Despre ... astazi

"Trăiesc în Epoca Managerială, într-o lume a Administraţiei. Acum, cel mai mare rău nu se face în acele "bârloguri ale crimei" murdare, pe care îi plăcea lui Dickens să le descrie. Nu se face nici măcar în lagărele de concentrare şi în lagărele de muncă. În acelea, vedem rezultatul său final. Dar el e conceput şi comandat (mutat, secondat, dus la îndeplinire şi înregistrat) în birouri curate, cu covoare, încălzite şi luminate corespunzător, de către oameni tăcuţi, cu gulere impecabile şi unghii tăiate şi obraji proaspăt bărbieriţi, care nu au nevoie să ridice vocea." - C.S.Lewis

Astazi, inevitabil, subiectul gandurilor mele nu poate fi legat decat de o aniver-sare. Trista, cenusie si la fel de tulburatoare pe cat de tulburator este "Tabloul de iarna" bacovian, poezie care, privita in context, ofera perfect imaginea sumbrului acesteia.

Da, despre abjecta "gaselnita" comunista de acum fix 66 de ani, inca neanta-mata spre rezolvare, chiar daca a avut loc un pompos "proces al comunismu-lui" m-am gandit astazi sa postez. Si nu pentru ca mi-ar face placere.

Nu. Gandurile de astazi s-au cristalizat in contextul aberantelor "etalari" ale "cuceririlor revolutionare obtinute postdecembrist" benefice, insa, nu poporului ci unei paturi "subtiri de initiati" si a realitatii care, din pacate, ne demonstrea-za ca nimic din ceea ce trebuia indreptat nu s-a indreptat. Langa acestea se afla si un material interesant gasit pe un site pe care-l vizitez si care are ca motto "fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva".

Gandindu-ma, asadar, la tabloul nevazut al "marilor realizari ale democratiei originale romanesti", incarcat de sange, mizerie si LUPI am ajuns sa-i dau dreptate autorului citatului de la inceput, desi acesta si-a expus punctul de vedere cu mult inainte ca aceasta democratie sa-si faca simtita prezenta si pe plaiurile noastre mioritice in forma actuala. Iar daca as coplata citatul cu inca o fraza, ar fi potrivirea perfecta pentru realitatea pe care astazi o traim, aici si acum:"Din această cauză, desigur, simbolul meu pentru Iad seamănă cu birocraţia unui stat poliţienesc sau cu sediul unei companii de afaceri extrem de josnice."

Si am ajuns la "miezul problemei".

Urmarind modul in care s-a petrecut "infamia" astazi comemorata si, probabil, sarbatorita de unii am ramas impresionat de modul in care comunistii, acum 66 ani, si-au prezentat "realizarea" (redare prin copy-paste de pe

http://ro.wikisource.org/wiki/Actul_de_abdicare_a_regelui_Mihai_I):

" Mihai I^iu
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României"

Cum continutul actului nu-l priveste pe Majestatea Sa, stiindu-se acum cum s-a facut inscanarea, santajul si "implementarea", nu l-am mai redat. Am redat chintesenta actului care, ACUM SI AICI, ar trebui sa dea de gandit mai marilor nostri, in intregul lor prin ceea ce contine el in preambul, "Prin grija lui Dumnezeu si vointa nationala".

Caci doar tinand cont de acest preambul intelegem de ce Casa Regala are ca deviza "NIHIL SINE DEO", propunere ce nu a fost agreata a se afla  ca si deviza a Romaniei. Si de ce, atunci, autorul citatului de la inceput arata care este simbolul lui pentru Iad. Si tot asa se mai intelege de ce "ideea strategica" a primei Constitutii libere si democratice prevedea ca forma de guvernamant nu poate fi supusa modificarii (redau din memorie), idee perpetuata pana in prezent si postulata in politica noastra mioritica.

In aceste conditii un alt gand m-a "atins" spre incheiere.

Cand s-a prezentat, atunci, "procesul comunismului" sub ce deviza, sintagma, motoo s-a facut, "NIHIL SINE DEO" sau "Republica, mareata vatra"?

O intrebare care cere mult mai mult decat un raspuns astazi, in acest sumbru si sinistru "Tablou de iarna" mioritic postdecembrist.

Ps. Cum sunt sub "presiunea" nepotelului, care-si cere dreptul la "butonare" imi cer scuze pentru greselile aparute si necorectate. Multumesc.