Despre ...amagire si adevar

„Într-o lume a amăgirii universale, a spune adevărul e un act de curaj.” — George Orwell
George Orwell (pseudonimul literar și jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25 iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. A scris romane, eseuri și critică literară. George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care care atacă totalitarismul: “Ferma Animalelor” (1945) și
“O mie nouă sute optzeci și patru” (1949).

Ca unul care, imediat dupa evenimentele din decembrie, a vizionat "Ferma animalelor", film pe care nu l-am mai regasit programat ulterior nici la televiziunea nationala "libera" postdecembrista si nici la altele, citatul de astazi mi s-a parut mai mult decat sugestiv pentru TARA AMAGIRII UNIVERSALE care a devenit, din pacate, Romania. Si nu pentru ceea ce, atat in media cat si in spatiul virtual, se prezinta ca i s-a intamplat unui "vector de opinie" care a avut si are curajul sa spuna adevarul, nici pentru interventiile pro sau contra unei stari sau alta din nesfarsita lupta a politicului mioritic ci, pur si simplu, pentru ca am fost de-a dreptul "siderat" de modul in care, fatidic, mi s-a prezentat exemplul "worker-ului eficient suprem".  

Nu vreau sa fac comentarii. Le-au facut altii mai titrati si indreptatiti.

Ceea ce vreau eu sa punctez este ca nu inteleg de ce in aceasta tara a AMAGIRII UNIVERSALE si TOTALE, as spune eu, cel care suporta toate "arabescuri" de gandire, strategie si tactica distructiva trebuie sa fie poporul care, nefericit, a avut curajul ca, intr-un sistem acum "condamnat" intr-un proces (sau simulacru), incepand cu data de astazi, acum 24 de ani SA SPUNA ADEVARUL.
Se condamna atunci dictatura si tirania unei "caste", dispretul fata de oameni, nepotismul si, nu in ultimul rand, lipsa libertatilor fundamentale si a democratiei reale.

Incepem sa comemoram acele zile si, tot in ton cu citatul, stau si ma intreb: s-a schimbat ceva dupa acesti 24 ani? 
Poate da, dar tinand cont de realitate si de "interviul condamnat si repede infierat" al a unuia care a avut curajul sa spuna adevarul, se pare ca nu.

Sau poate da, dar in mai rau. Caci, asa cum spuneam si anterior, daca aveai, totusi o problema in "epoca", gaseai unde sa te duci si sa o rezolvi.
Acum nu mai exista aceasta posibilitate. Cei in drept au gasit, pentru popor si, mai ales, pentru "externi", adica exclusii din cercul lor stramt, rezolvarea legala a raspunsului birocratic, alambicat, fara esenta si fara rezolvare. 

Sau, ca in speta de ieri noapte, manipularea prin impunere preferentiala.
Caci daca in alte ocazii, penita s-a pus IMEDIAT pe "actele" votate ASA CUM AU FOST VOTATE CAND ALTA ERA PUTEREA, acum s-a intarziat pentru ca, nu-i asa, alta era "scena".

In aceste conditii mai poate fi ceva comentat?
Poate pentru EI nu. Eu am gasit insa niste "comentarii" pe care nu le pot ignora. Si chiar daca as fi acuzat ca le-am scos din context, nu pot sa nu le redau, poate ajung si la urechile celor care TREBUIE sa le auda (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/proverbe/20/):

8 Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui. -

8 Un rege care sta pe scaunul de judecata deosebeste cu ochii lui orice fapta rea.

si

10 Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.

10 Doua feluri de greutati de cantarit si de masurat sunt uraciune inaintea Domnului.

Nu e o amagire ci un mare ADEVAR.

Mai multe se gasesc in "SURSA" adevarului si intelepciunii reale care, inca, lipseste pe ici, pe colo, prin partile esentiale ale puterii noastre mioritice.