" Singuratatea alergatorului de cursa lunga (The Loneliness of the Long Distance Runner), detinatoare a premiului Hawthornden pentru literatura, publicata in 1959 si ecranizata in 1962, dupa un scenariu scris de autor, in regia lui Tony Richardson. Filmul i-a adus actorului Tom Courtenay (cunoscut publicului pentru rolurile de mai tarziu din filme precum Doctor Jivago sau Noaptea generalilor) un premiu Bafta pentru debut in 1963. Protagonistul, un tanar rebel, ajunge sa fie inchis, pentru o spargere, intr-un centru de corectie unde i se ofera sansa sa ia parte la un concurs de cros pe distante lungi. Diminetile friguroase, chinuitoare si orele lungi de alergare il fac sa se gandeasca la lumea din jur, cu ipocrizia ei, lipsa de moralitate si telurile superficiale."
Cautand mai multe detalii pe Internet (de unde am copiat prima relatare), am descoperit si o recenzie interesanta din care, daca-mi este permis, redau urmatoarele: "Nu mai vedeam pe nimeni şi am simţit ce înseamna singurătatea alergătorului de cursă lungă, care aleargă pe un câmp, dându-mi seama că, în ceea ce mă priveşte, această senzaţie era singura cinste şi singurul adevăr care exista pe lume, iar modul în care înţelegeam asta nu avea să se schimbe niciodată, indiferent ce aş fi simţit alteori şi indiferent ce ar fi încercat oricine altcineva să mă facă să simt." (http://filme-carti.ro/carti/singuratatea-alergatorului-de-cursa-lunga-de-alan-sillitoe-20858/)
Iar gandurile m-au dus, imediat, la imaginea trista si neconsolata a unui senator PNL care, in incercarea singulara de a-si duce demersul pana la capat, a ajuns sa ramana singur in lupta sa principiala, aproape neanteles, fara sprijin si fara sustinere.
Nu vreau sa critic actorii politici, media sau poporul suveran pentru modul in care au reactionat la initiativa distinsului parlamentar. Nici modul usor zeflemist cu care a fost tratat intr-una din emisiunile "de baza" ale unui anume post tv.
Nu vreau sa ma substitui unui analist al constitutionalitatii demersului si nici sa nasc antipatii, de orice fel, criticand o atitudine sau alta. Probabil ca timpul va fi judecatorul cel mai impartial si va dovedi, atunci cand va fi momentul, justetea sau utopia acestei intreprinderi.
Dar nu pot sa nu salut solidaritatea celor care au inteles chemarea, atat din randul simplilor cetateni, cat si a unor parlamentari si sa nu trag un semnal de alarma: ATENTIE LA CEEA CE SE PREGATESTE !
Pentru ca, daca pentru marea majoritate a parlamentarilor USL, a mediei pro-democratice si a poporului, demersul senatorului Ion GHISE pare o incercare desueta si irationala, iar chemarea la solidaritate in manifestarea unui crez, o pierdere de timp, constanta cu care un anume grup minoritar (UDMR) isi manifesta atitudinea, vointa si, nu in ultimul rand, directia spre atingerea scopului ocult, ar trebui sa puna pe ganduri pe toti cei mentionati si TOATE ORGANELE STATULUI care au menirea sa apere integritatea si suveranitatea nationala.
Caci, fapt indubitabil respingandu-i propunerea transanta de a clarifica modalitatea incorecta de "rezolvare la masa verde" a referendumului, onoratii analisti ai emisiunii sus - amintite nu au facut decat sa reliefeze si, din pacate, sa accepte, tacit, SOLIDITATEA manifestarii celor aproape (sau peste ?) 20.000 de maghiari, printr-o solidaritate si mobilizare EXEMPLARE, relevand o capacitate organizatorica si o eficienta caracteristice acestei organizatii.
Aceasta neanteleasa pozitie si acest mod de a suporta umilirea mi se par de neacceptat, fapt pentru care l-am comparat pe domnul senator cu acel participant la maratonul care poate schimba viata.
De aceea inchei aceste gansuri triste, prin a reda, inca odata, una dintre frazele de la inceputul postarii: "diminetile friguroase, chinuitoare si orele lungi de alergare il fac sa se gandeasca la lumea din jur, cu ipocrizia ei, lipsa de moralitate si telurile superficiale."
Si ma intreb: cine se foloseste de singuratatea luptatorului singuratic ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu