Despre ... penibilul dambovitean

„Nu e bine să fii obligat să alegi între Rai și Iad. Prieteni buni găsești în ambele locuri.” — Mark Twain

Mi-ar fi placut sa scriu cu totul altceva in aceste zile, cam ceea ce am ascultat la "O vorba buna", astazi, in drumurile mele sau explicarea mesajului deosebit despre doua persoane care au ales doua cai total opuse in acea "saptamana a patimilor". Nu pot face, insa, acest lucru din cauza altor patimi contemporane, acelea care, fatidic, urmaresc politicul mioritic si-i definesc penibilul si in aceasta perioada cu profunde semnificatii spirituale.

Pentru ca nu vreau, totusi, sa intinez cu comentariile mele piosenia acestei saptamani voi reda, prin copy-paste, spre relevanta si meditare versurile unui cantec care tot astazi mi-a dat mult de gandit si intregesc citatul de inceput si pasajul evanghelic in cauza:

"LIBERTATEA NU SE INVATA (20 iulie 2012) 

muzica si text Margareta Paslaru (Versuri de la: http://www.versuri.ro/) 

Pretul... care-i pretul...
Pretul libertatii... e scump

Intre Dumnezeu si diavol
Este viata unui om
Cu dorintele de bine
Si tentatii catre rau...

Intre Dumnezeu si diavol
E lumina si-ntuneric
Tare-i greu sa vezi poteca
Si sa mergi pe drumul drept

Libertatea nu se-nvata
Ci reflecta-un fel de-a fi
Libertatea este-n spirit
Fara ea nu poti trai
Demn!
Ca un om adevarat
Demn!
Ca un om adevarat

Padurea-i pangarita
Vorbirea violenta
Respectul rasturnat
Asta nu e libertate
Salveaza-ne Divinitate

Libertatea nu se-nvata
Ci reflecta-un fel de-a fi
Libertatea este-n spirit
Fara ea nu poti traï
Demn!
Ca un om adevarat
Demn!
Ca un om adevarat"

Daca am fi atenti la aceste versuri si, mai ales, la pasajele din Cartea Cartilor care prezinta deciziile celor doua personaje "de impact", fameia pacatoasa si Iuda, primul personaj de a folosi 300 de dinari pentru sfintenie si pocainta si al doilea pentru a primi 30 de arginti drept plata a tradarii (semnificative sunt, din pacate pentru prezentul nostru si sumele), cu siguranta nu ar mai fi nevoie de atatea acuzatii, procese si ... exorcizari.

Dar penibilul dambovitean, cu guler alb si tinuta business, de firma nu poate exista decat, cum spunea poetul, "in bube, mucegaiuri si noroi".

De aceea mi se pare, pentru aceste zile, impresionant cantecul si mai ales refrenul acestuia. Nu?