Maya Angelou (născută Marguerite Ann Johnson; 4 aprilie, 1928) este o scriitoare americană.
Redau acest citat dupa ce am citit, pe unul din blogg-urile pe care le urmaresc, o interventie recenta. Si nu pozitia autorului, pe care-l pretuiesc pentru tot ce inseamna personalitatea domniei sale, m-a indemnat spre aceste ganduri ci un pasaj pe care, prin copy-paste, il voi evidentia aici alaturi de cateva "evenimente" externe, recent mediatizate, care chiar m-au pus pe ganduri.
Dar sa incep cu evenimentele.
S-au aniversat recent cei cativa zeci de ani de la fondarea OTAN (NATO).
Am retinut, in discursul de inaugurare al celebrului W. Churchill rostit cu aceasta ocazie, cum "o cortina de fier s-a lasat peste Europa" (redare aproximativa, din memorie). M-am intrebat, ca de atatea ori, cine a fost de vina pentru ca aceasta cortina sa apara, sa existe si sa dureze atat cat a durat.
Si asa cum ma exprimam si cu alta ocazie, vis-a-vis de cine si cum a ajutat la aparitia celui mai negru personaj al secolului trecut, punctand ca SINGUR OCCIDENTUL s-a facut vinovat de "ascensiunea lui Arturo Ui" tot asa, si nu se doreste a se recunoaste, tot Occidentul (poate atunci nu prea democrat si liber) a facut posibila expansiunea "fantomei care bantuia in Europa" ca, ulterior, transformat in democrat si liber sa ofere, pe o bucata de hartie, un spatiu vital pentru aparitia acelei cortine. Retoric, as putea intreba: "cine l-a ajutat pe Stalin?", caci "tranzactia" servita pe un servetel de masa a adus si Romaniei un loc intr-o lume acum blamata, dar acceptata, tacit, chiar si atunci cand unindu-se, vestul si estul hacuiau Polonia.
"Istoria ne invata ca oamenii nu invata nimic din istorie."
Am aflat, tot din media, ca sindicatele s-au unit intr-o manifestare a dezacordului pentru politicile U.E. de austeritate.
Am stat si m-am gandit ce este aia austeritate occidentala, cunoscand austeritatea cu care ne-am pricopsit dupa "binecuvantarea" primita din contacul cu F.M.I. (daca ne trabuia). Necunoscand foarte bine realitatea U.E. in "speta", nu pot face prea multe comentarii pe extern, cu toate ca, dupa modul in care sunt prezentati liderii acesteia si, mai ales bugetarii ei, "imperialistii de ieri, aliatii de astazi", nu prea se poate face deosebire intre extern si intern. Caci aceleasi "racile" caracterizeaza mediul bugetar si politicul, indiferent de spatiu, culoare, orientare s.a.m.d. O globalizare mult mai eficienta decat cea care incearca sa demonstreze ca toata aceasta "intreprindere" s-a facut pentru ca simplului cetatean sa i se ofere posibilitatea si sansa unui trai decent, indiferent de locatie, apartenenta nationala sau alt criteriu de evaluare.
Oare degeaba indemna cineva, cu multi ani in urma: "Proletari din toate tarile, uniti-va!" ?
Si am ajuns la pasajul despre care aminteam la inceput si care spune:
"Atunci când vrei să fii altfel, nu poţi de unul singur. Ca persoană particulară, când eşti întrebat cine eşti, arăţi buletinul unde e fotografia ta. În politică, pentru a spune cine eşti, trebuie să arăţi fotografia de grup. În care sunt sute, mii de oameni din grupul tău politic, ale căror comportamente, declaraţii, reputaţii sunt, prin transfer de imagine, şi ale tale. În România de azi, a fi om politic e, mai degrabă, un viciu decât o virtute. Iar dacă viciul nu se vede cu ochiul liber, înseamnă că tot există, dar ca viciu ascuns.Am mai vorbit pe acest blog despre lucrurile astea. E vina noastră, a oamenilor politici, dar e şi reflectarea societăţii în care trăim, din care provenim şi pe care, în acelaşi timp, o reprezentăm. Mulţi simt că politica e un tertip prin care unii, care nu pot altfel, vor s-o ia înainte. Alţii, care au facut ceva în viaţa lor, simt că îşi pierd reputaţia. Nu e de laudă să fii om politic în România."
(Inteleg - V.Vosganian)
2 în timpul marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3 Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor,
4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia: „Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările!
5 Orice vale va fi astupată şi orice munte şi deal va fi aplecat; căile strâmbe vor fi îndreptate, iar locurile pietroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!“
7 Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el: – Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?!
8 Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea!
9 Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
10 – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.
11 El le-a răspuns: – Cel care are două tunici să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!
12 Au venit şi nişte colectori de taxe să fie botezaţi şi l-au întrebat: – Învăţătorule, noi ce să facem?
13 El le-a răspuns: – Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!
14 Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei: – Dar noi ce să facem? El le-a răspuns: – Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui; fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!"
Desi interesanta si incitanta postarea, nu vreau sa fac nici un comentariu, mai ales pentru ca in trecut am fost un simpatizant a ceea ce s-a numit U.F.D. Si pentru ca inteleg mesajul transmis prin ea.
Ceea ce nu inteleg, insa, este urmatoarea stare care se perpetueaza, de aproape un sfert de secol: daca nu se poate face nimic pentru schimbarea acestor lucruri, de ce nu se militeaza pentru schimbarea atitudinii?
Avem multe exemple care pot fi urmate dar eu merg pe unul deosebit de relevant, mai ales pentru ca ne situam in acest spatiu crestin si pentru ca majoritatea liderilor nostrii politici au votat pe BIBLIE, Cartea Cartilor la investire.
Dintre multele invataturi, am gasit unul deosebit care spune
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca3):
"Lucrarea lui Ioan Botezătorul
1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod era tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, era tetrarh al ţinutului Ituriei şi Trahonitei, iar Lisanias era tetrarh al Abilenei, 2 în timpul marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3 Ioan s-a dus în întreaga vecinătate a Iordanului şi a început să predice botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor,
4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia: „Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările!
5 Orice vale va fi astupată şi orice munte şi deal va fi aplecat; căile strâmbe vor fi îndreptate, iar locurile pietroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!“
7 Atunci Ioan le-a spus mulţimilor care veneau să fie botezate de el: – Pui de vipere, cine v-a arătat cum să fugiţi de pedeapsa care vine?!
8 Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră! Să nu începeţi să ziceţi în voi înşivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să ridice urmaşi ai lui Avraam chiar şi din pietrele acestea!
9 Toporul este pus deja la rădăcina copacilor! Prin urmare, orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
10 – Dar atunci ce să facem? l-au întrebat mulţimile.
11 El le-a răspuns: – Cel care are două tunici să le împartă cu cel care n-are nici una, iar cel care are de mâncare să facă la fel!
12 Au venit şi nişte colectori de taxe să fie botezaţi şi l-au întrebat: – Învăţătorule, noi ce să facem?
13 El le-a răspuns: – Să nu strângeţi mai mult decât v-a fost poruncit să luaţi!
14 Nişte soldaţi l-au întrebat şi ei: – Dar noi ce să facem? El le-a răspuns: – Să nu stoarceţi cu forţa bani de la nimeni şi să nu aduceţi acuzaţii false împotriva nimănui; fiţi mulţumiţi cu salariile voastre!"
Acum, ca astazi nu mai este vorba de vamesi sau soldati, se subantelege. Si se mai subintelege si nevoia de schimbare, dar nu una de fatada sau "de sarbatori" ci de profunzime.
Nu inteleg de ce, atunci, acei lideri care stiu si vor aceasta schimbare, nu se coboara din "cercul lor", nu renunta la complacerea in "placerea viciilor ascunse" si nu devin promotorii schimbarii pe care o asteapta la altii?
Indiferent de consecinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu