Dilema "Oameni de onoare"

"Afacerea Watergate este denumirea generică atribuită unui scandal politic și al unui succes mediatic al anilor 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră care a culminat cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Ziarul Washington Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul Pulitzer pentru ancheta desfășurată." 

"Afacerea Augusta sau Scandalul Agusta-Dassault este provocat de corupția unor funcționari de stat. Concret scandalul este provocat în anii 1988, în urma livrării forțelor militare belgiene a unor elicoptere de luptă fabricate de firma italiană Agusta. În urma scandalului au fost nevoiți să se retragă din funcție mai mulți politicieni belgieni. În anul 1994 în Senatul belgian a fost votat cu majoritate de voturi ridicarea imunității parlamentare a miniștrilor Guy Spitaels (PS) și Guy Mathot (PS). Ministrul apărărării belgian Guy Coëme (PS), ministrul de externe Franck Vandenbroucke (SP) și secretarul general NATO, Willy Claes, sunt nevoiți să-și dea demisia. Industriașul francez Serge Dassault a fost condamnat la la trei ani la probațiune. Firmele Agusta și Dassault a plătit politicienilor corupți belgieni peste 160 milioane de franci belgieni, din care sumă Partidul Socialist Belgian a fost obligat să restituie 49 de milioane de franci."

http://www.zf.ro/business-international/cele-mai-mari-scandaluri-politice-internationale-galerie-foto-8003837/poze/?p=4

Procedez in acest fel, la postarea de astazi, deoarece sunt intr-o mare dilema.

Gandurile care m-au preocupat in aceste ultime zile sunt legate, intrinsec, de seria dezvaluirilor care vizeaza personalitati politice romanesti de la nivelul cel mai inalt dar si de neputinta statului de drept de a le clarifica si finaliza, asa cum nu a reusit, nici pana in prezent, sa finalizeze spete importante din "socanta democratie postdecembrista" punctata de privatizari mai mult decat paguboase, devalizari de miliarde fara autori sau suicide "mai mult decat misterioase", demne de romane antologice. Desi in toata aceasta aglomerare de "evenimente" implicarea unor actori ai scenei politice sau economice a fost reliefata de media, investigatiile, documentarile si probele administrate nu au putut convinge institutiile abilitate sa pronunte adevaratele verdicte, marea majoritate inscriindu-se in categoria, mult gustata de public, can-can. 

Am plecat, deci, de la speta prin care un fost comandant de nava, cu state si grade vechi in navigatie, care a facut mai mult de 1001 "matrapazlacuri marinaresti" cu care s-a si laudat, de altfel, a ajuns sa fie descoperit si ca un 
piroman, lucrand mana in mana cu si pentru securitatea romaneasca ( http://www.antena3.ro/romania/fostul-inspector-de-la-transporturi-care-il-acuza-pe-basescu-de-incedierea-unui-vas-revine-cu-noi-dezvaluiri-184530.html).
Nu mai este nici un secret ca la vremea respectiva, Romania se ocupa si cu traficul de armament, asa cum se cunosc, foarte bine si cazurile unor nave "disparute subit cu intreg echipajul" pe marile lumii, desi in zona nu fusesera semnalate furtuni. Si, tot asa, nu mai trebuie sa mire, pe nimeni, subordonarea comandantilor acestor nave, cel putin formal, intereselor de partid si de stat puse in practica, stralucit, de intreg aparatul securitatii statului.

Ce ma mira este, din pacate, insuficienta si limitata documentare a cazului respectiv (ca sa nu spun a cazurilor respective, daca amintim doar "zborul secret"). Spun acest lucru deoarece atunci cand prinzi un capat al unei posibile "magarii", deontologia profesionala te obliga, pentru adevar si corectitudine, sa mergi pana "in panzele albe". Si chiar mult mai mult decat pana "in panzele albe".  Trebuie mers, daca vreti, pana la origini si la arhive, oriunde ar fi ele. Ori aceasta "intreprindere" implica mult mai mult decat simpla apartenenta la un grup media. Si cere mai mult decat o simpla implicare. Cere sacrificii si, nu in ultimul rand, oameni dedicati.

Cred, insa, ca exista inca posibilitati de a destructura tot ce s-a incercat sa se faca pentru  a proteja imaginea unei anumite persoane. Asa cum cred ca, inca,  mai exista o sansa si pentru poporul acesta, batut continuu de soarta.

Ceea ce nu stiu, din pacate, este daca in Romania mai exista oameni care sa poata duce pana la capat demersurile legale incepute, in "afaceri" asemanatoare cu cele prezentate la inceput, indiferent de "comenzile politie externe". 

Adica oameni de onoare. Aceasta-i dilema.