James Douglas Morrison (8 decembrie 1943, Florida – 3 iulie 1971, Paris) a fost un cântăreț, compozitor și textier american, solistul vocal și liderul formației rock psihedelice The Doors. A studiat cinematografia la UCLA.
De mult timp ma urmareste citatul acesta depre demnitate dar, pentru ca nu gaseam momentul, l-am cam ocolit. Insa astazi, dupa "cavalcada parei" dambovitene pe care ne-a prezentat-o media, asa cum apara sau acuza o anume "felie" de democratie originala romaneasca, el trebuie avut in vedere, macar pentru ca trezeste dintr-un somn periculos al ratiunii care a nascut ...
Sincer, nu ma astept la mare lucru cu aceasta trezire.
Mai intai, pentru ca traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna unde nimic nu mai are a face cu normalul. Cel mai relevant exemplu, in aceasta directie, este un film dupa fapte reale, vazut recent, despre care net-ul da mai multe "analize". "Razboiul lui Charlie Wilson".
Cum nu fac nici recenzii si nici analize, punctez doar un lucru important, cred eu, prin greutatea relevantei sale: nimic nu dovedeste ca democratiile autentice au invatat ceva din "pierderea sfarsitului jocului" si s-au trezit la realitate.
Asa stand lucrurile (si nu ma poate convinge nimeni de contrariu, mai ales ca televiziunile sunt pline de exemplele cele mai sugestive ale celor care ... parasesc rapid vasul in deriva) nu m-a surprins faptul ca am ajuns, prin conducatorii nostri (nu le pot spune lideri, termen care inseamna mult mai mult decat un simplu conducator, de orice fel ar fi el) sa ne taram, pur si simplu, la picioarele "Inaltelor Porti" occidentale (ce schimbare de paradigma!), printr-un comportament infantil si lamentabil.
Mi-au revenit in minte scenele de deplorabila prestatie feudalo-fanariota, cu acele pari, sapari, tradari si lupte fratricide pentru tron si batjocura cu care erau gratulati "ascendentii" la putere, altfel niste odioase personaje ale istoriei.
Mi-au mai revenit in minte niste versuri ale nemuritorului Eminescu care si astazi mai au relevanta:
"Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!"
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea3.php)
Urmarind, deci, toata aceasta competitie de imberbi nesatisfacuti, stau si ma intreb: cat trebuie sa ne mai taram pentru a putea trai demn? Asa este in democratie?
Realitatea este ca si noi, romanii, la fel ca cei care au "implementat" o victorie urmata de un dezastru (vezi recenziile la filmul sus mentionat) am reusit, prin conducatorii nostri, nu numai sa ratam "sfarsitul jocului" ci, conform unei "culmi", SA IESIM PE LOCUL DOI INTR-O ALERGARE UNDE AM CONCURAT SINGURI.
Pentru ca nu avem curajul (nu noi poporul, ci conducatorii nostri) sa ne ridicam si preferam sa ne taram, cersind "binecuvantarea" tocmai la cei care au "ratat" atat de mult, probabil dupa butada fatidica "capul plecat, sabia nu-l taie!".
Ma-ntorc, de aceea, la un alt simbol al patriotismului romanesc si pentru celelalte ratari nespuse las spre meditare o poezie in ton cu campania electorala, inflatie de candidati plini, la randul lor, de ratari dar cu multe promisiuni (parca nu s-ar sti ca "de promisiuni avem podul plin", cu totii).
Decebal către popor
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/decebal.php)
Sau, pentru ca si asta a fost o ... ratare, nu merita atentie?
O trebui, atunci, sa ... nu ratam o schimbare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu