miercuri, 9 aprilie 2014

Tot despre ... fapte si vorbe

„Pe măsură ce îmbătrânesc, sunt tot mai puțin atent la ceea ce spun oamenii. Urmăresc, însă, ceea ce fac.” — Andrew Carnegie

Ceea ce se intampla si se mediatizeaza, din plin, zilele acestea face si va face sa curga mult prea multe patimi de o parte sau alta a esicherului politic carpatin. Si, pe drept cuvant, adrenalina "politica" a democratie noastre originale va produce si mai multe acuze urmate de si mai multe scuze.
Dar despre asta, mai tarziu.

Astazi, colindand iarasi judetul, am avut placerea sa ascult o emisiune mult mai interesanta decat zbaterea politica, unde un invitat deosebit mi-a adus aminte cat de departe suntem de ceea ce inseamna demnitatea nationala.
Fiind vorba despre o emisiune cu si despre cultura, nu voi polemiza foarte mult deoarece insusi subiectul nu permite. Dar nu pot ignora doua adevaruri pe care le-a prezentat respectivul invitat, intre cele altele multe abordate. 
Mai intai, vorbind despre artisti si in special despre un reputat regizor de film, am aflat ca acesta "a tras pe dreapta si s-a apucat de scris, cu folos" datorita "grijii deosebite" cu care este privita arta, in special si cultura in general. Caci atata timp cat doar "banii vorbesc", adevarata valoare isi pierde esenta pe dulcele nostru plai mioritic, fapt reliefat si de interventia unor corifei ai bransei, la o recenta intalnire pe "fond".  
Apoi, abordand problema posturilor media nationala si a radioului, in special, acelasi invitat deplangea lipsa de intelepciune de care dau dovada managerii si directorii in materie. Spunea domnia sa (si redau doar din memorie) ca in Franta, Germania si in multe alte democratii adevarate posturile nationale de radio prezinta esenta culturii respective, de la relevante din toate domeniile la muzica. Si facea trimitere la ceva ce, acum si aici se numeste "media comerciala" fara a nega, insa, importanta includerii unor asemenea elemente de program, "cine doreste sa asculte continuu Michael Jackson sa asculte FM".
Dar toate astea se par ca sunt simple "picaturi de ploaie in oceanul indiferentei", atata timp cat faptele demonstreaza, din plin, ca setea principala este doar si numai dupa bani. Restul nu conteaza.

Si acum sa revin la ceea ce nu ma surprinde.
Nu ma surprinde interventia justitiei acolo unde un lider important al puterii spunea (redau tot din memorie) "daca trebuie sa raspundem pentru faptele noastre, vom raspunde pentru ca justitia trebuie sa-si faca datoria".
Nu stiu cat de politizate sunt toate aceste "spete" cu care media ne tot bombardeaza dar eu am invatat, inca din copilarie, ca proverbul "nu iese fum fara foc" este la fel de valabil astazi ca si ieri si asa va fi cat va exista specia umana. 

Ma surprinde momentul si modul. 
Momentul, de altfel foarte bine ales, pentru ca este exact in punctul zero al unui eveniment deosebit de important, cel al debutului campaniei pentru europarlamentare, care imi aduce aminte cum, cu foarte mult timp in urma, cineva imi facea confidenta ca "atatea dosare asteapta sa li se dea drumul...". 
Apoi modul, concentrat si concertat doar spre o singura formatiune, cel putin pana acum.
Si ma mai surprinde modul deosebit de eficient de localizare al unui anume telefon in jungla Bucurestiului, gandindu-ma cum in Apuseni doua suflete au pierit din lipsa de eficienta.

Dar astea sunt doar ganduri marginale, care nu ma departeaza de ceea ce citatul de inceput releveaza atat de bine. De aceea nu vreau sa polemizez atata timp cat ele, faptele, sunt mai mai concludente decat toate vorbele lansate, de aproape un sfert de veac, doar pentru capital electoral. Si pentru ca am un exemplu de la care nu voi abdica, indiferent cat de satisfacute sau nu vor fi asteptarile pe care, personal, le-am avut pana acum de la politicul carpatino-mioritic care, fara sa se dezmita, confirma definitia pe care i-a dat-o undeva, candva un important presedinte occidental (despre asta am "gandit" cu multe postari in urma".
Acesta spune, in aceeasi Carte a Cartilor pe care se tot "jura" la investire:

"Împlinitori ai Cuvântului
19 Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie;
20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21 De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!
22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri!
23 Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă,
24 iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era.
25 Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit în lucrarea lui.
26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare.
27 Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu