joi, 16 octombrie 2014

Intelepciune in ... derizoriu?

„Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența. Inteligența are limitele ei. Prostia, nu.”— Umberto Eco

Astazi mi-am propus sa fiu mai scurt, desi multe ar fi de spus.
Las, insa, ca toate sa se "intample" pe sticla, pe hartie sau in mediul virtual unde "impatimitii" au de spus mai multe decat mine.

Totusi ma roade un gand care, normal, m-a dus spre citatul de inceput si, nu in cele din urma, spre titlu.
Din cate cunosc si subiectul m-a interesat, nu am prea gasit devoalari, ca cele mioritice, in democratiile autentice si servicii cu traditie. Chiar imi aduc aminte ca la unul din servicii, de necontestat pe mapamond, mult timp nu s-a cunoscut nici numele directorului. Ca au fost defectari, scurtcircuite si, de ce nu, tradari, asa se intampla in lumea neidilica a spionajului si contraspionajului.

Asa stand lucrurile, mai ales din punct de vedere al impactului la care faceam referire si anterior, mi-a placut interventia unui distins avocat care, la o emisiune in "speta", amintind valoarea si importanta unui anume jurnalist, afirma transant si pertinent (redau din memorie): "NU TREBUIE SA STIM NIMIC SI NU ESTE TREABA NOASTRA SA STIM". Si o apreciez ca atare.

Cat despre niste documente vehiculate mai demult intr-o alta poveste, neinspirat episod al unui mioritic "000", trebuie sa spun doar ca si livretul meu militar arata ca cel prezentat in toata media. Eu, insa, sunt un simplu capitan in rezerva, descoperit si fara pile, cunostinte sau relatii.

Acestea fiind spuse, depland mizeria care, nefericit, estompeaza tot ceea ce, cu siguranta, s-a realizat corect si PENTRU TARA si prin intermediul serviciilor (cazurile de neconstitutionalitate raman pentru organele indriduite) si-mi exprim regretul ca totul pare sa fie o autentificare si o "cimentare" a relevantei citatului de inceput.

O fi toate din cauza de ... juvenila simtire?
Imi aduc aminte de niste versuri (cine iubeste literatura, cu siguranta a "parcurs" si "Cismigiu et comp.", de unde ele provin) care sunau cam asa:
"Iubirea e un lucru mare,
 Ce leaga doua inimi ... tare!"

Dar justifica aceasta "stare" varientarea tuturor surselor de intelepciune care, daca ar fi fost "implementate" nu am fi cunoscut momentul derizoriu pe care-l traversam ca Tara si popor?
Caci, spunea un om cu adevarat intelept: 

"Doamne, da-mi seninatate sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, Curaj sa le schimb pe acelea pe care le pot schimba Si intelepciune sa le deosebesc pe unele de altele." - Reinhold Niebuhr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu