Nu cred ca este cineva care sa nu fi auzit de faimosul Gil Delamare, cunoscut pentru extraordinarele sale cascadorii din filme, de acum antologice, ca seriile "Fantomas", "Jandarmul" si multe, multe alte capodopere ale secolului 20, dar si din cartea autobiografica "Meseria mea e riscul" (pentru aducere aminte, va recomand http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/meseria-mea-e-riscul-de-gil-delamare/).
Nu pot incheia aceasta scurta introducere, fara a mentiona cascadoriile automobilistice unde, ca un adevarat maestru al genului, producea imposibile derapaje controlate dubland mari "grei ai ecranului" dar reusind, aproape de fiecare data sa iasa, din acestea, nesifonat. Spun aproape, deoarece tocmai o astfel de cascadorie, cu un derapaj pe care l-a vrut controlat, a fost cea care l-a rapit dintre noi, in urma unui derapaj INCONTROLABIL, mortal.
Ce asemanare poate avea viata, si sfarsitul, neuitatului Gil Delamare cu situatia politica din Romania secolului 21 ?
Aparent, poate sa nu existe nici o legatura. Gil era un supercascador care, avand ca principiu realizarea lucrului "bine facut" si spunand, permanent "NU" compromisurilor, si-a trait viata "la maxim", dedicand-o, total, pasiunii pentru profesiunea aleasa si, nu in ultimul rand, lasand posteritatii un exemplu despre ceea ce inseamna "arta cascadoriei", ca model pentru generatiile urmatoare.
In viata politica romaneasca gasim prea putine exemple, daca nu cumva de loc, care sa poata fi puse alaturi de viata acestui barbat, cu o singura MARE exceptie : RISCUL.
Astfel, marea majoritate a personajelor scenei noastre politice, actori principali sau secundari, cascadori sau simpli diletanti, risca si FAC TOTUL pentru ca vietile lor sa fie PLINE DE COMPROMISURI si sa nu poata fi un exemplu pentru generatiile viitoare, si spun "NU" credibilitatii, principialitatii si, mai ales, responsabilitatii. Ca este asa se poate vedea din modul infantil in care se fac si se desfac aliantele, dupa felul in care se speculeaza orice greseala a aparentilor aliati, dar in special a dusmanilor, dupa irationala duplicitate si perfidie a celor care se declara patrioti, dar denigreaza insasi crezul pe care se lauda ca-l apara si dupa multe alte situatii, imprevizibile si oculte, din care se reveleaza, clar si fara echivoc, ca "meseria lor este RAPACITATEA". Iar primul si cel mai elocvent exemplu de exprimare a acestui "modus vivendi" il regasim in incapacitatea celui OBLIGAT sa " reprezinte statul român şi sa fie garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării", conform articolului 80 aln 1 din Constitutia Romaniei, de a-si indeplini atributiunile constitutionale.
Cu un asa-zis derapaj controlat, personajul in cauza, trecand peste toate riscurile unei atitudini neconstitutionale, si-a adjudecat, prin manipulare, dezinformare si subjugare totala a institutiilor platite din bani publici pentru a SERVI INTERESULUI NATIONAL AL POPORULUI, un rezultat obtinut in mod fraudulos, erijandu-se in atotstapanitorul aparator al democratiei mioritice dar, transformandu-se, nefericit, in Marele si Singurul Vanzator de Tara catre INALTA POARTA a OCCIDENTULUI (e adevarat, o schimbare de orientare cardinala, dar nu de paradigma). Si in contrast cu marele patriot Constantin Brancoveanu, care si-a dat viata lui si a familiei pentru a nu-si vinde constiinta si credinta, prin acest derapaj controlat, TRADUS IN SCRISORI DE MULTUMIRE SI OBEDIENTA RECUNOSTINTA, am fost transformati in vasalii unor interese total opuse acelui articol susmentionat, pentru un viitor din ce in ce mai sumbru si imprevizibil.
Trist si apocaliptic este modul irational cu care s-a minimizat pericolul previzibil ca ORICE DERAPAJ CONTROLAT poate deveni, din varii motive, UNUL MORTAL.
Uitand tocmai scopurile pentru care s-a format aceasta Inalta Poarta Occidentala se uita ca niciodata, in istorie, cei care si-au manifestat dorinta de a ne ajuta, nu au facut-o dezinteresati si fara a ne trada. Asa cum s-a intamplat in trecut, incepand cu executia lui Mihai Viteazu si pana la aruncarea noastra, dupa un petic de servetel de masa, in bratele lui Stalin, asa se poate intampla si acum. Daca interesele o vor cere, si in randul "ILUMINATILOR" care conduc Europa si lumea INTERESUL PRIMEAZA, vom avea soarta oricarei masele, chiar fiind ea si de minte, care odata extrasa nu mai foloseste la nimic.
Acest risc, neluat in calcul, ne arunca in aceasi incertitudine mortala care, pe cascadorul Gil Delamare, l-a costat viata: nu poti sa-ti dai seama cat de MORTAL poate fi un DERAPAJ CONTROLAT.
Tragic si de neanteles este, insa, faptul ca nu viata UNUI om este ACUM SI AICI pusa in joc, ci a celor PESTE 8 milioane de romani care, INCA MAI CRED ca in Romania este DEMOCRATIE, LIBERTATE SI SUVERANITATE NATIONALA.
Sau este, deja, altcineva care controleaza?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu