Giacomo Taldegardo Francesco di Sales Saverio Pietro Leopardi, Conte (n. 29 iunie 1798, Recanati – d. 14 iunie 1837, Napoli) este considerat, alături de Dante, cel mai mare poet italian, precum și unul dintre cei mai mari gânditori ai acestei țări.
Nu am vazut mai multa bascalie si ricol ca in aceste zile, cu aceste "gratulari" la cel mai inalt nivel, intr-un asemenea moment. O veche zicala spune, in speta: "tara arde si babele se piaptana!".
Cam asa vad eu acest inceput de primavara cu aceste scumpiri si cu aceste "ralieri", daca asa li se spun, la cerintele U.E.
Mai deunazi, urmarind un reportaj despre o tara fosta "prietena" intr-un alt statut, acum membru al aceleiasi familii nu m-a surprins pozitia unui lider care, explicand totalul faliment al economiei si imixtiunea, poate voita, poate binevoitoare a "familiei" in treburile interne, deplangea apartenenta la aceasta si modul in care trebuie stopata discrepanta tot mai mare dintre "seniorii democratiei occidentale" si mai noile "rude sarace" primite in "club", ca o adevarata Cenusdareasa, pentru treburile murdare pe care nimeni nu mai vrea sa le faca. Si explica, din cate imi amintesc, inclusiv cu sarcinile si cerintele extraordinar de sofisticate pe care birocratia vestica le impun, ca si cum s-ar fi facut o deosebita favoare celor adusi la stadiul de "cobai si groapa de gunoi". O divagatie pe o tema data.
Dar sa revin la ridicolul carpato-danubiano-pontic.
Nu ma gandesc la situatia concreta cu care am fost "binecuvantati" de mai marii nostri chiar de 1 aprilie. Face si asta parte dintr-un plan bine pus la punct si implementat tocmai pentru a ni se demonstra ca libertatea se castiga greu si se mentine foarte greu. Un lucru deranjant, daca ne gandim pentru ce s-a murit acum un sfert de secol si cum.
Dar mai deranjant este ca acum, intr-o situatie nu tocmai roz pentru tara, cand toate eforturile ar fi trebuit canalizate pentru satisfacerea cerintelor Mariei Sale, POPORUL, dupa cum isi prezenta intr-un interviu radio, optiunea prounionala si europarlamentara, un important lider comunitar, ai nostri "primi" nu fac decat sa demonstreze cat noroi suntem in stare sa caram dupa noi, indiferent de statut, pregatire, grad sau functie.
Asta imi aduce aminte de o "speta" din Cartea Cartilor pe care o redau si cu care vreau sa inchei gandurile de astazi (cu scuzele de rigoare daca o repet):
24 Între ei s-a iscat şi o ceartă cu privire la care dintre ei ar trebui să fie considerat cel mai mare.
25 Isus însă le-a zis: – Regii neamurilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiţi „binefăcători“.
26 Cu voi să nu fie aşa! Ci cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce să fie ca cel care slujeşte.
27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte!" (http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca22)
Din pacate, este mult prea ridicol in mioriticul secol 21 sa te mai iei dupa ceva vechi si perimat, mai ales cand majoritatea alesilor si numitilor nostri il folosesc doar ca metoda de demonstrare a indiferentei afisate prin si cu acel juramant, pur de complezenta.
Si apoi, nu pentru a fi EI slujiti au candidat si au primit voturile noastre? Ridicola intrebare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu