Am ales citatul de mai sus tocmai pentru ca astazi, la cei 24 de ani de sarbatorire a ceea ce trebuia sa fie "libertatea nostra", multi dintre participantii la talk-show-urile pe tema EVENIMENTELOR din decembrie 1989 au exprimat puncte de vedere mult mai interesante decat in primii ani ai democratiei nostre originale, inclusiv unul dintre principalii "verificatori" a acestora.
Si pentru mine exista o departajare clara a acestor evenimente, traite pe viu si cu intensitate.
Daca pana in seara acestei zile de 22, cand REVOLUTIA a invins, nu pot sa nu fiu in deplina solidaritate cu toti cei care s-au sacrificat, inclusiv prin jertfa suprema pentru aceasta victorie SI SA LE ADUC UN PIOS OMAGIU, tot ceea ce a urmat, ADICA TOATE EVENIMENTELE ULTERIOARE, incepand din noaptea aceea si pana in prezent ma determina sa le dau dreptate atat celor care strigau, aseara ca si cu alte "ocazii" "PACAT, PACAT DE SANGELE VARSAT!" cat si celor care, in media, analizeaza "BUIMACEALA TRANZITIE NESFARSITE".
Gandindu-ma la acele zile, la aceste zile si la tot ce ni s-a intamplat postdecembrist, in stransa rezonanta cu citatul de la inceput mi-am inchipuit o "speta" pe care o relevez printr-o poezie.
Chiar daca aceasta a fost "ticluita" cu un totul alt scop, semnificatia ei mi se pare mai mult decat sugestiva pentru ceea ce, fatidic, ROMANIA LIBERA SI DEMOCRATA (adica noi, poporul, simplii cetateni) traieste de aproape un sfert de veac. Si cred ca asemanarea nu este deloc intamplatoare.
"Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut."
Aici, în regiunea fiintei mele.
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pâna atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât si am iubit, am învatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gândit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am îmbolnavit de moarte
Într-o zi
Când m-am nascut."
Marin Sorescu - BOALA (http://www.poezie.ro/index.php/poetry/46884/Boala)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu