Tot despre ... ratari

„Respect prea mult ideea de Dumnezeu ca să-l fac responsabil de o asemenea lume absurdă.”— Georges Duhamel

.....

Apoi, cu aceasta trezire nu ma astept sa se revina la ceea ce, cu regret, trebuie sa remarc ca s-a pierdut in urma cu aproape douazeci si cinci de ani. O alta ratare pe care, trist, dureros de trist, unul din "stindardele" Revolutiei de la Timisoara o punea, intr-un memorial al trecutului recent, pe seama intoarcerii omului la metehnele sale traditionale.
Traditia asta!

Ceva si mai interesant despre "trezirea prin (sau in) ratare" m-a facut sa simt revizionarea unui film biografic, despre care am mai "punctat" cu alta ocazie.
Personalitatea respectiva a facut o afirmatie cat se poate de sugestiva pentru contextul timpului si o redau, asa cum am retinut-o din filmul respectiv (daca gresesc, imi cer scuze): "Occidentul nu vrea decat sa fie copiat identic!".

De ce gandurile de astazi?

Pentru ca rememorand acele zile "fierbinti"din decembrie  1989, prin memoria peliculei din "Memorialul" de ieri, de la televizor, coroborat cu ideile destul de inedite din filmul biografic vazut tot ieri, dar pe alt canal, ramane intrebarea: de ce? Sau ...intrebarile!

Caci cea mai mare ratare de care am avut parte postdecembrist, excluzand schimbarea de "paradigma" (sa nu spun importanta) Timisoara-Bucuresti, este trecerea celebrului slogan timisorean al revolutiei "EXISTA DUMNEZEU" in desuetudine. O demonstreaza realitatea romaneasca cotidiana si nu numai.

Stau, deci si meditez la tot ceea ce am ratat postdecembrist, ca popor condus iresponsabil de "manageri" care au uitat de unde au plecat si pentru ce "au plecat" si, la fel ca autorul citatului de la inceput, nu pot sa fac pe nimeni vinovat decat pe noi insine.
Pentru ca am uitat "tinta", am uitat trecutul, am uitat identitatea si, mai mult, am uitam sa mai fim noi tot copiind si primind "moca" (dar cu bani grei in conturi personale) ceea ce am crezut ca Occidentul ne ofera spre binele nostru. Si nu era asa.

Meditez, asadar, la ceea ce spune Cartea Cartilor, mai ales pentru ca viitorul sa ne ajute sa nu mai ratam esentialul.

1 (O cântare a treptelor.) Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.	1 (O cantare a treptelor.) Cei ce se incred in Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clatina in veac cel ce locuieste in Ierusalim.
2 Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa înconjoară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.	2 Munti sunt imprejurul lui si Domnul imprejurul poporului Sau, de acum si pana in veac.
3 Căci toiagul de cârmuire al răutăţii nu va rămâne pe moştenirea celor neprihăniţi, pentru ca cei neprihăniţi să nu întindă mâinile spre nelegiuire.	3 Ca nu va lasa Domnul toiagul pacatosilor peste soarta dreptilor, ca sa nu-si intinda dreptii intru faradelegi mainile lor.
4 Doamne, varsă-Ţi binefacerile peste cei buni şi peste cei cu inima fără prihană!	4 Fa bine, Doamne, celor buni si celor drepti cu inima;
5 Dar pe cei ce apucă pe căi lăturalnice, să-i nimicească Domnul împreună cu cei ce fac rău! Pacea să fie peste Israel!	5 Iar pe cei ce se abat pe cai nedrepte, Domnul ii va duce cu cei ce lucreaza faradelegea. Pace peste Israel!

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/125/)

Chiar daca traim si se va trai, in continuare, intr-o lume absurda.