Despre ... "LA MULTI ANI!"

"A mai trecut un an din noi..."

Asa isi incepe trupa "Compact" unul dintre frumoasele sale hit-uri, de dragoste, care ne-au incantat si ne incanta, inca, existenta redandu-ne speranta uniunii, dupa cum spune si versul "Important este c-ai stat cu mine".
Ca, in realitate, este asa sau nu, nu mi-am propus sa analizez eu contextul.
Iar ca pentru unii a fost numai soare si pentru altii numai ploi, iar nu vreau sa comentez. Bilanturile prezinta clar si fara echivor realitatea cotidiana, indiferent daca se vrea sau nu transparenta si corectitudine.

Un gand, insa, ma urmareste acum, cand mai sunt cateva ore pana la "numa-ratoarea" pe care o asteapta intreaga lume pentru a celebra trecerea spre un nou inceput, asa cum se considera ca se intampla odata cu inceperea unui nou an: de fapt ce sarbatorim noi?

Ca vrem sau nu vrem uitam ca, cu fiecare an pe care-l sarbatorim in viata noastra noi, de fapt, ne sarbatorim imbatranirea si apropierea, tot mai mult, de "marea trecere" pe care o ignoram si pentru care nu ne pregatim.
Repet, nu sunt pesimist ci doar realist.

Daca am fi si acum racordati la spiritualitatea noastra originara, geto-daca,
poate nu ar avea nici o importanta. Se cunoaste ca "Conform lui Herodot, părintele istoriei, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes, zeul subpământean al vegetației și al fertilității. De aceea, moartea unui dac însemna pentru ei un prilej de bucurie, o sărbătoare." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Moarte_(mitologie))
Traditia ne demonstreaza, din pacate, ca numai sarbatoare nu inseamna, in spatiul nostru spiritual, aceasta mare si necunoscuta calatorie pe care o incepem ... atunci si ca, indiferent de vointa noastra "ne nastem pe rand dar murim pe sarite".

De aceea, pentru ca a mai trecut inca un an din noi si pentru ca anul care vine poarta in el atatea si atatea necunoscute acum, m-am gandit ca pentru finalul lui 2013 cel mai nimerit este un mesaj de suflet, pentru meditare, constientizare, credinta si speranta. Din aceeasi Sfanta Scriptura pe care, de catva timp, o folosesc ca sursa sigura de inspiratie, invatatura, viata:

1 (Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.	1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor. Pentru Iditum.) Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la El este mantuirea mea;
2 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.	2 Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult.
3 Până când vă veţi năpusti asupra unui om, până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?	3 Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat!
4 Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. - (Oprire)	4 S-au sfatuit sa doboare cinstea mea, alergat-au cu minciuna; cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau.
5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.	5 Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, ca de la El vine rabdarea mea;
6 Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.	6 Ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu ma voi stramuta.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.	7 In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. - (Oprire)	8 Nadajduiti in El toata adunarea poporului; revarsati inaintea Lui inimile voastre, ca El este ajutorul nostru.
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.	9 Dar desertaciune sunt fiii oamenilor, mincinosi sunt fiii oamenilor; in balanta, toti impreuna sunt desertaciune.
10 Nu vă încredeţi în asuprire şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.	10 Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea.
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: "Puterea este a lui Dumnezeu."	11 O data a grait Dumnezeu, aceste doua lucruri am auzit: ca puterea este a lui Dumnezeu
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.	12 Si a Ta, Doamne, este mila; ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/62/

Un an mai bun, mai curat, mai binecuvantat!