„Destinul e scuza celor slabi și opera celor tari.” — Nicolae Titulescu
Parcurgand, online, "revista presei", de fapt trecand in revista mai multe site-uri pe aceasta tema am fost nevoit sa-i dau dreptate celebrului diplomat si om politic roman. Ca se intampla pe dulcele nostru plai sau oriunde in lume, cei slabi se vor scuza continuu in timp ce cei tari isi vor desavarsi "opera".
Dintre multele articole, mai mult decat interesante, gasite pe "sursele" parcurse unul mi s-a parut foarte sugestiv si "educativ".
"Putin a invatat din lectiile pe care America nu le-a inteles" (http://www.ziare.com/international/rusia/putin-a-invatat-din-lectiile-pe-care-america-nu-le-a-inteles-1295418) poate fi, dupa parerea mea, o lectie pe care toti ar trebui sa o aprofundeze. Chiar daca pare a fi greu digerabila. Mie mi s-a parut relevanta.
Nu stiu noi cat am invatat din lectiile istoriei, cu toate ca realitatea imi demonstreaza ca nu am invatat nimic. Iar ceea ce am avut de spus in "speta" am spus si nu ma voi opri la ea.
Gandurile de astazi, departe de a fi in antiteza cu citatul de inceput, se opresc la o altfel de tarie si un altfel de destin, pe care majoritatea dintre noi il ignoram, il minimizam, il dispretuim.
O alta lectie, lasata in preajma marii sarbatori pe care, tocmai, am incheiat-o, fara a o intelege totusi:
7 Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. Va fi foamete, vor fi (molime şi) cutremure în diverse locuri.
8 Dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii."
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Matei24).
Si o completare, tot spre meditatie si invatatura, la fel de marginalizata desi toata lumea, sau aproape toata afirma ca are credinta in Dumnezeu:
"8 Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi!
9 Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă.
10 Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti1 vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite.
11 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/2Petru3).
9 Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă.
10 Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti1 vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite.
11 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere." (http://www.bibleserver.com/text/NTR/2Petru3).
Destin fatidic, soarta favorabila?
Intr-o crestinatate aflata intr-un puternic declin, aceasta noua dar veche "unitate si lupta a contrariilor" pe care o traim demonstreaza, din plin, incapacitatea umana de a-si intelege statutul de "culme a creatiei".
In pofida acestei incapacitati, mi-am amintit de versurile unei poezii care pare sa spuna totul in aceasta lume moderna a contrastelor si contrariilor,
http://www.resursecrestine.ro/poezii/23487/de-ce-i-asa-o-stie-el.
Sa-ndur dureri si fel de fel,
De ce-s lovit adesea oare?
Eu nu-nteleg, dar stie El!
Cand cunoscut-am Adevarul
Si vrut-am sa spun despre El,
Silit am fost sa tac adesea ...
De ce-i asa, o stie El!
Din painea mea am dat altora
Far' sa ma tem ca ma insel.
Rasplata? M-au lovit cu pietre ...
De ce-i asa, o stie El!
Cand m-am luptat cu valul vietii
Si cand era s-ajung la tel,
Ma vad cu barca rasturnata ...
De ce-i asa, o stie El!
Cand moartea lupta pe-ndelete
Sa rup-al dragostei inel,
Raman copii sarmani pe drumuri ...
De ce-i asa, o stie El!
Greu apasat privesc adesea
Calvarul, Crucea si pe Miel;
De ce sunt lacrimi fara vina,
Eu nu-nteleg, dar stie El!
Cand mi-am trait mereu viata
In curatii de porumbel,
Stropit am fost cu murdarie,
De ce-i asa, o stie El!
Eu nu-nteleg, dar cred intr-una
Si cred cu patima si zel,
Ca multe din ce mi se-ntampla
Nu le-nteleg, dar stie El!
Si cand ajunge-voi in ceruri,
Cu Domnul, in al Sau Castel,
M-oi intreba: Cum de-s acolo?
Raspuns la toate-mi va da El!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu