Puterea actelor vs ... vorbele frumoase

"Verba volant, scripta manent"

Vorbele se pierd in vant, in timp ce scrisul ramane pe hartie: expresie latina folosita atunci cand vrem sa avem dovada celor spuse, stabilite intr-o intelegere, negociere etc. Aceste cuvinte ii sunt atribuite lui Caio Titus intr-un discurs sustinut de acesta in fata Senatului Roman.

Gandurile de astazi, legate de acest citat  celebru, s-au nascut din vizionarea,"pe ultima suta de metri" a emisiunii "Subiectiv", de ieri, 10 septembrie. Ca un adevarat profesor, Razvan Dumitrescu a adresat o intrebare dlui ministru Dan Sova (si redau din memorie) : " A venit delegatia Comisiei de la Venetia. Sunteti pregatiti ?". Raspunsul dluiu Sova mi s-a parut, cel putin, hilar (redau tot din memorie): "Avem in spate cele peste 7 milioane si jumatete de voturi".

Si mi-am dat seama cat de nepregatiti si cat de superficiali sunt (si, cu siguranta, au fost) cei care au pornit un razboi pentru care nu s-au pregatit.

In filmul "Tora, Tora, Tora", aparatut in anii '70, se prezinta intr-o forma, aproape reala, atacul japonez de la Pearl Habour. din 7 decembrie 1941. Artizanul acestui atac  a fost una dintre personalităţile remarcabile ale lumii militare japoneze, comandantul Isoroku Yamamoto (1884-1943), spranumit şi “Nelsonul forţelor navale japoneze”. Pregatirea si executarea atacului, au fost exemplare, cu o singura mare exceptie: in rada portului nu au fost surprinse si portavioanele, tinta principala a marelui comandant. Iar, ca urmare a unor neantelegeri cu amiralul Nagumo, deşi o parte a înalţilor demnitari din cadrul forţelor armate au considerat oportună înlăturarea respectivului, pentru a putea lansa un al doilea atac, Yamamoto s-a opus, temându-se ca acesta să nu fie ofensat, şi să comită hara-kiri. Din cauza unor asemenea reţineri, amiralul american Edwin T. Layton observa că Pearl Harbour fusese un dezastru, însă era departe de a fi lovitura fatală, care anihileze forţele navale americane. (am redat prin copy-paste cateva pasaje din  http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/isoroku-yamamoto-nelsonul-fortelor-navale-japoneze).
Doua lucruri mi-au ramas, insa, in memorie: planul perfect de actiune, pus la punct pana la cel mai mic detaliu si recunoasterea, personala si "artistica" (nu am avut posibilitatea sa-i citesc memoriile amiralului Yamamoto), la punerea planului in practica, prin declansarea atacului (redau tot din memorie): " Am trezit un urias".

Situatia pe care a generat-o si a gestionat-o USL-ul se poate asemana cu cele prezentate, pe scurt, mai sus. Cu o singura exceptie: nu s-a vazut si nici nu s-a simtit existenta unui plan, "beton" cum spuneam intr-o postare mai veche, care sa cuprinda toate variantele posibile si imposibile si, in acelasi timp, sa prevada riposta si contrariposta la atacurile posibile.

Ca ulterior Japonia a pierdut razboiul, este arhicunoscut. Uriasul abia trezit era cu mult mai puternic decat anticipasera aprigii conducatori militaristi fanatici japonezi. Dar era vorba de o cu totul alta situatie, un razboi planerat, unde coalitia Natiunilor Unite depasea, din toate punctele de vedere, inclusiv al dezvoltarii tehnologice, Puterile Axei.

Astazi, in razboiul intern neancheiat, inceput cu putin timp in urma, se observa cum un beligerant, pregatit si bine pus la punct din toate punctele de vedere, acumuleaza continuu "bile albe" in catalogul  exigentilor supervizori straini (?) in timp ce, de partea cealalta, oponentii (de fapt initiatorii acestei confruntari) se pare ca nu-si fac nici acum temele, asteptand "o minune" dintr-o realitate pe care, aproape nimeni, nu o mai ia in seama.

Mai inseamna, in fond, ceva cele peste 7 milioane si jumatate de voturi ale poporului, cand faptele, chiar daca sustinute de acte incorecte si falsificate, demonstreaza in fata "stapanilor" corectitudinea aberanta a celui importiva caruia s-a pus in miscare actiunea in cauza ?  
Cu siguranta nu, atata timp cat acesta, chiar daca sprijinit de un intreg aparat de stat, a reusit de-si devanseze in toate privintele contestatarii, in timp de acestia din urma, din nefericire, n-au reusit sa-si depaseasca conditia de diletanti in "arta unui razboiului" necontrolat si total atipic. 

Daca sustinerea ramane, in continuare, bazata numai pe vorbe, probabil, acum in pragul inceperii noului an scolar, toti acesti initiatori diletanti trebuie sa se rescoleasca, pentru ca, in conformitate cu realitatea romaneasca, urmeaza o noua confruntare: PARLAMENTARELE.

Si, din nou, confruntarea cu realitatea va demostra ca vorbele zboara, faptele raman. Fapte probate in documente, acte, planuri si situatii concrete.