incepem ... atunci si ca, indiferent de vointa noastra "ne nastem pe rand dar murim pe sarite".

De aceea, pentru ca a mai trecut inca un an din noi si pentru ca anul care vine poarta in el atatea si atatea necunoscute acum, m-am gandit ca pentru finalul lui 2013 cel mai nimerit este un mesaj de suflet, pentru meditare, constientizare, credinta si speranta. Din aceeasi Sfanta Scriptura pe care, de catva timp, o folosesc ca sursa sigura de inspiratie, invatatura, viata:

1 (Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.	1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor. Pentru Iditum.) Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la El este mantuirea mea;
2 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.	2 Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult.
3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?	3 Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat!
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. - (Oprire)	4 S-au sfatuit sa doboare cinstea mea, alergat-au cu minciuna; cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau.
5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.	5 Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, ca de la El vine rabdarea mea;
6 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.	6 Ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu ma voi stramuta.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.	7 In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. - (Oprire)	8 Nadajduiti in El toata adunarea poporului; revarsati inaintea Lui inimile voastre, ca El este ajutorul nostru.
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.	9 Dar desertaciune sunt fiii oamenilor, mincinosi sunt fiii oamenilor; in balanta, toti impreuna sunt desertaciune.
10 Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.	10 Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea.
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: "Puterea este a lui Dumnezeu."	11 O data a grait Dumnezeu, aceste doua lucruri am auzit: ca puterea este a lui Dumnezeu
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.	12 Si a Ta, Doamne, este mila; ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/62/

Un an mai bun, mai curat, mai binecuvantat!

Despre ... astazi

"Trăiesc în Epoca Managerială, într-o lume a Administraţiei. Acum, cel mai mare rău nu se face în acele "bârloguri ale crimei" murdare, pe care îi plăcea lui Dickens să le descrie. Nu se face nici măcar în lagărele de concentrare şi în lagărele de muncă. În acelea, vedem rezultatul său final. Dar el e conceput şi comandat (mutat, secondat, dus la îndeplinire şi înregistrat) în birouri curate, cu covoare, încălzite şi luminate corespunzător, de către oameni tăcuţi, cu gulere impecabile şi unghii tăiate şi obraji proaspăt bărbieriţi, care nu au nevoie să ridice vocea." - C.S.Lewis

Astazi, inevitabil, subiectul gandurilor mele nu poate fi legat decat de o aniver-sare. Trista, cenusie si la fel de tulburatoare pe cat de tulburator este "Tabloul de iarna" bacovian, poezie care, privita in context, ofera perfect imaginea sumbrului acesteia.

Da, despre abjecta "gaselnita" comunista de acum fix 66 de ani, inca neanta-mata spre rezolvare, chiar daca a avut loc un pompos "proces al comunismu-lui" m-am gandit astazi sa postez. Si nu pentru ca mi-ar face placere.

Nu. Gandurile de astazi s-au cristalizat in contextul aberantelor "etalari" ale "cuceririlor revolutionare obtinute postdecembrist" benefice, insa, nu poporului ci unei paturi "subtiri de initiati" si a realitatii care, din pacate, ne demonstrea-za ca nimic din ceea ce trebuia indreptat nu s-a indreptat. Langa acestea se afla si un material interesant gasit pe un site pe care-l vizitez si care are ca motto "fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva".

Gandindu-ma, asadar, la tabloul nevazut al "marilor realizari ale democratiei originale romanesti", incarcat de sange, mizerie si LUPI am ajuns sa-i dau dreptate autorului citatului de la inceput, desi acesta si-a expus punctul de vedere cu mult inainte ca aceasta democratie sa-si faca simtita prezenta si pe plaiurile noastre mioritice in forma actuala. Iar daca as coplata citatul cu inca o fraza, ar fi potrivirea perfecta pentru realitatea pe care astazi o traim, aici si acum:"Din această cauză, desigur, simbolul meu pentru Iad seamănă cu birocraţia unui stat poliţienesc sau cu sediul unei companii de afaceri extrem de josnice."

Si am ajuns la "miezul problemei".

Urmarind modul in care s-a petrecut "infamia" astazi comemorata si, probabil, sarbatorita de unii am ramas impresionat de modul in care comunistii, acum 66 ani, si-au prezentat "realizarea" (redare prin copy-paste de pe

http://ro.wikisource.org/wiki/Actul_de_abdicare_a_regelui_Mihai_I):

" Mihai I^iu
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României"

Cum continutul actului nu-l priveste pe Majestatea Sa, stiindu-se acum cum s-a facut inscanarea, santajul si "implementarea", nu l-am mai redat. Am redat chintesenta actului care, ACUM SI AICI, ar trebui sa dea de gandit mai marilor nostri, in intregul lor prin ceea ce contine el in preambul, "Prin grija lui Dumnezeu si vointa nationala".

Caci doar tinand cont de acest preambul intelegem de ce Casa Regala are ca deviza "NIHIL SINE DEO", propunere ce nu a fost agreata a se afla  ca si deviza a Romaniei. Si de ce, atunci, autorul citatului de la inceput arata care este simbolul lui pentru Iad. Si tot asa se mai intelege de ce "ideea strategica" a primei Constitutii libere si democratice prevedea ca forma de guvernamant nu poate fi supusa modificarii (redau din memorie), idee perpetuata pana in prezent si postulata in politica noastra mioritica.

In aceste conditii un alt gand m-a "atins" spre incheiere.

Cand s-a prezentat, atunci, "procesul comunismului" sub ce deviza, sintagma, motoo s-a facut, "NIHIL SINE DEO" sau "Republica, mareata vatra"?

O intrebare care cere mult mai mult decat un raspuns astazi, in acest sumbru si sinistru "Tablou de iarna" mioritic postdecembrist.

Ps. Cum sunt sub "presiunea" nepotelului, care-si cere dreptul la "butonare" imi cer scuze pentru greselile aparute si necorectate. Multumesc.
 

Despre ... o intrebare spre certitudine

„Vrei să trăiești cum se cuvine? Învață mai întâi să mori.”— Confucius

Nu pentru ca as fi pesimist, in acest tulbure si normal-pesimist sfarsit de an mioritic, am ales citatul de inceput si gandurile de astazi. Si nici pentru a fi compatimit. Cu toate ca multele promisiuni inca neimplinite de clasa noastra politica, total anapoda si antisustinatori, mi-ar indreptati o atare postura.

Gandurile, in totul lor, se leaga de un subiect pe care, de regula, il gasim numai la "stirile despre viata, pur si simplu" si s-a "imprimat" in minte dupa vizionarea unui film.

Acum ca un film, in esenta lui, este o fictiune (acolo unde subiectul nu reprezinta un caz real), poate naste anume polemici. Totusi, tocmai pentru ca fictiunea pe care am revazut-o, intr-o distributie de exceptie, mi-a relevat un mare si grav adevar, am considerat ca acele ganduri merita si trebuie lasate aici.

Subiectul, in sine, se regaseste urmatoarea fraza a personajului principal, "Sunt pregatit!".

Multe ar fi gandurile care se pot naste dintr-o asemenea expresie. Pe mine m-au "ampretat" in intregul context al filmului dar si al existentei noastre.

Mai intai m-au condus spre versurile unei poezii la care am mai facut referire si anterior si pe care le redau, prin copy-paste:

"Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,

Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!" (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea1.php)

Apoi mi-au amintit de strofele unui sugestiv cantec crestin:

"Când Domnul bun mă va chema la Sine

Şi când voi sta uimit în faţa Sa,
Privind la Domnul sfânt al veşniciei,
Căzând la tronu-I mare mă voi închina." 

(http://cantece.wordpress.com/o/o-doamne-mare-cand-privesc-eu-lumea/)

M-au condus, apoi, pe paginile Cartii Cartilor unde am gasit cateva referinte "de top" intre care:

11 V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul… -	11 "Si v-am prabusit pe voi cum a prabusit Dumnezeu Sodoma si Gomora si ati ajuns ca un taciune scos din valvataie. Dar nu v-ati intors catre Mine", zice Domnul!
12 De aceea, îţi voi face astfel, Israele - şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!"	12 Drept aceea, iata ce-ti voi face; Israele - si cu deadinsul iti voi face aceasta! Pregateste-te, Israele, sa te intalnesti cu Dumnezeul tau!
13 Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umblă pe înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui. -	13 Ca El este Cel tare a intocmit muntii si a faurit vintul si descopera omului gandurile sale; El a facut zorile si intunericul si calca peste inaltimile pamantului. Domnul Dumnezeu Savaot este numele Lui!

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/amos/4/)

si

1 În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: "Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.	1 Si in acelasi timp, adunandu-se multime mii si mii de oameni, incat se calcau unii pe altii, Iisus a inceput sa vorbeasca intai catre ucenicii Sai: Feriti-va de aluatul fariseilor, care este fatarnicia.
2 Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.	2 Ca nimic nu este acoperit care sa nu se descopere si nimic ascuns care sa nu se cunoasca.
3 De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.	3 De aceea, cate ati spus la intuneric se vor auzi la lumina; si ceea ce ati vorbit la ureche, in odai, se va vesti de pe acoperisuri.
4 Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.	4 Dar va spun voua, prietenii Mei: Nu va temeti de cei care ucid trupul si dupa aceasta n-au ce sa mai faca.
5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.	5 Va voi arata insa de cine sa va temeti: Temeti-va de acela care, dupa ce a ucis, are putere sa arunce in gheena; da, va zic voua, de acela sa va temeti.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/luca/12/)

In cele din urma, m-au confruntat cu starea prezenta si intrebarea subanteleasa pe care mi-am pus-o mie insumi si pe care o pun si eu, online, spre autoanaliza, automeditare, autopregatire, autocunoastere atat celor slabi cat si celor puternici, atat celor ca si mine, simplii cetateni dar si tuturor V.I.P.-urilor alese, numite sau oricum au ajuns in fotoliile importante din toate institutiile statului, de la intaii presedinti la ultimii functionari publici si care priveste SINGURA CERTITUDINE pe care o avem in viata: 

SUNTEM GATA SA NE INTALNIM CU JOE BLACK?

Eu mi-am raspuns si aceste randuri o certifica.

Despre o ...necesitate

"Dintre toate tiraniile, tirania exercitată pentru binele victimelor sale este, poate, cea mai insuportabilă. S-ar putea să fie mai bun traiul sub un stăpân care te exploatează decât sub oameni omnipotenţi cu pretenţii de moralitate. Cruzimea stăpânului care te exploatează poate la un moment dat să adoarmă, lăcomia sa poate să se sature, dar cei care ne chinuiesc pentru binele nostru ne vor chinui fără încetare, făcând acest lucru cu acordul propriilor lor conştiinţe."— C. S. Lewis

Astazi ma opresc doar la acest citat si la o sursa bogata de invatatura, nu pentru ca nu as avea ce scrie ci, simplu si cinstit, pentru ca asa simt acum in prag de bilanturi, normalele "analize la final de an". Pentru mine, pentru familie, pentru toti cei care "ma viziteaza" aici sau in viitor. Sau, pur si simplu, pentru cei care monitorizeaza mediul online.

Nu fac nici un alt comentariu ci subliniez pasajele care mi se par relevante in speranta ca cineva le va folosi si pentru cei vizati. 

Ca o necesitate spre meditatie si trezire.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.	1 (Un psalm al lui Asaf.) Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima.
2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!	2 Iar mie, putin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pasii mei.
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.	3 Ca am pizmuit pe cei fara de lege, cand vedeam pacea pacatosilor.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.	4 Ca n-au necazuri pana la moartea lor si tari sunt cand lovesc ei.
5 N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.	5 De osteneli omenesti n-au parte si cu oamenii nu sunt biciuiti.
6 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.	6 Pentru aceea ii stapaneste pe ei mandria si se imbraca cu nedreptatea si silnicia.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.	7 Din rautatea lor iese nedreptatea si cugetele inimii lor ies la iveala.
8 Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,	8 Gandesc si vorbesc cu viclesug, nedreptate graiesc de sus.
9 îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.	9 Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul.
10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin	10 Pentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei sunt plini de zile bune
11 şi zice: "Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"	11 Si zice: "Cum? stie aceasta Dumnezeu? Are cunostinta Cel Preainalt?
12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.	12 Iata, acestia sunt pacatosi si sunt indestulati. Vesnic sunt bogati".
13 Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:	13 Iar eu am zis: "Deci, in desert am fost drept la inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele,
14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.	14 Ca am fost lovit toata ziua si mustrat in fiecare dimineata".
15 Dacă aş zice: "Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.	15 Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,	16 Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea.
17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.	17 Pana ce am intrat in locasul cel sfant al lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai:
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.	18 Intr-adevar pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.	19 Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!	20 Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut.
21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,	21 De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.	22 Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;	23 Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta.
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.	24 Cu sfatul Tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit.
25 Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.	25 Ca pe cine am eu in cer afara de Tine? Si afara de Tine, ce am dorit pe pamant?
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.	26 Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul inimii mele si partea mea, Dumnezeule, in veac.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.	27 Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine.
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.	28 Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/73/)

Despre ..."blat"-ul continuu

"Cumpără adevărul şi nu-l vinde, dobândeşte înţelepciunea, învăţătura şi priceperea!" Proverbe 23.23 

Indiferent ce s-ar scrie si discuta despre ceea ce a fost, este si va fi in aceste zile si urmatoarele, ramane o singura constanta si un singur numitor comun: nimic din ce traim nu este ceea ce s-a sperat atunci, in acel decembrie insangerat. Si asta nu pentru ca traim in trecut ci, pur si simplu, pentru ca traim intr-un prezent murdarit de ceea ce a insemnat un trecut gresit gestionat si directionat.

Nu, nu m-au "apucat" iarasi durerile nostalgiei iar eu nu sunt un nostalgic.

M-a determinat sa-mi "expun" gandurile de astazi o emisiune memorialistica despre primul nostru Craciun liber sau, mai corect, despre prima sarbatoare libera a Nasterii Domnului, la un post tv. 
Aici, unul dintre participanti, a prezentat un documentar mai mult decat interesant despre O CASETA si UN EVENIMENT care ne-a aruncat cu mii de ani in urma, cel putin spiritual, vorbind. 
Dar nu drumul sinuos si plin de mistere al respectivei casete mi-a dat de gandit. Si nici modul cum s-a "plamadit" evenimentul cunoscut pe tot mapamondul, despre care nu mai trebuie vorbit si care a marcat, de fapt, incapacitatea conducatorilor nostri de a se rupe de un trecut materialist dialectic si istoric. Si inceputul originalei noastre democratii mioritice.

Ceea ce mi-a dat de gandit, in stransa legatura cu proverbul de la inceput, a fost interventia unui distins regizor si scenarist care a afirmat (si redau doar din amintiri) ca ceea ce s-a intamplat in acele zile in televiziune (referitor la gestionarea evenimentului si a casetei) si reactia profesionistilor din TVRL a fost ultima sclipire de libertate si democratie din acea institutie. De atunci si pana in prezent caracteristica constanta a existentei institutiei in cauza inseamna ASERVIRE POLITICA (si imi cer scuze daca redand aceste ganduri poate nu am fost in deplin acord cu mesajul distinsului profesionist).

Ca unul care a trait pe viu cateva momente "relevante" ale acelei perioade si care a avut norocul sa cunoasca, pe viu, modul in care s-a "implementat" democratia originala mioritica, inclusiv prin manipulare si dezinformare inclin sa cred ca aceasta aservire nu se refera doar la TVRL ci la TOT SISTEMUL care a fost creat postdecembrist.

De aceea deplang toate incercarile de "justificare", intr-un fel sau altul, ale binecuvantarilor acestei asa-zise democratii din moment ce, chiar din start, de la oroginea ei, democratia romaneasca postdecembrista s-a bazat pe minciuna, manipulare si dezinformare. Cu toate roadele pe care le culegem noi, simplii cetateni, in aceste zile si in acest timp si pe care suntem siliti sa le "inghitim" cotidian, de 24 de ani. 

Iar ceea ce este si mai trist este ca nimeni nu isi recunoaste vina si ABSOLUT NIMENI nu vrea sa repare ce se poate si trebuie reparat.

De unde, atunci, binecuvantare, civilizatie si progres?

3 pentru suflet, inima si simtire

O noapte preasfinţită! 
Toate-s în odihnă, 
Toţi dorm numai părinţii sfinţi
Stau veghind lângă a lor iubit, 
/: Dormi şi tu o Prunc Sfânt! :/

O, noapte preasfinţită! 
Glas îngeresc sună;
Auzi din cer “Aleluia! ”
Acest cuvânt, o, cum răsună
/: Christos ne mântuie! :/

O, noapte preasfinţită! 
Saltă o inimă! 
Acum Fiul lui Dumnezeu
Te mângâie prin harul Său
/: Vezi! Chrïstos S-a născut! :/

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Departe-ntr-o iesle, în paie ascuns, Culcat printre vite stă Pruncul Isus. Îi cântă şi-L leagănă stele de-argint, Şi-ncet Copilaşul adoarme zâmbind. Doar vitele-n grajd zgomotos Îl trezesc. Duios le priveşte şi se liniştesc; O, Prunc minunat, Te slăvim că-ai venit Şi-n ieslea săracă adânc Te-ai smerit. Rămâi, drag Isuse, cu noi, Te rugăm, N-avem bogăţii, dar tot ce-avem Îţi dăm, Iar Tu dă-ne binecuvântarea Ta Şi viaţa întreagă la iesle vom sta. http://www.misiune.ro/muzica-crestina/versuri-cantece-crestine-tineret/departe-ntr-o-iesle-2.html O, ce veste imbucuratoare Care ingerii ne-au adus ! Vestea despre marea indurare Care Dumnezeu Ne-a trimis de sus. Ref: Iata, S-a nascut Isus Mantuire ne-a adus ! El ne scapa din nevoi Dumnezeu este cu noi ! O, ce veste imbucuratoare ! Cantam toti cu-nsufletire ! Sa vesteasca deci buzele noastre Domnul ne-a daruit mantuire ! O, ce veste imbucuratoare ! Ea stampara orice dureri ! Domnul de sus la noi se coboara Cel Sfant, ca sa ne ridice la cer ! http://www.versuricrestine.ro/muzica-crestina/507/O,+ce+veste+imbucuratoare.html

ADEVARATUL SENS

6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii."

6 Caci Prunc s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua, a Carui stapanire e pe umarul Lui si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/isaia/9/)

18 Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.	18 Iar nasterea lui Iisus Hristos asa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodita cu Iosif, fara sa fi fost ei inainte impreuna, s-a aflat avand in pantece de la Duhul Sfant.
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.	19 Iosif, logodnicul ei, drept fiind si nevrand s-o vadeasca, a voit s-o lase in ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: "Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.	20 Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21 Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."	21 Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.
22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:	22 Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23 "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel" care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi."	23 "Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu".

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/matei/1/)

Si pentru ca si tunurile trebuie sa taca acum, daramite vanitatea umana nu pot adauga decat SARBATORI LINISTITE!

Despre ... UN SENS

„Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare.”

Neale Donald Walsch (născut pe 10 septembrie 1943) este un scriitor american, cunoscut pentru seria Conversații cu Dumnezeu.

"Dupa-atata frig si ceata, iar se-arata Soarele".

Nu, nu despre frumoasa poezie a lui Toparceanu vreau sa insirui astazi cateva ganduri. Nici despre "revirimentul capitalist" pe care, poate pe drept, expertii si analistii ni-l prezinta ca pe un castig postdecembrist. Nici despre amintirile, imposibil de uitat pentru multi dintre noi, care bantuie, inca, democratia noastra originala.

Insa, in ton cu toate acestea si in preajma marii sarbatori pe care o astepta crestinatatea, acum fara deosebire si divergente vreau sa las aici (prin copy-paste), spre meditatie si ca o raportare la citatul de inceput, o poezie "de moment", gasita pe un site care merita vizitat. Fara nici un alt comentariu decat acesta: TINE TOT DE "REZOLVAREA NOASTRA POSTDECEMBRISTA".

"Am fost creaţi de Dumnezeu
Şi modelaţi înspre sfinţire,
Purtăm în suflet, tu şi eu,
Un of ce cântăreşte greu,
E dorul după nemurire.
Am fost creaţi cu-n scop precis,
Să-L lăudăm pe Cel Preasfânt,
Când de sfinţire ne-am dezis,
Noi am căzut din paradis
Şi-acum trudim pe-acest pământ.

Suntem atraşi de rău mereu
Şi Tatăl Sfânt cunoaşte asta,
Ne-a dat un dar: pe Fiul Său,
Isus Cristos, Om-Dumnezeu,
Să poarte-n locul nost' năpasta.
Fiind un Om desăvârşit,
El a putut ca să plătească,
Tot răul nostru săvârşit,
Călcarea Legii. Ne-a iubit
Cu dragoste dumnezeiască.

Şi Isus S-a făcut blestem,
În locul nostru bău fierea,
Iudeu, născut în Betleem,
El S-a jertfit ca să putem
Să dobândim iar înfierea.
Atunci când crezi în Dumnezeu,
El îţi va da o nouă stare,
De Îl primeşti pe Fiul Său,
Vei fi schimbat, în dreptul tău,
Isus scrie "răscumpărare".

În inimă cu Duhul Sfânt,
Vei exalta de fericire,
Iar viaţa ta de pe pământ,
Condusă fiind de Cuvânt,
Va răspândi mereu iubire.
De harul Său nemărginit,
Tu, frate, să nu uiţi vreodată,
Căci Dumnezeu te-a mântuit!
Nu mai eşti rob ci fiu iubit
Şi poţi striga azi: "Ava-Tată!"

Moştenitor prin Dumnezeu,
Ai un statut, altă trăire,
Eşti transformat, eşti un om nou
Şi amprentat, destinul tău,
Este pavat cu nemurire.
Crăciunu-i zi de cercetare...
Eşti tu iertat de Dumnezeu?
Crăciunul...este-o nouă stare,
E har şi pace şi-mpăcare,
Ce poţi să spui în dreptul tău?

De vrei o viaţă împlinită,
Cu sens, speranţă, nu uita:
Viaţa Domnului, jertfită
Pentru creaţia Sa iubită,
E toată moştenirea ta!
De-aceea vreau acum să-ţi spun: 
Să te gândeşti, să meditezi, 
În ziua sfântă de Crăciun, 
Sărbătoritu-i moş Ajun,
Sau Pruncul Sfânt? Tu în ce crezi?"

Crăciunul, zi de cercetare... - Luci Boltasu (http://www.resursecrestine.ro/poezii/118077/craciunul-zi-de-cercetare)

 

Despre ... sanatatea nationala

„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” — Mark Twain

Am ales citatul de mai sus tocmai pentru ca astazi, la cei 24 de ani de sarbatorire a ceea ce trebuia sa fie "libertatea nostra", multi dintre participantii la talk-show-urile pe tema EVENIMENTELOR din decembrie 1989 au exprimat puncte de vedere mult mai interesante decat in primii ani ai democratiei nostre originale, inclusiv unul dintre principalii "verificatori" a acestora.

Si pentru mine exista o departajare clara a acestor evenimente, traite pe viu si cu intensitate.

Daca pana in seara acestei zile de 22, cand REVOLUTIA a invins, nu pot sa nu fiu in deplina solidaritate cu toti cei care s-au sacrificat, inclusiv prin jertfa suprema  pentru aceasta victorie SI SA LE ADUC UN PIOS OMAGIU, tot ceea ce a urmat, ADICA TOATE EVENIMENTELE ULTERIOARE, incepand din noaptea aceea si pana in prezent ma determina sa le dau dreptate atat celor care strigau, aseara ca si cu alte "ocazii" "PACAT, PACAT DE SANGELE VARSAT!" cat si celor care, in media, analizeaza "BUIMACEALA TRANZITIE NESFARSITE".

Gandindu-ma la acele zile, la aceste zile si la tot ce ni s-a intamplat postdecembrist, in stransa rezonanta cu citatul de la inceput mi-am inchipuit o "speta" pe care o relevez printr-o poezie.

Chiar daca aceasta a fost "ticluita" cu un totul alt scop, semnificatia ei mi se pare mai mult decat sugestiva pentru ceea ce, fatidic, ROMANIA LIBERA SI DEMOCRATA (adica noi, poporul, simplii cetateni) traieste de aproape un sfert de veac. Si cred ca asemanarea nu este deloc intamplatoare.

"Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele. 

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna. 

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos... 

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut."

Marin Sorescu - BOALA (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/46884/Boala)

Despre ... noaptea cea mai lunga

„Nu există fericire de care să-ți amintești fără tristețe.”— Octavian Paler

Pentru ca astazi este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte si ca, de 24 de ani, ne amintim de "inceputul bucurestean al sfarsitului"  nu vreau sa fac nici un alt comentariu decat acesta: citatul de mai sus prezinta un mare adevar. Ca si un alt citat pe care nu vreau sa-l omit:

„În cele din urmă nu ne vom aminti de cuvintele duşmanilor noştri, ci de tăcerea prietenilor noştri.” — Martin Luther King

Gandindu-ma, astfel, la noaptea cea mai lunga pe care o traim de la acel FERICIT (?) decembrie 1989 datorita, mai ales, "prietenilor" nostri alesi si numiti, care de aceiasi 24 de ani TAC pentru popor pentru a-si economisi fortele in atingerea scopurilor lor absconse, ma opresc la un prilej de meditatie care sper sa compenseze lipsa altor cuvinte care se gaseste aici

http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/32/:

1 (Un psalm al lui David. O cântare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!	1 (Un psalm al lui David; pentru pricepere.) Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele.
2 Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!	2 Fericit barbatul, caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug.
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.	3 Ca am tacut, imbatranit-au oasele mele, cand strigam toata ziua.
4 Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)	4 Ca ziua si noaptea s-a ingreunat peste mine mana Ta si am cazut in suferinta cand ghimpele Tau ma impungea.
5 Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)	5 Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o, impotriva mea. Zis-am: "Marturisi-voi faradelegea mea Domnului"; si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu.
6 De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.	6 Pentru aceasta se va ruga catre Tine tot cuviosul la vreme potrivita, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
7 Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. (Oprire)	7 Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde, bucuria mea; izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat.
8 "Eu - zice Domnul - te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta."	8 Intelepti-te-voi si te voi indrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; atinti-voi spre tine ochii Mei.
9 Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.	9 Nu fi ca un cal si ca un catar, la care nu este pricepere; cu zabala si cu frau falcile lor voi strange ca sa nu se apropie de tine.
10 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.	10 Multe sunt bataile pacatosului; iar pe cel ce nadajduieste in Domnul, mila il va inconjura.
11 Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!	11 Veseliti-va in Domnul si va bucurati, dreptilor, si va laudati toti cei drepti la inima.

Poate, asa, vom reusi si noi sa intram in normalitate, in ziua pe care o asteptam de atata timp!