Dovada spre ... meditare

„Am primit cu durere vestea morţii lui Nelson Mandela, personalitate excepţională a timpurilor noastre care a contribuit decisiv la construirea unei noi viziuni despre demnitatea umană. Cu perseverenţă şi seninătate, Nelson Mandela şi-a urmat dorinţa de a crede în puterea oamenilor de a înţelege că, uneori, ceea ce ne desparte poate fi doar o barieră artificială care trebuie să cadă în faţa propriei noastre umanităţi. Ca lider politic, Nelson Mandela a fost şi va rămâne un simbol al curajului şi al raţiunii care pot înfrânge obstacole aparent de netrecut. Am convingerea că moştenirea sa va inspira generaţiile viitoare în căutarea binelui comun şi a temeiurilor libertăţii.” 


"Am aflat cu multă tristeţe despre trecerea la cele veşnice a lui Nelson Mandela, om de Stat plămădit din virtuţi rar întâlnite în lumea puterii de astăzi.
Nelson Mandela a stat drept în faţa ororilor timpurilor Războiului Rece, plătind cu suferinţă fizică şi morală pentru credinţa sa în libertatea omului şi dreptul său la demnitate.
Cu credinţă şi altruism, el şi-a iertat călăii, iar pentru aceasta a trebuit să îndure uneori dezaprobarea aliaţilor.
Nelson Mandela a trăit aproape un secol, dăruindu-ne un exemplu de constanţă şi durată a iubirii de dreptate.
Dumnezeu să-l odihnească acum în pace!"

Asa cum spuneam si ieri, viata OMULUI Nelson Mandela poate insemna mai mult decat o simpla "bifa" de protocol. Poate insemna O LECTIE pentru cei care incearca sa dea lectii.

Si pentru ca suntem satui de lectii si forme fara fond, cel putin asa cred eu, am redat, prin copy-paste, doua din mesajele de condoleante transmise din zona noastra mioritica tocmai pentru a medita la cine are DREPTUL sa dea lectii de democratie si morala.

Pentru a nu fi judecat gresit de cei care imi viziteaza "gandurile", imi prezint si optiunea:

Psalmii 131 (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/131/)

1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.	1 (Un psalm al lui David. O cantare a treptelor.) Doamne, nu s-a mandrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine,
2 Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.	2 Dimpotriva, mi-am smerit si mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc intarcat de mama lui, ca rasplata a sufletului meu.
3 Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!	3 Sa nadajduiasca Israel in Domnul, de acum si pana in veac!

Si sunt convins ca numai EA, PERSONALITATEA care a transmis cel de-al doilea mesaj are acel drept despre care vorbeam si spre care se merita sa meditam astazi.